sâmbătă, 20 octombrie 2012

Plimbare la răsărit prin Cetinje

Vă povesteam într-un articol de curând cât de plăcut surprinsă am fost atunci când am vizitat cea mai tânără ţară din Europa – Muntenegru. O destinaţie de vacanţă foarte bogată în atracţii turistice multe nedescoperite în totalitate. Cu această ocazie vă invit să descoperim împreună un oraş mai puţin cunoscut şi promovat de agenţiile de turism.  

Cetinje (se citeşte Ţetinie) este capitala istorică  a Muntenegrului, aflat la doar 40 km de capitala administrativă a ţării.  Aici îşi are reşedinţa oficială preşedintele Muntenegrului.  Acest orăşel  cochet cu o populaţie de doar 18000 de locuitori, este amplasat într-o depresiune în munţii Lovcen, o rezervaţie naturală frumoasă plină de verdeaţă şi vestigii. Cercetările istoricilor au stabilit ca pe aceste meleaguri, primii locuitori au fost romanii. Valea Cetinjei era un loc sălbatic, cu o pădure deasă şi multe fiare: lupi, urşi şi râşi.  A fost fondat în secolul al XV-lea, când voievodul vlah Ivan Borojevic s-a stabilit aici hotărât fiind să înalţe un oraş.  Legenda spune că vlahii din Cetinje erau aşa de bogaţi, încât în fiecare curte se află şi azi îngropate vase de lut cu bani şi bijuterii din aur. Legenda este foarte aproape de adevăr, căci arheologii contemporani au găsit de-a lungul timpului nenumărate comori.
Cetinje a ajuns un important centru cultural şi religios ortodox, adăpostind mai multe monumente istorice.  Vei fi încântat să descoperi în acest orăşel micuţ multe conace şi palate, multe dintre acestea fiind transformate în case particulare, ambasade sau scoli. Majoritatea obiectivelor turistice pe care le conservă Cetinje reflectă arhitectura sec XVIII-XX. Potenţialul său turistic a crescut spectaculos în ultimii ani, spre marea bucurie a localnicilor. Unii dintre ei şi-au amenajat mici pensiuni,  afişe gen „ Free Room” găsindu-se la tot pasul.
Cetinje este un oraş incomparabil mai pitoresc decât Podgorica (este situat pe ruta dintre actuala capitală Podgorica şi Budva)  unde nu trebuie ratate următoarele obiective turistice.

1.Cea mai veche clădire din oraş este Biserica Vlaska, a cărui nume derivă de la câţiva „vlasi” ( adică păstori, care veneau din munţii vecini să se închine) care au construit-o pe la 1450, din împletituri de nuiele şi pământ, şi au acoperit-o cu papură şi paie.  În timp, locuitorii din Cetinje au reconstruit biserica veche din piatră şi au împodobit-o cu icoane aurite şi strane de lemn preţios. 
Când a murit, Ivan Borojevic şi soţia sa, au fost îngropaţi în faţa bisericii, aşa cum a lăsat poruncă voievodul, pentru ca urmaşii lui să fie legaţi pentru totdeauna de Cetinje. În anul 1864, biserica a fost din nou refăcută, pentru că un cutremur o şubrezise. Aşa cum a fost făcută atunci aşa arată şi astăzi. În această biserică au fost botezaţi prinţi, şi s-a cununat regele Nikola I Petrovic Njegos, al Muntenegrului, iar în cimitirul său au fost îngropaţi cei mai de  seamă oameni ai locului.  
2.Principalul punct de atracţie din Cetinje îl reprezintă Mănăstirea Cetinje,  aflată la poalele Muntelui Orlov Krs.  Este cel mai important aşezământ monahal din Muntenegru, şi a fost fondată de Ivan cel Negru în anul 1485. După distrugerile suferite în repetate rânduri aceasta a fost reclădită şi pusă în valoare, ultima dată în 1710 prin efortul lui Vladika Danilo Petrovic. 


Actuala mănăstire din Cetinje, cunoscută şi sub denumirea de „ Mănăstirea Sf. Petru” sau „ Noua Mănăstire Cetinje”, reprezintă un adevărat centru spiritual, un reper al iubirii de cultură şi cunoaştere a poporului muntenegrean. Dincolo de zidurile ce o împrejmuiesc ca pe o mică fortăreaţă, se află biserica închinată Naşterii Maicii Domnului, unde se găseşte racla cu Mâna dreaptă a lui Ioan Botezătorul şi o bucăţică din lemnul Crucii Sfinte pe care a fost răstignit Iisus Hristos.  În mănăstire a funcţionat şi prima şcoală elementară din Muntenegru, în 1834, iar în anul 1833 aici a fost pusă în funcţiune prima tiparniţă destinată tipăririi de cărţi pentru trebuinţa şcolară .Dacă doriţi să o vizitaţi, vă recomand o vestimentaţie adecvată, sunt foarte exigenţi cu turiştii.
3. Palatul Albastru a fost construit între anii 1894-1895, astăzi este reşedinţa Preşedintelui din Muntenegru.













4. Muzeul Njegos, cunoscut şi sub numele de Biljarda ( Casa Biliardului ),a fost construit de către Njegos pentru nevoile Senatului în anul 1838. Taxă de intrare 3 euro.













5. Palatul regelui Nikola a fost construit în 1867. Din anul 1925, în acest palat a fost mutat Muzeul Naţional, unde se păstrează numeroase obiecte ale dinastiei Petrovic. Taxă de intrare 5 euro.

Cu toate că Cetinje nu este un oraş foarte mare, el măsoară 7 km pătraţi zonă locuită fără păduri, locuitorii au reuşit în spaţii mici să reflecte multe stiluri arhitecturale de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX. Aceste particularităţi bine păstrate dau impresia de măreţie oraşului, iar împreună cu muzeele şi lăcaşele de cult îl fac să pară întins şi admirabil.
 Pe străzile largi abundă terasele cochete şi micile magazine de suveniruri. Însă cel mai mult mi-a plăcut că peste tot este ordine, curăţenie şi lume civilizată. Centrul este doar pentru pietoni, dar chiar şi pe străzile străbătute de maşini, este linişte, de parcă întregul oraş ar umbla pe vârful picioarelor. Dacă nu doriţi să faceţi doar un popas de câteva ore în Cetinje, vă recomand hotel Grand aflat la 2 minute de centru.
Pentru mine Cetinje nu reprezintă doar o capitală istorică, ci şi un oraş european care merită vizitat. Aşa că nu-l  ocoliţi sub nici o formă.

3 comentarii: