Dubrovnik – unde marea sărută o cetate!

În general atunci când vine vorba de ţările din fosta Iugoslavie, foarte mulţi privesc cu scepticism potenţialul turistic al acestei zone, mare parte din cauza ”moştenirii” comuniste şi conflictelor armate. Chiar dacă vorbim de Croaţia, Slovenia, Serbia, Muntenegru sau Boznia şi Herţegovina, lăsând la o parte trecutul lor comunist, descoperim o istorie bogată şi un cadru natural de o frumuseţe copleşitoare, care reuşeşte să ne surprindă la tot pasul.

Oraşe discrete, localităţi înconjurate de ziduri, sate încântătoare, istorie grandioasă, insule numeroase, locaţii cuprinse în lista patrimoniului UNESCO şi refugii unde muntele şi marea  se îmbină armonios. Suntem norocoşi că nu departe de noi ” bijuteria „  Adriaticii este gata să ne seducă prin bogăţia ei.

Croaţia, căci despre ea este vorba, a început să fie din ce în ce mai des asaltată de turiştii entuziaşti, dornici de o destinaţie de vacanţă diferită faţă de cele mediteraneene deja consacrate. Nu este  o destinaţie ieftină, preţurile şi tarifele, fiind peste nivelul altor state cu nume vechi în turism, pornind de la biletele pentru excursii  şi muzee, la suveniruri, supermarketuri şi restaurante;  însă  Croaţia este locul unde se îmbină armonios istoria şi cultura cu cadrele naturale de o frumuseţe rară. Peisajele mereu însorite şi apa de-a dreptul sclipitoare ce pot fi admirate în Croaţia spun totul despre felul în care această ţară îşi răsfaţă vizitatorii.

Deschişi şi primitori, croaţii se străduiesc să-i facă pe vizitatori să se simtă bine în ţara lor. Nu e de mirare că anual 10 milioane de turişti din lumea largă îi calcă pragul, adevărul este că are toate atuurile pentru un turism de top: peisaje de vis - marine şi montane, istorie, gastronomie, servicii şi drumuri excelente. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult într-o vacanţă?

Poate vă întrebaţi de ce am ales tocmai Croaţia?! În primul rând pentru că este o ţară relativ aproape de România (Sibiu - Dubrovnik 1130 km ), în al doilea rând pentru că un sejur în Croaţia este egal cu preţul unui sejur la Mamaia, şi nu în cele din urmă pentru că aici putem să descoperim un paradis. Oricât de mult îmi iubesc ţara, oricât de mult îmi plac munţii noştri, Delta Dunării şi Bucovina, nu pot să nu recunosc ca ceea ce am văzut în Croaţia, pentru prima dată în 2008, m-a fascinat.

Cei 1400 de kilometri care se aştern între Dubrovnik (în sud) şi Opatija (în nord-est), şi litoralul de 1800 de kilometri presărat cu 1185 de insule, pot lăsa impresia unei ţări întinse. În realitate, Croaţia ocupă o suprafaţă doar cât un sfert din cea a României. Pe această suprafaţă, însă, se găsesc cele mai frumoase plaje din Europa, oraşe din poveşti, palate, nu mai puţin de 9 parcuri naţionale, peşteri, insule cu faruri imposibil de romantice şi oameni veseli; toate acestea întărind imaginea Croaţiei de paradis turistic al Europei. Fără doar şi poate, Croaţia poate concura cu succes – în special la capitolul peisaje – cu Grecia, Turcia, Italia sau orice altă ţară mediteraneeană.

Pe coasta Dalmată, acolo unde se află principala zonă de atracţie turistică a acestei ţări, alături de Istria, nu ai practic timp să vizitezi într-un concediu tot ceea ce merită probabil să vezi aici, însă toţi se pun de acord că nu trebuie ratat oraşul istoric Dubrovnik, fosta Ragusa! 

Când spui Croaţia spui Dubrovnik

Dimineaţă devreme, înconjuraţi de unele dintre cele mai frumoase privelişti din Europa, goneam pe coasta Adriaticii spre oraşul Dubrovnik. Drumul  îngust şi sinuos taie coasta munţilor ce se sprijină în mare. Soarele bate cu putere, dar asta nu ne împiedică să pozăm prin geamul autocarului casele albe cocoţate pe dealurile împădurite. Ca mai pe toate drumurile de coastă, şirurile de maşini şi autocare se scurg ca un şarpe şi nu trebuie să te gândeşti la depăşiri. În satele prin care am trecut , croaţii îşi arătau disponibilitatea de cazare a turiştilor:  „Rooms, sobas”.  La un moment dat serpentinele ne dezvăluie frânturi din ţărmul stâncos şi franjurat. Nenumăratele iahturi albe ieşeau în evidenţă pe luciul albastru al Adriaticii.  Aşezat pe stânci abrupte de calcar şi flancat pe trei părţi de Marea Adriatică, locaţia Dubrovnikului este uluitoare şi cu greu poţi rezista farmecului peisajului marin.

Spectaculoasă privelişte, deja mă cuprinde un sentiment de revedere plăcută şi nevoia să deschid ochii cât mai larg pentru a cuprinde cât mai mult din splendoarea acestui oraş. E greu să descriu în cuvinte imaginea care ni se arată de sus. Imaginaţi-vă albastru mării Adriatice mângâiate de soare. Imaginaţi-vă o mulţime de acoperişuri cu ţiglă roşie şi o cetate oglindindu-se de secole în mare. Imaginaţi-vă trecutul şi prezentul înlănţuindu-se perfect. Îmi place. De fapt îmi place la nebunie! Oraşul Dubrovnik este locul de care m-am îndrăgostit la prima vedere.

Dubrovnikul este recunoscut internaţional ca unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa şi s-a remarcat prin atmosfera tipic medievală, clădirile în stil baroc – printre care răsar fântâni sculptate de maeştri renascentişti, casele în stil veneţian, impresionantele ziduri de apărare - încă intacte şi pline de turnuri, centrul istoric cu străzi pavate cu marmură - pe care UNESCO l-a inclus în patrimoniul său. Toate acestea l-au îndreptăţit pe George Bernard Shaw să numească această veche cetate „ perla Adriaticii „ . Mai mult decât atât, a fost atât de fermecat de acest oraş, încât a afirmat că „ Cine caută raiul pe Pământ, să vină la Dubrovnik”.

Oraşul mirific de dincolo de ziduri

Scăldat de apele azurii ale Mării Adriatice, Dubrovnik îşi datorează renumele nu doar peisajelor de basm, dar şi splendidelor vestigii. Primii săi locuitori au fost fugarii din Epidaurul roman ( Cavtat-ul de azi ). O parte din ei au hotărât să se stabilească pe insula numită pe atunci Laus ( numele vine de la cuvântul latin  stâncă ), ceilalţi au ales un loc la poalele dealului Srd pe care l-au numit Dubrava ( denumit după cuvântul slavic dub care înseamnă stejar ). Coloniştii ambelor sate erau separaţi  de un canal care a dispărut abia la 500 de ani de la stabilirea lor aici. Fostul canal este Placa(Stradun) de astăzi, strada principală din Oraşul Vechi. Când, în secolul al XII-lea, cele două colonii s-au unit într-una, oamenii au hotărât să se apere de posibilele atacuri străine şi au reconstruit zidurile de apărare care existau din secolul al X-lea.  Acestea izolează oraşul atât de uscat, cât şi de marea care scaldă Dubrovnikul din trei părţi.

La începutul anului 1992, oraşul a fost asediat şi bombardat de forţele sârbe.Circa o treime din Patrimoniul UNESCO a fost transformat în cenuşă de maşinăria de război a sârbilor. Apărarea oraşului i-a costat viaţa pe 92 de civili şi 129 de soldaţi. Populaţia a rezistat mai multe luni fără apă şi curent electric. Bombardamentul oraşului vechi din timpul războiului sârbo-croat a avut ca scop slăbirea şi demoralizarea inamicului prin distrugerea valorosului patrimoniu cultural şi istoric. Prin lucrări de reconstrucţie extrem de costisitoare şi finanţări internaţionale, s-a reuşit remedierea daunelor cauzate de război. Astăzi, cea mai de preţ bijuterie a Dalmaţiei este din nou căminul a 47 000 de persoane, oraşul este complet refăcut şi atrage milioane de turişti, chiar dacă nu are cale ferată, iar autostrada nu a ajuns încă la el.

Plimbare prin oraşul care în două decenii a trecut de la distrugere la prosperitate.

Oraşul este plin de atracţii turistice, capabile fiecare, să stârnească într-un fel sau altul atenţia trecătorilor. Totuşi, cel mai potrivit loc pentru a porni într-un tur al Dubrovnikului este poarta Pile, cea mai impunătoare intrare a acestuia, situată în partea vestică a oraşului. 

Când pătrunzi pe poarta principală a cetăţii te simţi ca şi cum ai face salturi în istorie. În vremea republicii, porţile oraşului se închideau la ora 18 fix şi se deschideau la 6 dimineaţa. Până la aceasta se traversează pe un pod de piatră, vechiul şanţ de apă, acum o grădină plină de verdeaţă. Odată ajunşi aici, priviţi cu atenţie podul de piatră şi cele două arcade în stil gotic şi veţi începe să vă faceţi o idee despre cum a fost construit acest oraş incredibil. 

Principala arteră a vechiului oraş este Stradun, un bulevard de marmură care a fost şlefuit de picioarele a mii de turişti, ce face legătura între Pile Gate şi Ploce Gate, cele două porţi principale ale oraşului. 

                               Pe cât de mediteraneene şi de colorate sunt casele şi pe cât de strălucitoare pavajele, pe atât este de ordonată şi de unitară strada principală. Clădirile au toate aceeaşi înălţime, ferestrele au toate aceeaşi mărime, pereţii sunt construiţi toţi din aceeaşi cărămidă de culoare gri-deschis.

Spaţiu suficient pentru a hoinări, a merge la cumpărături şi a face o plimbare. Pentru a lua pulsul oraşului şi a vă integra în atmosfera acestuia, poposiţi la una din terasele cafenelelor de aici, priviţi mulţimea şi admiraţi detaliile arhitecturale care contribuie la păstrarea farmecului bulevardului.

În extremitatea vestică a bulevardului Stradun se află Marea Fântână a lui Onofrio, principalul punct al unui sistem care aprovizionează oraşul cu apă încă din anul 1444. Izvorul circular în formă de dom, cu cele 16 capete de piatră prin care curge apa, poartă numele creatorului său Onofrio della Cave, un italian care a lucrat o vreme în regiunea oraşului Dubrovnik. Unii turişti se consideră norocoşi că pot să-şi  potolească setea din apele izvorului. 

Sora mai mică a aşa-numitei Fântâni a lui Onofrio se află la celălalt capăt al marii străzi principale, lângă biserica Sf. Vlaho.

Vis a vis de fântână, peste Stradun, este Biserica Sf. Salvador, construită în stil renascentist, una dintre clădirile care a supravieţuit cutremurului din 1667. Faţada sa impresionantă domină bulevardul.

Lângă Biserica Sf. Salvador se află Mănăstirea Franciscană - una dintre cele mai importante atracţii turistice din Dubrovnik. A fost construită în secolul al XIII-lea şi este alcătuită dintr-o biserică, un muzeu, o farmacie , o galerie şi o grădină. Farmacia se află în acest loc încă din anul 1317 fiind cea mai veche farmacie din Europa. Partea interesantă este că ea funcţionează şi astăzi. Pe zidurile mănăstirii franciscane, veţi observa o piatră  ieşită din zid, care este sculptata pentru a arăta ca o faţă. Provocarea este de a încerca să staţi pe ea cât mai mult fără a cădea. Veţi constata rapid că acest lucru este mult mai dificil decât pare la prima vedere. Exerciţiu de echilibru oferit  de turişti şi localnici este urmat cu aplauze pentru fiecare încercare reuşită. 

Puţin mai jos un grup de oameni îmi atrag atenţia. Mă opresc din drum pentru o clipă. Câţiva tineri americani ofereau un spactacol trecătorilor jucându-se cu câteva înaripate. Un Cacadu  şi trei papagali Ara erau pe rând supuşi la şedinţe foto.  Apoi ni se face o demonstraţie cum se deschide capacul unei sticle de suc. Mă amuz, fotografiez şi cu greu mă desprind de locul cu pricina. Mai am multe locuri de văzut şi timpul duşmanul principal, mă presează.

Continui drumul pe Stradun de unde pleacă străduţe înguste şi cochete care îşi dau întâlnire în pieţe mici şi care parcă te invită să explorezi. Nu m-am putut abţine să nu mă plimb printre ele. În drumul am întâlnit numeroase magazine de suveniruri, baruri şi restaurante mai mari sau mai înghesuite cu meniuri bogate în fructe de mare .

Între case rufe intinse la uscat şi uşi deschise de unde mirosurile de mâncare te ademenesc. Voia bună şi relaxarea din jur erau molipsitoare.

Mergând în continuare pe Stradun, lăsând pentru mai târziu aleile tentante care merg spre nord sau spre sud, ajungem în piaţa Luza, mărginită de cafenele. Aici în faţa bisericii Sf. Vlaho se află Columna lui Orlando, silueta sculptată a unui cavaler. Mai departe spre sud se află Palatul Rectorului. Primul palat a fost ridicat pe acest loc in sec. al XIII-lea, dar a fost distrus şi reconstruit de mai multe ori de-a lungul secolelor, iar actuala clădire barocă datează din 1739.

Dacă ajungeţi prin Dubrovnik vă recomand să urcaţi pe zidul cetăţii. Zidul are o lungime de doi kilometri, înălţime 25 m, un sistem de ziduri exterioare cu înălţime mai mică, 15 bastioane, peste 19 turnuri  şi înconjoară întregul Oraş Vechi, oferind privelişti incredibile ale acoperişurilor caselor şi ale apelor de culoarea turcoazului, întrerupte pe ici pe colo de insule care abia aşteaptă să pui piciorul pe ele. Se poate urca pe ziduri atât pe la capătul vestic, cât şi pe la cel estic al aleii Stradun. Parcurgerea acestor ziduri este cea mai bună modalitate de a simţi atmosfera medievală a locului.

Şi dacă tot ajungeţi în Dubrovnik, ar fi bine să fiţi pregătiţi nu doar pentru plimbări, ci şi pentru mini- croaziere pe Adriatică. Peisajele ce se vor derula în faţa voastră vă vor răsplăti efortul... financiar, evident!

Ca să ajungeţi în port trebuie să ieşiţi pe sub Turnul Clopotniţă.  În portul vechi al Dubrovnikului veţi găsi şi cele două bastioane fotogenice, fortul Revelin şi fortul Sf. Ioan. De aici se fac curse regulate către oraşul vecin Cavtat ori către insula Lokrum.

Cetatea care încântă privirea şi sufletul

Majoritatea turiştilor, se „caţără” pe zidurile oraşului pentru a obţine o vedere de la înălţime, însă puteţi depăşi acest lucru, dacă urcaţi pe dealul Srd, aflat la 413 metri deasupra mării . 
Pentru a ajunge aici poţi lua autobuzul până la înălţimea care domină oraşul, sau poţi urca pe jos dacă vârsta şi timpul îţi permit.  Atenţie însă, urcuşul este îndeajuns de anevoios şi vă va lua aproximativ două ore, dar eforturile voastre vor fi răsplătite cu vârf şi îndesat de minunata panoramă a oraşului şi a întregii coaste până spre Muntenegru!  Din cauza timpului destul de limitat eu am optat pentru o plimbare cu telecabina, una dintre principalele atracţii ale oraşului.  

Staţia este la 5-10 minute de mers de oraşul vechi, iar plecările sunt din 15 în 15 minute. Este foarte interesant de ştiut că această telecabină a fost construită în anul 1969, dar a fost distrusă în timpul războiului din ’90, fiind de curând redeschisă. Drumul care te conduce spre panorama oraşului este scurt, cam 5 minute, însă plăcerea este infinită. Odată ajuns sus  îţi poţi pune aparatul de fotografiat la treabă pentru că peisajele sunt absolut superbe, în orice parte te-ai uita.  De aici de sus, panorama oraşului îţi arată cât de frumoase pot fi unele locuri pe pământ.

Dubrovnikul ni s-a arătat şi de această dată magic, cu aceleaşi privelişti senzaţionale şi aceleaşi combinaţii perfecte ale reliefului marin cu cel montan. Plimbarea printre zidurile sale este ca şi cum ai fi păşit înapoi în timp, mediul înconjurător contribuind în cel mai mic detaliu la succesul unei vacanţe unice, de neuitat. Gândeşte-te la Dubrovnik mai mult decât la o simplă imagine, gândeşte-te la o destinaţie completă, un loc pentru minte, spirit şi suflet  sau poate locul viitoarei tale vacanţe!

De ştiut ca turist în Croaţia.

Moneda naţională a Croaţiei este kuna: 1 euro valorează în jur de 7,27  - 7,41 kuna. În general preţurile sunt afişate atât în kuna cât şi în euro. Pentru a ajunge în Croaţia cu maşina există multe rute, însă traseele diferă în funcţie de locul în care vreţi să ajungeţi. Drumurile sunt excelente dar şi foarte aglomerate în timpul verii, când se circulă bară la bară. Traseele pe coastă, câteodată ajung la nivelul mării, sunt deosebit de spectaculoase. Pentru autostrăzi se percepe taxă – aproximativ 4 euro la 100 de kilometri. De asemenea, tarifele pentru parcare variază între 3 şi 30 kuna pe oră, depinde de zonă şi sezon. Parcarea ilegală atrage după sine o amendă de 100 kuna. Aşa că atenţie pe unde parcaţi.

Oferta de cazare este foarte bogată, astfel că nu este necesar să-ţi faci rezervare de acasă. Poţi să te cazezi la un hotel, dar ai la dispoziţie şi multe vile, case de vacanţă şi apartamente care pot fi închiriate, mai ales dacă faci parte dintr-un grup mai mare.  Standardele cazării private varianză considerabil, începând de la camere simple în case particulare, până la apartamente bine aranjate, ideale pentru şederi mai lungi. Pentru cei care călătoresc cu un buget mai mic, Croaţia are o varietate de oferte pentru cazare în campinguri cu facilităţi excelente.

O veste proastă pentru adepţii lenevitului pe nisipul fierbinte este că pe litoralul croat plajele sunt mai mult pietroase, fiind remarcată şi prezenţa aricilor de mare. Cele cu nisip fin sunt foarte scumpe la vedere. Astfel veţi avea nevoie de papuci, inclusiv pentru a intra în apă. Dar nu trebuie să ne gândim că lipsa nisipului pe plaje este un dezavantaj, există şi un avantaj cel puţin în viziunea unui fotograf: unde sunt plajele cu piatră, pe lângă peisajele stâncoase de vis, apa este foarte limpede.

În ceea ce priveşte ospitalitatea croaţilor, nu se poate spune decât că este o adevărată lecţie pentru orice călător. De la jovialitatea ospătarilor şi până la atenţia de care te bucuri ca oaspete în hotelurile de pe coasta Dalmată, acolo unde eşti întâmpinat de localnici sinceri şi primitori, totul te face să te simţi poate mai bine ca acasă. La restaurante de asemenea  persoanalul este foarte amabil, ospitalier şi jovial, cel mai probabil nu te vei ciocni de feţe morocănoase şi inexpresive sau probleme de atitudine ale celor care te servesc. Majoritatea restaurantelor au specific pescăresc şi servesc mâncăruri tradiţionale din carne, însă bucătăria croată variază de la o regiune la alta. 

Iată priveliştea care îţi taie răsuflarea :))

Când m-am apucat să scriu acest articol despre Dubrovnik, eram hotărâtă să fie cât mai scurt pentru a nu descuraja cititorii.  Mi-a fost greu! Deoarece sunt atât de multe de spus şi oricum nu le-am atins pe toate. Dar, dacă ai ajuns aici înseamnă că te interesează acestă cetate minunată şi vrei să o vizitezi. Eu te încurajez să faci acest lucru pentru că, Dubrovnik este într-adevăr  " o destinaţie în tendinţe" care te va seduce prin bogăţia lui.

Preţurile în august – septembrie 2012

-       * Croaziera de o oră pe mare 10 de euro de persoană

-       * Urcarea cu telecabina pe muntele Sdr 87 kuna dus/întors

-       * Urcarea pe zidurile cetăţii 70 de kuna ( program 09 - 19:30 )

-       * O masă la restaurant 15 euro /persoană

Şi în final câteva expresii utile :)

Bună – Bok

Bună dimineaţa – Dobro jutro

Bună ziua – Dobar dan

Bună seara – Dobra vecer

Noapte bună – Laku noc

La revedere – Do videnja

Mulţumesc foarte mult – Havala lijepo

Te rog - Molim

Din păcate vacanţa mea s-a sfârşit, însă o mai pot prelungi cu amintiri. Aşa că staţi pe aproape, urmează alte poveşti din această ţară minunată!