Kefalonia – Paradisul secret al Greciei! ( II )

Skiathos, Samos, Zakynthos, Kefalonia, Lefkada, Itaka  sunt doar câteva dintre cele 1400 de insule din Grecia - cea mai populară destinaţie de vacanţă din ultimii ani - un paradis aproape de casă, care oferă câte o surpriză pentru fiecare turist. Grecia ţară în care livezile de măslini, portocali şi lămâi sunt la tot pasul, oferă atât de multe destinaţii de vacanţă încât de cele mai multe ori e greu să alegi. Fie că optezi pentru Santorini sau Mykonos, Skiathos sau Thassos, Zakynthos sau Lefkada, Creta sau Rodos, Evia sau Corfu, toate sunt la îndemâna oricui, indiferent care îţi zâmbeşte mai  frumos!  Şi totuşi, grupul Insulelor Ionice şi-a pus amprenta pe sufletul nostru. Sunt cele mai luxuriante dintre insulele greceşti, oferă plaje întinse, munţi înalţi şi o cultură distinctă, incluzând influenţa arhitecturii veneţiene în arhitectura locală, iar ploile multe fac ca Insulele Ionice să fie printre cele mai verzi ale Greciei, oferind cu generozitate, primăvara şi la începutul verii, o magnifică abundenţă de flori şi miresme la fiecare cotitură. 

Fiskardo cel mai nordic port

Vara trecută din insula Lefkada am fost într-o croazieră până în portul Fiskardo, din Kefalonia. Ei bine, acesta a fost momentul în care am decis ca în această vară să ne îndreptăm spre litoralul kefalonian. Am vizitat Kefalonia de mai multe ori, însă niciodată nu am reuşit să petrecem un sejur aici. Aşa cum aţi ghicit deja, vara aceasta i-a venit rândul!

Sibiu (A) - Braşov - Bucureşti (B) - Giurgiu (C) - 
Ruse (D) - Pleven - Sofia (E) - Blagoevgrad - Kulata
 (vama Bulgaria - Grecia) (F) - Promachonas ( vama 
Grecia - Bulgaria) (G) - Seres - Thessaloniki -  
Patras (H) - Killini (I) - Poros (Kefalonia) -
Skala Kafalonia (J )
 Total: 1591 km

Am plecat spre insula Kefalonia cu noaptea-n cap, undeva pe la ora 4, din Sibiu şi după un drum de aproximativ 27 de ore am ajuns la  punctul de îmbarcare pe feribot, în portul Killini. Acelaşi port de unde am plecat pe insula Zakynthos în urmă cu ceva ani. Drumul este acelaşi, singurul lucru notabil de pe traseu, în afară de faptul că am încercat să dorm toată noaptea fără succes, a fost traversarea podului Rio - Antirion, o adevărată bijuterie arhitectonică, cu mai mult de 8 premii internaţionale deţinând şi recordul mondial de cea mai mare punte susţinută de cabluri având o lungime de 2.252 de metri. Rio - Antirion, această capodoperă inginerească modernă, face legătura între Grecia continentală şi peninsula Peloponez , unind malul de nord al râului Antirion cu malul de sud al fratelui său, Rio. Podul a fost inaugurat în 7 august 2004, cu o săptămână înaintea startului Jocurilor Olimpice de la Atena, iar primii oameni care au călcat pe noul pod au fost purtătorii flăcării olimpice. Construcţia a durat 7 ani şi a necesitat 250.000 m3 de beton şi 17.200 tone de structuri metalice, iar costul total al proiectului, s-a ridicat la 800 de milioane de euro. Podul Rio - Antirion este traversat zilnic de 11.000 de vehicule.

Insula Kefalonia se află la o distanţă de aproximativ 20 de mile marine (cca. 37 km) de portul Killini, de pe coasta Peloponeză şi la 50 de mile marine (92 km) de portul Patra - importantul port ce leagă Grecia de Italia.
La ora 7 fix  ne-am îmbarcat pe ferryboat, în portul Killlini, pentru o traversare de circa o oră şi jumătate. Ferryboat-ul nu foarte mare, însă destul de dichisit, ne-a purtat pe valuri până în portul Poros, unde schimbăm vaporul cu autocarul, si ne continuăm călătoria pe drumul de coastă ce şerpuieşte până în Skala, frumoasa şi liniştita staţiune estivală unde aveam rezervată cazarea. Pe traseu, admirăm  şirul nesfârşit al leandrilor înfloriţi, tufele roz intens ale florilor bougainvillea - fără de care eu nu-mi pot imagina Grecia, trunchiurile înalte şi subţiri ale chiparoşilor, poate cei mai demni arbori din natură şi rămânem muţi când zărim vilele elegante cocoţate pe dealuri cu vedere spre întinderea albastră.  

Portul Poros

Despre Kefalonia  ştiam din turele trecute că este o insulă liniştită, cu ape adânci şi  cristaline, peisaje idilice, plaje minunate, având toate premisele pentru a fi luată în calcul pentru o următoare vacanţă. Peisajele muntoase alternează cu cele marine, conferind o frumuseţe unică şi specială insulei. Pinii kefaloneni şi vegetaţia exotică se combină într-o armonie perfectă. Între munţii împăduriţi îşi fac apariţia mici aşezări cu căsuţe vopsite în culori pastelate iar şoselele înguste traversează în lung şi-n lat insula făcând legătura între sate, oraşe şi porturi. Locuitorii insulei sunt cunoscuţi ca fiind foarte credincioşi, dovadă şi numărul impresionant de biserici, în locuri diferite, oriunde li s-a arătat un semn divin. Din acest motiv, insula a devenit loc de pelerinaj pentru lumea creştină la anumite sărbători.

Kefalonia este o destinaţie foarte populară pentru englezi, aceştia fiind prezenţi pe insulă în proporţie de 80%; şi începe să fie din ce în ce mai cunoscută şi în rândul turiştilor români, în special datorită excursiilor opţionale care se fac din insulele vecine: Zakynthos şi Lefkada. Totuşi insula Kefalonia, fiind cea mai mare dintre Insulele Ionice, are mult mai multe de oferit, merită să-i aloci mai mult de o zi, iar dacă eşti un împătimit al explorării nu sunt suficiente 7 zile, ci e nevoie de minim 12, asta ca să ştiţi din start. Noi ca să fim convinşi că nu ratăm nici un colţişor al insulei am staţionat aici, nici mai mult nici mai puţin, de 15 zile.

Assos

După ce în anul 2011 ne-a uimit cu plaja Myrtos, cea mai fotografiată zonă de pe insulă sau cu peştera Melissani - cel mai încărcat loc de poveşti unde potrivit legendelor nimfa cu acelaşi nume s-a aruncat în apele adânci ale lacului, vara acesta ne-a fermecat cu cele peste 50 de plaje, dar şi cu cel mai pitoresc sat - Assos, superb, mic, idilic şi boem care recunosc mi-a rămas în suflet.  Kefalonia este fără doar şi poate o insulă plină de magie ce aşteaptă să fie descoperită, oferind atuurile unei vacanţe memorabile. 

Assos

Insula Kefalonia este formată din trei peninsule. La nord-est, paralel cu insula Itaka, se află peninsula Erissos, la vest cu Lixouri - cel de-al doilea oraş ca mărime de pe insulă, se află peninsula Pali ( sau Paliki), şi la sud-vest este peninsula Lassi. Deşi este o insulă mare ca întindere (cu o arie de 781 km pătraţi) comparativ cu vecinele sale Lefkada şi Zakynthos, este cea mai liniştită şi mai puţin aglomerată. Este o insulă mai greu accesibilă, mai puţin vizitată şi mai scumpă ca oricare altă insulă ionică însă din punct de vedere al atracţiilor, cu siguranţă Kefalonia s-ar putea clasa pe primul loc. A devenit parte din Grecia abia în 1864, până atunci cunoscând diverse perioade de ocupaţie: veneţiană, franceză, spaniolă, otomană şi britanică.

Privelişte surprinsă de pe muntele Ainos - 1628 m. În fundal se zăreşte insula Zakynthos.

Urmele cutremurului din '53 se văd şi astăzi.

 Din păcate Kefalonia se află în centrul unei importante zone seismice, anual având loc sute de cutremure insesizabile. De altfel, istoria insulei este destul de tristă, ea a fost schimbată de seria de cutremure din 1953, atunci când în termen de 4 zile, între 9 -12 august au avut loc peste 113 cutremure înregistrate în regiunea dintre insula Kefalonia şi Zakynthos, însă, cutremurul catastrofal din 12 august 1953, care a măsurat 7,2 grade pe scara Richter, a adus-o în punctul de ruină. Argostoli, capitala Kefaloniei, a suferit pagube substanţiale, iar satele din jur au fost şterse efectiv de pe suprafaţa pământului. Toate clădirile de pe insulă au fost avariate, doar o singură localitate, pe numele ei Fiskardo, din nordul îndepărtat, a rămas intactă. Seismul a provocat daune pe scară largă şi asupra infrastructurii insulei. Un număr de 455 de persoane au murit atunci, iar alte câteva mii au fost nevoite să emigreze, şi-au abandonat casele, satele, în speranţa găsirii unei vieţi mai bune în străinătate. Cei care au rămas au luat-o de la zero. Aproape totul, în proporţie de 70%, a fost reconstruit, construcţiile care nu mai prezentau nici o siguranţă fiind demolate. Acesta este motivul pentru care Kefalonia arată într-un anumit fel. Gazda noastră ne povestea că majoritatea construcţiilor sunt din anii '80, iar pentru a fi branşate la sistemul de alimentare cu gaz, erau condiţionaţi să construiască clădiri cu minim un etaj şi acoperiş din ţiglă, altfel nu primeau aprobări. Kefalonia a renăscut şi este astăzi o insulă modernă, cu clădiri noi şi un nou stil care nouă ne-a plăcut la nebunie. Cu toate acestea este evident că acest seism a schimbat viaţa kefalonenilor atât de profund încât şi în ziua de astăzi este încă cel mai mare subiect de conversaţie.

Chiar dacă insula Kefalonia este lipsită de bogata moştenire arhitecturală, ca multe alte detinaţii turistice, Dumnezeu a fost foarte generos atunci când vine vorba de frumuseţea naturii. Aşadar, dacă încă nu te-ai decis unde să-ţi petreci vacanţa de vară şi te gândeşti la o vacanţă la malul mării cu mult soare, vreme perfectă de plajă, ape cristaline, peşte la grătar, plimbări cu barca şi cocktailuri savurate pe plajă la apusul soarelui, insula Kefalonia este încă un colţ de Rai autentic, pe care te invit să-l explorăm împreună în cele ce urmează.

Turul insulei Kefalonia

Turiştii care nu se îndepărtează niciodată de locul de cazare şi de plaja staţiunii nu au nici cea mai vagă idee despre viaţa grecului obişnuit. O plimbare cu maşina în jurul insulei te va ajuta să vezi ambele feţe ale monedei, de la staţiunile aglomerate până la satele de munte încremenite în timp, de la coaste abrupte până la cele mai renumite mânăstiri în timp ce vei putea să admiri unele dintre cele mai uluitoare peisaje din Kefalonia. Multe locuri sunt de vizitat motiv pentru care noi am alergat dintr-un colţ în altul al insulei după atracţii ce trebuiau neapărat "savurate" şi evident fotografiate. Cu cât călătoream mai mult, cu atât Kefalonia ni se arăta treptat, pas cu pas. Am încercat să bifăm fiecare sat uitat de timp, fiecare plajă ascunsă, fiecare golfuleţ pitit printre pinii kefalonieni dar şi să ajungem în cele mai spectaculoase zone atât la răsărit cât şi la apus. 

Ora 5:29 între staţiunea Skala şi Poros

De la început este bine de ştiu că în Kefalonia, ca şi în majoritatea insulelor greceşti de altfel, indicatoarele rutiere fie nu există fie sunt ascunse printre copacii şi tufişurile crescute din abundenţă pe marginea drumului. Dacă totuşi vreun indicator a scăpat de vegetaţia excesivă, atunci trebuie să ştiţi că sunt scrise cu ambele alfabete: atât grec, cât şi latin.
Pentru a vă face o imagine de ansamblu a insulei, vom porni călătoria noastră pe teritoriul Kefaloniei din sudul acesteia trecând prin câteva oraşe mari şi moderne. Această parte a insulei are un relief oarecum plat, cu plaje ce amintesc de litoralul românesc. Primul pe listă în plimbarea noastră este micuţul orăşel Poros, pentru unii doar un port ce face legătura cu Grecia continentală, pentru alţii un loc mult prea liniştit pentru staţionare. Cu alte cuvinte, nu este o staţiune în care veţi dori să căutaţi cazare sau să poposiţi mai mult decât este necesar pentru a vă satisface curiozitatea. 

Poros este o aşezare liniştită cu aproximativ 1100 de locuitori, situată în mijlocul unui peisaj sălbatic la poalele munţilor Atros şi Pahni. Este împărţit în 3 zone:  piaţa centrală - unde au loc festivaluri locale în timpul lunilor de vară, portul ce face legătura cu partea continentală şi plaja îngustă cu pietricele albe unde turiştii vin pentru varietatea de sporturi nautice. O plimbare pe străzile sale vă va dezvălui piaţă centrală plină de taverne, magazine şi tradiţionalele cafenele, toate goale în perioada aceasta a anului.  În apropierea pieţei se află şi plaja staţiunii, nu foarte mare însă dotată cu şezlonguri şi umbreluţe. 

După cutremurul din 1953, când casele pescarilor care au compus acest sat pescăresc au fost distruse, Poros a fost reconstruit cu ajutorul britanic. De altfel, la începutul anilor '80, datorită iahturilor de croazieră care acostau aici, era cea mai turistică staţiune, companiile britanice aducând cu regularitate turişti, până când, la sfârşitul anilor '90 Skala a devenit mai populară. 

La 10 km distanţă de Poros se află Skala cea mai turistică staţiune din sudul insulei cunoscută în special pentru plaja lungă cât vezi cu ochii, rareori aglomerată, cu nisip şi pietricele. Plaja este mărginită de dealuri verzi, păduri de pini, stânci şi a fost premiată cu "Blue Flag" pentru curăţenie şi organizarea acesteia.  Turiştii au posibilitatea de a alege să facă plajă în locurile mai agitate din zona teraselor, unde şezlongurile şi umbreluţele frumos colorate le stau la dispoziţie, sau pot opta pentru plaja mai liniştită, dacă merg pe jos de-a lungul ţărmului până găsesc propria bucăţică de nisip potrivită. În Skala marea poate fi uneori agitată motiv pentru care în partea dreaptă a staţiunii există un salvamar care veghează plaja.

 











Paralel cu plaja, chiar pe strada principală se găsesc o mulţime de hoteluri şi restaurante, iar în centrul staţiunii unde o stradă pietonală stă cocoţată pe deal,  veţi găsi o mare varietate de magazine de suveniruri, restaurante, terase, baruri, centre rent - a - car şi 2-3 supermarket-uri, cât să vă satisfacă toate nevoile. Din staţiunea Skala se organizează zilnic croaziere atât pe coasta kefaloniană cât şi pe insulele vecine Zakynthos şi Itaka. Tot pe plajă, cei interesaţi de sporturi nautice, Dolphin Ski Club vă stă la dispoziţie pentru practicarea acestor sporturi. 

Vilă în Skala decorată cu Bougainvillea, flori specifice Greciei

Plaja din Skala se prelungeşte spre nord cu o altă fâşie de nisip care poartă numele de Spithi. Puţin mai retrasă, plaja este dotată cu şezlonguri şi umbreluţe iar în apropiere se găsesc barurile cu terase: Milos beach şi Kaoetepia.  Pentru că plaja se află într-un loc mai izolat este folosită adesea de nudişti. 

Plaja Spithi

Plaja Mounda

Urmând drumul de coastă spre Argostoli, la o distanţă de 3 km de Skala, un indicator spre stânga vă va conduce spre plaja Mounda. O plajă lungă, lată, însă de această dată cu nisip fin şi fără nici un fel de facilităţi. Plaja se întinde de-a lungul golfului Mounda, şi este cunoscută ca fiind formată din alte două plaje: Kaminia şi Potomakia. Plaja Mounda este o importantă zonă de coastă, pentru că aici vin să-şi depună ouăle ţestoasele Caretta-Caretta, aflate pe cale de dispariţie.
Drumul urcă spre micuţa localitate Ratzakli, cu doar 67 de locuitori, şi apoi continuă spre Katelios o altă aşezare pescărească cu o mulţime de taverne, restaurante şi baruri unde turiştii au posibilitatea de a gusta din bucătăria locală. Şoseaua şerpuieşte prin mici localităţi cu nume simpatice: Mavrata, Chionata, Atsoupades, până când un indicator ne ghidează spre mănăstirea Sission situată pe malul mării în provincia Livathos, între localităţile Simotata şi Platies. 

Este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Kefalonia,  fondată în sec. al XIII - lea de Sf. Francisc de Assisi. Pe insulă este cunoscută sub numele de "Fecioara din Sissia". Vechea mănăstire Sission, în prezent o mănăstire de călugări, este încă în picioare şi se zăreşte printre copaci, cu arhitectura sa impresionantă.

Mânăstirea Sissia la apus

Traversând drumul principal ce leagă Argostoli, capitala Kefaloniei, cu Poros, cel mai sudic port, veţi trece prin Moussata, o aşezare ce se află între Muntele Ainos şi Marea Ionică, la aproximativ 200 de metri altitudine. Mi-a atras în mod special atenţia cimitirul localităţii, înconjurat de brazi şi kiparoşi, cocoţat pe deal, cu vedere spre întinderea albastră.

Pe această parte de coastă a insului veţi întâlni cele mai multe plaje: Lourdata, Trapezaki, Ag. Thomas, Pessada, Spartia, Avythos, Ai Helis, Ames, Megali Amos, Spasmata, Eglina, Lassi, Platis Gialos, Makris Gialos, Minia, Paliostafida şi Gradakia, toate cu nisip fin. Aceste plaje vă stau la dispoziţie şi vă invită să petreceţi clipe de vis sub soarele arzător al Greciei. 

Plaja Avithos

Poposim pentru o sesiune de bronz pe plaja Avythos, o plajă cu nisip auriu, bar şi post de salvamar. Da, aţi citit bine, în Kefalonia chiar dacă plaja este mică şi neaglomerată, salvamarii sunt la datorie. Plaja Avythos, situată în zona Svoronata, este un refugiu unic recomandată familiilor cu copii şi o alegere perfectă pentru o după amiază liniştită departe de agitaţia staţiunilor moderne. Plaja a fost premiată cu "Blue Flag"  pentru curăţenia, aspectul, poziţia şi serviciile sale, fiind dotată cu toate facilităţile necesare. În apropierea plajei există două taverne: Enetiko şi Examinare în cazul în care doriţi să gustaţi din bucătăria locală.

Cu ochii şi aparatele de fotografiat mereu îndreptate spre albastrul mării călătoria noastră continuă prin Kaligata, Svoronata, Kourkoumelata, Metaxata, Mazarakata şi Peratata, acele localităţi tipice greceşti cu case albe  împodobite cu flori.
Kaligata este un micuţ sat, aflat la aproximativ 15 km de aeroport, înconjurat de o zonă luxuriantă de plantaţii de măslini şi kiparoşi. Are o biserică ce datează din sec. al XVIII-lea dedicată Fecioarei Maria. Nu veţi găsi aici nici un magazin sau restaurant, însă avantajul este că se află la cinci minute de plaja Avithos unde două taverne vă stau la dispoziţie.
Svoronata se află la 10 minute de aeroportul din Kefalonia şi  vine la pachet cu o gamă largă de plaje accesibile din sat, toate cu nisip fin.  În satul Savoronata se află turnul clopotniţă al Sf. Nicolae, patronul marinarilor. În acest sat veţi găsi câteva taverne, trei mini marketuri si o staţie de benzină. Autobuzele locale fac zilnic curse din capitala Argostoli, care se află la 20 de minute de mers cu maşina.
Kourkoumelata este unul dintre cele mai frumoase, pitoreşti şi impresionante sate din Kefalonia, cu clădiri bine întreţinute, care se distinge pentru vederile sale remarcabile asupra Mării Ionice. A fost distrus de cutremurul devastator din 1953, dar a fost reconstruit datorită unei donaţii făcută de armatorul Georgos Vergotis a cărui familie provine din acest sat.  Singura condiţie era ca locuitorii satului să păstreze grădinile cu flori şi orice alte zone comune, curate. Georgos Vergotis a  fost îngropat în sat, într-un mounsoleu de marmură lângă familia sa, astăzi urmaşii familiei încă mai au locuinţă aici. Kourkoumelata este astăzi o adevărată bijuterie cu o arhitectură bogată şi diversă, deţinând o biserică măiestoasă în stil tradiţional, un stadion şi un centru cultural, unde au loc expoziţii, concerte şi prelegeri. Cu toate acestea, atracţiile principale în localitatea Kourkoumelata, rămân grădinile pline de farmec şi culoare.

Metaxata se aflată în regiunea Livathos şi este unul dintre cele mai mari sate din Kefalonia, cu o populaţie de aproximativ 360 de locuitori. Este cunoscut datoriă faptului că în anul 1823, Lord Byron a trăit timp de 4 luni aici, şi a scris câteva poezii despre frumuseţile zonei. Astăzi, în piaţa centrală a localităţii, în faţa bisericii, există o statuie ridicată  în memoria marelui poet. Din satul Metaxata când priveşti spre est  se poate admira înălţându-se spre cer Muntele Ainos.

Peratata este un mic sat situat la sud-est de capitala Argostoli. Construit pe un deal de pe muntele Ainos şi înconjurat de un peisaj plin de verdeaţă, Peratata oferă un sejur relaxant pentru vizitatorii săi. Casele sunt realizate din piatră, iar străzile pitoreşti conduc la diverse monumente răspândite în întreaga regiune. Pe un deal, deasupra satului Peratata, se află ruinele castelului Agios Ghiorghios (sau Kastro), construit iniţial de bizantini în sec. al XII - lea, însă veneţienii i-au dat forma finală în 1504. La apogeul puterii veneţiene, 15 000 de oameni locuiau în cetate şi în casele din jur. Kastro este numele satului, fostă capitală a insulei şi punctul strategic de unde, pe vremuri, locuitorii insulei observau eventualele pericole care veneau dinspre mare. Ori de câte ori piraţii au atacat regiunea 8000 de persoane s-au adăpostit în acest castel care acoperă o suprafaţă de 16 000 metri pătraţi. Ziduri sale au 620 metri lungime, castelul înalţându-se la 320 de metri deasupra nivelului mării. Castelul are o curte interioară în formă de potcoavă construită în jurul unui turn central de unde puteţi admira panorame uluitoare asupra satelor Traviliata şi  Peratata. Castelul este deschis vizitatorilor pe tot parcursul verii,  intrarea este liberă. Deşi, avea program de vizită, castelul a fost închis la momentul vizitei noastre.











Plecăm de la castel, însă, nu înainte de a poposi pentru câteva clipe în satul Kastro, pentru a imortaliza în imagini frumuseţea caselor din sat, mici, vechi şi modeste, dar bine păstrate şi pline de flori. Satul în sine este foarte mic, având foarte puţini locuitori pe tot parcursul anului, dar se mândreşte cu o tavernă cu terasă minunată unde se servesc mâncăruri şi vinuri locale, precum şi cu o cafenea în apropiere de castel. Peisajul din jurul satului Kastro variază de la dealuri blânde şi pante accidentate, la Muntele Ainos locul spre care ne îndreptăm şi noi.

Urmând traseul sinuos de munte, ne îndreptăm spre cel mai înalt punct al insulei, Muntele Ainos, însă, nu înainte de a face două popasuri. Primul popas la Vinery Robola, unde se produce vinul cu acelaşi nume, şi al doilea popas la gazda noastră din această insulă: Sfântul Gherasim. Vinăria Robola se găseşte într-o zonă numită "Valea celor 40 de fântâni", o zonă cu multe culturi de viţă de vie. Numele provine de la cele 40 de fântâni pe care sătenii le folosesc pentru a uda plantaţiile de viţă de vie, din care în fiecare an iese cel mai renumit vin din Kefalonia, vinul Robola. Este un vin sec, bogat, cu aromă fructată. Cumpăraţi câteva sticle pentru acasă, să le puteţi savura cu prietenii atunci când povestiţi impresiile din minunata vacanţă în Kefalonia. 
Mănăstirea Cuvinciosului Gherasim este situată în Valea Omala şi este închiată sfântului ce ocroteşte insula  Kefalonia, fiind totodată şi cea mai mare mănăstire de maici din întreaga insulă.  Sfântul Cuvios Gherasim ( 1506 - 1579) se trage din înstărita familie de aristocraţi Notaras. Fiind tuns în monarhism în Sfântul Munte Athos, el a mers mai apoi la Ierusalim, unde a slujit timp de 12 ani la Biserica Învierea Domnului. După ce a stat o vreme în Creta şi în Zakynthos, în anul 1555 a ajuns pe tărâmul natal, în Kefalonia. Reîntors acasă, el a stat în sihăstrie timp de 5 ani, într-o peşteră din Lassi. În anul 1560, Sfântul Gherasim s-a mutat în Valea Omala, unde a reconstruit vechea capelă a satului, închinată Adormirii Măicii Domnului şi unde a întemeiat mânăstirea de maici numită de el " Noul Ierusalim". Astăzi, moaştele Sfântului Gherasim sunt păstrate cu mare evlavie într-o raclă de sticlă pusă, la rândul ei, într-un sarcofag de argint. Sfântul protector al insulei Kefalonia, Sfântul Gherasim, este cinstit cu mare evlavie de locuitori. Ca un semn al preţuirii lui, foarte mulţi copii de pe insulă îi poartă numele.











Urcăm pe munte, spre interiorul insulei, trecând prin localitatea Valsamata  - cel mai mare sat din zonă cu aproximativ 800 de locuitori, aruncând câte un ochi pe hartă din când în când. Călătoria prin munţi este o adevărată binecuvântare în zilele toride de vară. Pădurea de pe Muntele Ainos, cel mai înalt munte atât din Kefalonia cât şi din Insulele Ionice, cu o altitudine de 1628 metri, acoperit în cea mai mare parte de brazi cefaloneni, a fost declarată Parc Naţional în 1962.  Este unul dintre cele zece parcuri naţionale ale Greciei, un loc de refugiu pentru păsările migratoare şi mamifere, habitatul ideal pentru specii rare de flori, arbuşti şi plante aromatice. Aici veţi găsi o abundenţă de floră şi faună pentru toţi iubitorii de natură. 

Se poate urca până sus cu maşina, pe drumuri asfaltate fără nici o groapă, unde priveliştile sunt impresionante. Parcul Naţional Ainos are o suprafaţă de 2,862 ha, şi include Muntele Ainos şi Muntele adiacent Roudi de 1125 m. Principala caracteristică a acestui parc este pădurea de brad (Abies cephalonica Loudon) o specie unică ce creşte la altitudini de 600 -1600 m.

Revenim pe drumul ce leagă sudul insulei de capitală pentru a vizita una dintre cele mai animate staţiuni. În drum trecem pe lângă aeroportul insulei, ce face zilnic legătura pe calea aerului cu principalele oraşe europene: Atena, Paris, Londra, Amsterdam, Budapesta şi altele. Aeroportul se află în zona localităţii Svoronata, o regine înconjurată de vegetaţie luxuriantă foarte bine dezvoltată din punct de vedere turistic, cu hoteluri, studiouri şi taverne la malul mării. Pe drumul ce leagă aeroportul de Argostoli există o serie de supermarketuri, taverne şi unităţi de cazare: am ajuns în Lassi, principalul centru turistic al insulei. Staţiunea are ieşire spre patru plaje excelente: plaja Spiaggia - mică şi pitorească, plaja de nisip Makris Gialos, aproximativ 300 de metri lungime, şi 10 - 30 de metri lăţime, plaja Gradakia şi plaja Platis Gialos, încadrată de o pădure de pini.  

Makris Gialos este cea mai aglomerată plajă de pe insulă, pe care am întâlnit-o în timpul sejurului nostru, dar foarte bine organizată, cu şezlonguri şi umbrele, duşuri, spaţii pentru parcare, baruri pe plajă şi o ofertă mare de sporturi nautice. Este plaja pe care tinerii preferă să-şi petreacă zilele de vacanţă. Vegetaţia deasă, pinii înalţi şi rocile mari de la malul mării sunt alte elemente care fac din Makris Gialos  una intre cele mai apreciate plaje de pe insulă. Platis Gialos, cea de-a doua plajă din zonă, este practic o prelungire a plajei Makris Gialos tot cu nisip fin. Accesul pe plajă se face un pic mai jos de White Rocks Hotel, pe vechiul drum, printr-o poartă care cu ceva timp în urmă bloca accesul turiştilor la plajă. Dacă mergeţi cu maşina, pe drumul principal, găsiţi o mică parcare unde vă puteţi lăsa maşina la umbra unor măslini. Ambele plaje mi-au plăcut în mod deosebit pentru simplu fapt că erau animate. Plajele sunt întesate de tineri care joacă volei sau tenis, iubitori de sporturi care preferă să înoate sau să se plimbe cu skyjetul, dar şi oameni mai în vârstă care se relaxează  în timp ce construiesc cu nepoţeii castele de nisip. Pentru noi, care veneam din Skala, o staţiune mult prea liniştită, ceea ce vedeam era de necrezut. Dacă totuşi, aglomeraţia vă deranjează, vă puteţi muta pe limba de nisip numită Tourkopodaro, în traducere piciorul turcului, o porţiune de nisip care se întinde ca un braţ în Marea Ionică şi la capătul căreia nisipul se îmbină cu roci impunătoare. De aici se poate admira coasta de vest a insulei unde este localizat Lixouri.

La 3 km de Lassi, pe coasta peninsulei interioare a Kefaloniei, înconjurat de munţi şi păduri verzi, se află Argostoli, capitala insulei. Situat la 40 km vest de portul Poros, locul nostru de plecare în turul insulei, oraşul datează din anul 1757 şi este locul în care o treime din locuitorii insulei îşi duc traiul zi de zi. 

Capitala insulei surprinsă de pe drumul ce face legătura cu Sami

La cutremurul din 1953, Argostoli a suferit mult, însă cu ajutorul guvernului elen a fost reconstruit în totalitate. Din păcate nu s-a făcut nici un efort pentru a menţine arhitectura veneţiană. Cu toate astea, Argostoli în sine este un oraş plăcut, modern cu o zonă aglomerată în jurul portului şi o piaţă foarte bună.  Pe ţărmul său există taverne de unde se poate admira priveliştea de peste golf. Acesta este traversat de podul de piatră Drapanos, construit în 1813, pentru a oferi acces spre al doilea oraş de pe insulă ca importanţă turistică, Sami. Are 900 de metri lungime, în centrul său având o mică piramidă dedicată lui Charles de Bosset, cel care a construit podul. În Argostoli dacă mergeţi dimineaţa devreme, în port, puteţi cumpăra de la pescari peşte proaspăt.

Pont: în golful Argostoli trăiesc broaştele ţestoase Caretta-Caretta, care zilnic vin în zona tavernei Kalafatis, unde sunt hrănite. Merită în zilele toride de vară să poposiţi pe tersă pentru a servi prânzul, în timp ce veţi putea admira un adevărat spectacol oferit de acestea.  

Caretta-Caretta este o broască ţestoasă rară care trăieşte în Marea Ionică, în special de-a lungul coastelor insulelor Kefalonia şi Zakynthos. Este una dintre cele mai vechi specii din lume, numită aşa datorită capului mare. Poate creşte până la dimensiuni considerabile, cu o greutate de până la 140 kg, însă în ciuda mărimii sale, această broască ţestoasă poate înota foarte repede fiind mai greu de fotografiat. Caretta-Caretta este o specie protejată de lege, pe cale de dispariţie. Vă invit în continuare să vizionaţi o scurtă filmare cu aceste minunate vietăţi, filmare realizată aici în golful Argostoli.

La 3 km de Argostoli, pe o peninsulă, se află Farul Sf. Teodor, o mică clădire rotundă cu 20 de coloane albe ce a fost construit de către guvernatorul britanic Napier. Merită o vizită aici, fie pentru a surprinde un apus de soare, fie pentru a admira oraşul Lixouri, aflat pe partea cealaltă a golfului. În apropiere se găsesc câteva plaje mici, drăguţe şi discrete ferite de ochii indiscreţi ai trecătorilor. Dacă doriţi să ajungeţi mai repede în Lixouri, continuaţi drumul din Argostoli, traversând cu ferryboat-ul golful. Drumul durează aproximativ 20 de minute şi scurtează cei 40 de km care ar trebui să-i parcurgeţi, ocolind golful. Atenţie însă, dacă treceţi pe ferryboat cu maşina închiriată, aceasta nu este asigurată pe perioada trecerii, chiar dacă maşina are asigurare full casco. Programul feerybotului îl găsiţi aici.
Insula Kefalonia este cunoscută pentru o serie de fenomene geologice neobişnuite, care au rămas inexplicabile de-a lungul secolelor. Unul dintre acestea este aşa-numitele "găuri de înghiţire"- Katavothres, un fenomen geologic rar. Aici apa de mare se infiltrează în crăpăturile rocilor şi ajunge în canale subterane, aflate sub nivelul mării. Aceasta traversează o mare parte a insulei şi iese la suprafaţă în lacul Melissani, la 15 km distanţă, de unde apa  ţâşneşte spre satul Karavomilos aproape de Sami, formând un lac aproape circular cu apă dulce, care mai apoi se varsă în mare, în golful Sami. Fenomenul Katavothres din Argostoli este cunoscut de multe secole şi a devenit un subiect de studiu ştiinţific, mai mulţi oameni de ştiinţă încercând să explice fenomenul. Deşi azi e doar un pârâiaş, înainte de dezastrosul cutremur din anul 1953, revărsarea era destul de puternică pentru a acţiona patru mori. Astăzi mai există doar o moară în locul celorlalte fiind construit un restaurant. Katavothres este un fenomen geologic extrem de rar şi se crede a fi singurul de acest gen. 
Plecăm mai departe, ocolind golful spre Lixouri, pe ritmurile muzicii greceşti ce răsună din difuzoare. Numeroasele pepiniere piscicole apar de-a lungul drumului de pe partea estică a golfului Argostoli. Facem o remarcă cârcotaşă şi ne amuzăm bănuind că din aceste pepiniere piscicole peştele "gustos şi proaspăt" ajunge în marile noastre supermarketuri. Trecem pe lângă localitatea Kourouklata, un sat cu doar 76 de locuitori, căţărat pe deal cu vedere spre golful Argostoli. În Kefalonia localităţile erau construite în locuri înalte, pe culmi, pentru a se feri de atacurile piraţilor.  Ne atrage atenţia clopotniţa bisericii care stă să cadă. A ajuns în acest stadiu în 3 februarie 2014 în urma unui cutremur care a măsurat 6,1 grade pe scara Richter şi aşa a rămas până în zilele nostre. Drumul şerpuişte printre munţi şi îţi oferă panorame deosebite asupra capitalei Argostoli. Pe traseu, în vârful dealurilor, veţi putea observa "ferme de electricitate" sau eoliene, foarte prezente pe întreaga insulă, acestea fiind sursa principală de electricitate, secundar fiind în ultimii ani, reţeaua de cabluri subacvatice care se găsesc între continent şi insulă.

La capătul de nord al golfului Argostoli o plajă divină ni se dezvăluie la orizont. Se numeşte plaja Koumaria, cu nisip şi pietricele, ape cristaline fără nici un fel de facilităţi turistice, ideală pentru cei care doresc să se bucure de măreţia naturii. La plajă se ajunge din satul Kardakata pe un drum  neasfaltat care coboară în zig zag până la întinderea albastră.

Urmăm şoseaua principală, ce merge spre peninsula Pali, trecând prin zonele umede din Livadi, un paradis pentru egrete , lebede şi alte păsări. De aici, la aproximativ 17 km se află Lixouri, oraşul principal al peninsulei. Peninsula Pali are o serie de plaje frumoase, cu un relief accidentat, cele din sud datorită rocilor au nisipul roşiatic, în vreme ce, cele din vest sunt formate din nisip şi pietricele albe. Şi partea de nord are golfuri pitoreşti, Petani şi Porto Atheras, sunt două dintre acestea, care îşi păstrează frumuseţea lor naturală necomercială. Datorită formei sale şi legăturii cu feriboat-ul, peninsula Pali, pare a fi o insulă separată de restul Kefaloniei. Cea mai mare parte a ei este agricolă, cu numeroase podgorii, livezi şi plantaţii de măslini. 

Lixouri este al doilea oraş ca mărime din Kefalonia, capitala peninsulei Pali - numită adesea de vizitatori peninsula Lixouri. Cu o populaţie de 3000 de locuitori, oraşul este construit pe locul oraşului antic Pali, cu vedere spre Argostoli. O plimbare prin oraş vă va dezvălui biserici vechi cu fresce frumoase dar şi piaţa principală, Square Petritsi,  înconjurată de numeroase restaurante şi cafenele, locuri speciale pentru răsfăţarea papilelor gustative. Lixouri are şi propria plaja, însă nu merită să-i acordaţi prea multă atenţie, mai bine vă îndepărtaţi puţin pentru a descoperi golfuri cu ape turcoaz.

Pont: Dimineaţa devreme, o mare parte din captura de peşte este vândută în piaţa de peşte de lângă malul mării. Puteţi cumpăra de la pescari peşte proaspăt cu preţuri începând de la 7 euro/kg.

Şoseaua principală ce merge spre sud vă va conduce spre satul de pescari Mixalitsata, o aşezare în vârf de deal, cu vederi minunate peste golf. De aici indicatoarele vă îndrumă spre Xi, celebra plajă cu nisip fin, roşiatic. Plaja este dotată cu şezlonguri, umbreluţe, duşuri, spaţii pentru parcare şi restaurante. Xi este cea mai mare plajă cu nisip roşiatic de pe insulă şi are o intrare lină în mare, motiv pentru care este recomandată familiilor cu copii. În apropierea plajei există reşedinţe, hoteluri, apartamente, baruri şi terase. De la plaja Xi puteţi face o plimbare cu barcă pe insula Vardiani, care se află la 500 de metri distanţă.

În cel mai sudic punct din peninsula Pali este Capul Akrotiri unde în imediata apropiere găsiţi plaja Vrahinari, practic o prelungire a plajei Vatsa. Plaja Vrachinari este organizată cu şezlonguri şi umbrele, cu nisipuri aurii şi ape cristaline, cu vedere la Marea Ionică de vest. Datorită faptului că se află în cel mai îndepărtat punct de pe insulă, Vrachinari nu este o plajă aglomerată nici în plin sezon, permiţând vizitatorilor să înoate de-a lungul coastei explorând flora şi fauna marină.

În apropiere de satul Chavdata, conducând pe coasta de vest a peninsulei Pali, la 15 km de oraşul Lixouri, cocoţată pe o stâncă la 90 de metri deasupra mării, găsiţi Mănăstirea Kipoureon, fondată în secolul al XVII-lea de Arhiepiscopul Paxi Hrisant Petropoulos. Se spune că numele mănăstirii înseamnă o grupare a grădinilor sale datorită faptului că diferiţi călugări cultivau legume în jurul ei, legume ce reprezentau o bună parte din sursa lor de hrană. În ultimii ani, doar un singur călugăr mai locuia aici, astăzi mănăstirea este un loc abandonat şi lăsat în paragină. Traseul continuă spre satul Damoulianata, pe un drum rural printre plantaţii de măslini. Drumul coteşte când la stânga, când la dreapta, trecem pe lângă sute de capre care pasc pe marginea lui, la un moment dat un indicator apărut din neant ne îndrumă spre cea mai grandioasă plajă, Platia Ammos, pe care cu câteva zile înainte o ratasem cu talent. De această dată cu ochii mereu pe hartă nu am mai trecut-o cu vederea. La plaja Platia Ammos se ajunge pe un drum pietruit fie la pas din drumul principal, fie cu o maşină off road, pentru că în urma cutremurelor din ultimii ani s-au desprins bolovani de pe stânci iar drumul este complet impracticabil. Merită totuşi efortul de a vă deplasa pe jos pentru vederile magnifice care pur şi simplu te lasă fără cuvinte. 

Până în 2014, această plajă cu nisip grosier, era accesibilă datorită celor 400 de trepte, astăzi scările nu mai există, fiind distruse aproape în întregime de cutremur. Constatăm cu părere de rău că plaja Platia Ammos a avut exact aceiaşi soartă ca şi plaja Egremni din Lefkada, fiind lăsată de izbelişte. Lungă de aproximativ 600 de metri, sub formă de semicerc, având în spate stânci maiestoase, Platia Ammos este o plajă izolată, un colţ de paradis fără urme de paşi pe nisipul fierbinte. Este o plajă la fel de frumoasă ca şi Myrtos, dar mai puţin cunoscută şi cu un peisaj puţin mai sălbatic. Deşi Platia Ammos nu este promovată deloc, neapărând nici pe harta insulei, este o bijuterie ce merită descoperită dacă ajungeţi în Kefalonia.

Aici, în partea de vest a insulei, unde întâlnim un relief mereu schimbător ce amestecă cu graţie munţi măreţi, stânci abrupte, mănăstiri cocoţate pe stâncă, porturi agitate şi vegetaţie luxuriantă, găsim cele mai multe plaje aproape pustii. Aşa este şi următoarea minune a naturii, plaja Petani,  aflată la mică distanţă de plaja Platia Ammos, o altă întindere de nisip, cât se poate de intimă şi discretă. 

Cu ochii îndreptaţi spre albastul mării, ajungem într-o mică localitate uitată de lume. Traversăm satul, urmând să vedem vreun indicator spre plajă, care nu apare. Oprim, întrebăm un călugăr şi aflăm că suntem pe drumul cel bun.  Într-adevăr nu după mult timp ajungem la capătul unui deal stâncos, de unde şoseaua montană coboră brusc şi se topeşte în apa cristalină a mării, dezvăluind în faţă o plajă mirifică.  Plaja Petani, cunoscută local sub numele de Xoura's, după numele celui care a deschis prima tavernă aici, este una dintre cele mai spectaculoase plaje de pe insulă, localizată într-un golf natural în formă de potcoavă, străjuit de un perete de stâncă uriaş, cu pietricele albe strălucitoare şi o apă limpede ca şi cristalul. Drumul ce coboară şerpuind spre plaje îţi dezvăluie una dintre cele mai frumoase zone ale insulei, un melaj perfect între munte şi mare. Din păcate, ca şi plaja Myrtos, plaja Petani suferă  din cauza curenţilor de pe mare, aşa că aveţi grijă atunci când înotaţi. Plaja Petani nu este foarte cunoscută turiştilor din lipsa transportului public care face ca accesul în această parte a insulei să fie făcut doar cu mijloace proprii. Din acest motiv plaja nu este aglomerată nici în plin sezon.

Pont: Pentru a surprinde în imagini această plajă magică poposiţi pe terasa hotelului Petani, de unde veţi avea parte de cea mai frumoasă panoramă. De sus, marea are o culoare incredibilă, parcă cineva a colorat-o cu cerneală special pentru noi. 

E timpul să ne răcorim în apele cele mai limpezi care ne amintesc de un paradis exotic, pe această plajă dotată cu şezlonguri, umbrele, parcare dar şi restaurant cu terasă. Odată ce am ajuns pe nisipul fierbine: explorăm, ne  bucurăm şi trăim la intensitate maximă o zi pe una dintre cele mai spectaculoase plaje ale Kefaloniei. 

Plaja Petani, în caz că vă era dor de cântecul mării.

De la plaja Petani urmăm indicatoarele spre partea de nord a peninsulei Pali, mai exact spre localitatea Atheras, un sat de munte ce se întinde pe o distanţă de aproximativ 3 km. Până să ajungem însă în sat, ni se deschide o imagine panoramă asupra plajei Aghios Spiridon şi Golful Atheras, care nu ne dă pace până nu tragem pe dreapta pentru a o imortaliza în imagini. 

Ultimii kilometri se parcurg pe un drum neasfaltat motiv pentru care este destul de pustiu pe aici. Odată ajunşi jos găsiţi micuţul port - Porto Atheras, Capela Sfântului Spiridon pictată în albastru, deasupra unor stânci, în partea de vest a golfului şi pentru gurmanzi clasicele taverne pescăreşti. Plaja Athers se află într-un micuţ golf cu ape cristaline, are un nisip foarte fin, cel mai fin de pe insulă, de culoare gri şi este o plajă ideală pentru familii cu copii. Tot aici în zonă merită amintită plaja Fteri, la care din păcate nu se poate ajunge decât pe calea apei, cu vaporul. 

Pornim într-o nouă aventură, pe drumurile care şerpuiesc prin localităţi pescăreşti şi plantaţii de măslini, spre plaja Vouti, la care se ajunge, pe un drum neasfaltat, din localitatea Zola. Plaja se află în partea de vest a golfului Agia Kyriaki şi este destinată celor care doresc intimitate. Este formată din două plaje legate între ele, înconjurată de pietre uriaşe şi nu dispune de nici un fel de facilităţi.  În schimb marea turcoaz, contrastează cu nisipul alb oferind imagini de vis. Plaja este ideală pentru snokering. În apropiere veţi găsi plaja Agia Kyriaki, o plajă lungă cât vezi cu ochii care începe cu o zonă de pietriş şi se continuă cu nisip. La această plajă pitorească se ajunge fie din Agon, la aproximatix la 2 km , fie din Zola, la aproximativ un km. În capătul opus al plajei există un mic port cu bărci de închiriat şi o mică tavernă. Zona este ideală pentru cei care sunt atraşi de snokering şi pescuit. Dacă ajungeţi prin zonă vă recomand să închiriaţi o barcă pentru a vizita plajele din apropiere accesibile din păcate doar de pe mare. 











Partea de nord-vest a insulei este complet diferită de cea sudică,  relieful se schimbă la fiecare pas şi peisajele pur şi simplu îţi taie respiraţia. Din punct de vedere al infrastructurii este cea mai spectaculoasă parte a insulei cu cele mai fermecătoare locaţii: satul Assos, portul  Fiskardo şi micuţul golfuleţ cu plaja Foki. 

Următorul popas este la plajă Myrtos, catalogată a fi una dintre cele mai frumoase plaje de pe insulă. La plajă se ajunge doar din localitatea Divarata pe un drum săpat pe coasta muntelui care urcă şi apoi coboară brusc până în apa cristalină a mării. Totul în jur este verde şi sălbatic, în stânga este marea de un albastru infinit, iar în dreapta este înconjurată de doi munţi, Agia Dynati şi Kalon Oros ( 901 m). De aici, de sus, plaja arată spectaculos motiv pentru care staţionăm pentru câteva fotografii înainte de a ne continua drumul până la plajă. 

De jos, plaja nu mai arată la fel de spectaculos însă merită să coborâţi pentru a urmări cu ochiul liber un degrade de un albastru infinit. Plaja Myrtos are o formă semi-circulară, este acoperită de pietricele mici rotunde şi este dotată cu şezlonguri şi umbreluţe. A fost distinsă de mai multe ori cu Blue Flag pentru curăţenie şi frumuseţea naturală. De asemenea, plaja Myrtos a fost votată de 12 ori consecutiv ca fiind cea mai bună plajă din Grecia. Nu prea sunt de acord cu asta...
Notă: Şoseaua ce face legătura între plaja Myrtos şi localităţile Assos şi Agon, a fost avariată de cutremurul din 2014, fiind închisă în acest moment. Folosiţi drumurile ocolitoare!
Am regăsit plaja Myrtos, locul unde s-au filmat secvenţe din filmul "Mandolina căpitanului Corelli" cu Penelope Cruz şi Nicolas Cage la fel de măreaţă, la fel de fermecătoare, la fel de pustie şi la fel de albastră.
Plecăm de la Myrtos pe traseul: Divarata, Lakatsata, Patrikata spre o aşezare plină de farmec şi culoare ghemuită într-un golfuleţ protejat de pini kefaloneni, lendrii coloraţi şi măslini. Aşezat cu vedere spre mare, pe o mică peninsulă în formă de anfiteatru, înconjurat de vegetaţie luxuriantă, de satul Assos m-am îndrăgostit iremediabil. Promotoriul este unit cu insula printr-o limbă îngustă de pământ pe care sunt construite căsuţele pitoreşti ale pescarilor.

Este unul dintre cele mai fermecătoare sate ale insulei unde îşi trăiesc viaţa în linişte şi armonie aproximativ 100 de locuitori. Între 1593 -1595 un castel a fost construit de armata veneţiană, în scopul de a proteja locuitorii acestui sat, de atacurile duşmanilor. Fortăreaţa a avut o mare importanţă strategică şi a făcut din Assos, capitala de nord a insulei. În ultimii ani a fost folosită ca şi închisoare, acum însă, cetatea este o ruină, dar există planuri ample de renovare şi restaurare. Satul Assos dispune şi de două plaje, umbrite de chiparoşi,  poziţionate într-un cadru pitoresc cu vederi până la rămăşiţele castelului veneţian pe peninsula opusă.  De-a lungul ţărmului se înşiruie mai multe taverne şi cafenele. Arhitectura caselor pastelate reflectă stilul veneţienilor, care şi-au pus amprenta pe acest loc. Astăzi, vizitatorii care sunt atraşi de Assos, sunt cei care preferă locurile liniştite, relaxate şi boeme, care şi-au păstrat nealterat farmecul.  

Assos este locul ideal unde să vă încărcaţi bateriile

O plimbare pe străduţele înguste ne dezvăluie case frumosc colorate, adevărate bijuterii ale locului, alei pitoreşti, mici magazine de suveniruri toate garnisite cu flori. În micuţa piaţă centrală a satului este ridicat un monument în onoarea ajutorului primit din partea francezilor în reconstrucţia satului, după  cutremurul din 1953. 

La nord de Assos, între localităţile Adipata şi Fiskardo, după o călătorie prin munţi se ajunge la Emblisi, o plajă încântătoare, retrasă, umbrită de copaci. Cu vederi spre insula Itaka, Emblisi este o plajă de dimensiuni mici, locul ideal unde să vă petreceţi o după amiază la soare. Datorită transparenţei excepţionale a apei, aveţi oportunitatea de a explora fundul mării în special lângă stânciile ce înconjoară plaja. Plaja Emblisi este una dintre cele mai potrivite plaje pentru iubitorii de snokering. Pe ambele părţi ale golfului puteţi găsi locuri ideale pentru plajă direct pe stâncile plate. La plaja Emblisi se ajunge uşor din drumul principal, pe un drum asfaltat, la capătul căruia veţi găsi şi locuri spaţioase de parcare.

La 1,5 km de plaja Emblisi se află micuţul port Fiskardo, o altă atracţie a insulei. Fiskardo este un port pitoresc cunoscut ca şi " Diamantul Ionic", singura aşezare care a scăpat întreagă după cutremurul din 1953. Se află în cel mai nordic punct al Kefaloniei, la 50 km de Argostoli şi este o minunăţie de aşezare care ne-a oferit peisaje de o frumuseţe unică. Recunosc că Fiskardo ne-a cucerit din prima clipă, cu arhitectura tradiţională a caselor, atmosfera sa caldă, chiparoşii,  florile colorate ce transformă acest loc într-un adevărat paradis şi portul său absolut deosebit, plin cu ambarcaţiuni dornice de a-şi plimba turiştii prin golfurile şi insulele din zonă. Mai puţin de 100 de oameni trăiesc aici, în perioada iernii, dar vara portul este în mod normal plin de yahturi de lux ale bogătaşilor care vin să-şi petreacă vacanţa aici. Fiskardo este considerat cel mai scump loc de pe insulă, cel mai probabil din cauza prezenţei frecvente a vedetelor internaţionale. În verile trecute Pink şi Sarah Jessica Parker au fost văzute pe străduţele oraşului-port. De asemenea, Nicolas Cage şi Penelope Cruz sunt alte nume de talie mondială care au trecut prin acest loc.

Vilele sale viu colorate din secolul al XVIII-lea, grupate în jurul portului, arată cât de frumoasă era insula înainte de cutremur. Fiskardo a fost transformat într-o staţiune modernă, costisitoare după standardele locale, dar rămâne un loc memorabil în care să stai, cu atmosferă animată şi restaurante cochete.  În Fiskardo am găsit o varietate interesantă de magazine turistice pentru cadouri, de la articole de îmbrăcăminte, ceramică, icoane şi chiar bijuterii. Dispune şi de o mică plajă aflată în imediata apropiere a portului dar şi de terase, hoteluri, magazine de suveniruri şi mici piaţete. Nu uitaţi să vă luaţi la voi câteva felii de pâine pentru peştişorii care înoată nestingheriţi  în apele limpezi ca sticla.

       

             






La aproximativ un kilometru sud de Fiskardo, de-a lungul drumului de coastă, întâlnim o plajă pe care nu se stă la umbră sub clasicele umbrele ci direct sub ramurile măslinilor crescuţi până aproape de malul mării. Plaja Foki  este înconjurată de un peisaj neaşteptat pentru Grecia, cu stânci pe care cresc brazi şi kiparoşi, până aproape de întinderea albastră, pardon verde. Plaja este acoperită cu pietricele mici şi are o intrare lină în apă fiind recomandată familiilor cu copii. Pe partea dreaptă a golfului veţi găsi o serie de roci plate, pe care vă puteţi retrage la umbra chiparoşilor în zilele toride de vară. Plaja Foki este un loc idilic recomandat celor care caută o plajă liniştită departe de aglomeraţie. Nu există nici un fel de facilităţi turistice, dar peisajul natural cucereşte toţi vizitatorii. De cealaltă parte a drumului se găseşte o tavernă, deschisă în sezonul estival, care serveşete preparate din peşte proaspăt şi alte preparate specifice insulei. La capătul îndepărtat al golfului există o peşteră, până la care puteţi înota pentru a explora zona.

Călătoria continuă  pe partea estică a insulei, paralel cu insula Itaka, pe drumuri de munte, cu parfum de leandrii. În această zonă nu am întâlnit decât câteva capre, care stau cocoţate pe stâncile golaşe, în căutarea unui colţ de umbră. E adevărat că într-o zi toridă de vară singurul loc în care poţi să respiri liniştit este la umbră. Micile localităţi izolate de munte îşi fac apariţi în peisaj. Până în Sami, pe un drum foarte abrupt, întâlnim câteva plaje, greu accesibie datorită terenului stâncos: Agia Sofia, Chorogata, Gagianas şi Ellinica.

Drumul trece prin localităţile Konidarata, Vari, Karia, Komitata şi Neochori,  până la un moment dat când ni se dezvăluie la orizont pitorescul port Agia Efimia, o aşezare în stil veneţian situat la 30 km de Argostoli şi 7 km nord de Sami. 

Agia Efimia a fost cândva unul dintre cele mai importante centre de comerţ ale insulei cu vile şi case impunătoare. A fost distrus complet la cutremur şi reconstruit cu ajutorul francezilor. Pe malul apei în jurul portului se găsesc un număr mare de taverne şi terase, iar o plimbare pe aici îţi dezvăluie un oraş care emană o atmosferă de ospitalitate tradiţională grecească, unde turiştii sunt primiţi ca prieteni.

Cu vederi captivante spre insula Itaka, şoseaua şerpuieşte pe cheiuri , într-un cadru mirific, printre numeroasele cafenele şi baruri de la malul mării.  Trecem pe lângă micuţele plaje Agia Paraschevi şi Psamounas , aflate în drum, unde turiştii se răcoresc în apele cristaline ale Mării Ionice. Ajungem în Karavomilos, un sat pescăresc, în partea de vest a oraşului Sami, ce are un mic lac circular, înconjurat de vegetaţie luxuriantă. Este locul unde acele  "găuri de înghiţire" numite  Katavothres, de care vă povesteam mai devreme, îşi varsă apele.

Satul  Karavomilos este un loc de atracţie pentru vizitatori, pentru că foarte aproape, se află unele dintre cele mai faimoase atracţii naturale din Kefalonia. Mă refer aici la Peştera  Drogarati şi Lacul Melissani despre care v-am povestit cu ani în urmă, pe larg, aici şi aici. Ajungem în Sami, cel de-al doilea port ca mărime din Kefalonia, după Argostoli,  de unde zilnic se fac excursii cu vaporul spre insula Lefkada şi Itaka. Drumul principal de coastă este format din magazine, cafenele şi terase toate cu vedere la port. 

 

Şi uite aşa după ce ne-am plimbat când prin munţi, când pe coastă, ajungem într-o zonă superbă, mult mai verde decât sudul insulei. Din Sami urcăm pe un drum asfaltat, cu diverse locuri panoramice, prin pădurea de pini, până ajungem la o plajă ameţitoare, din punctul nostru de vedere mult mai interesantă ca aşezare decât celebra Myrtos. 

La plaja Antisamos marea are o culoare incredibiă, care variază în funcţie de lumină, iar verdele pinilor îi dau o pată de culoare plajei. Dacă te pasionează scuba divind, sau orice alt sport de apă, Antisamos este cea mai inspirată alegere, pentru că are cele mai bune locuri unde poţi practica sportul preferat. Este exact ca o grădină a Raiului care te invită să petreci clipe de vis, alături de cei dragi, înconjurat de minunile naturii. 

Plaja este perfectă pentru snorkeling, apa e limpede precum cristalul, locul unde am văzut şi pescuit cei mai frumoşi şi coloraţi  peşti (care ulterior au fost eliberaţi). O parte din capturi le puteţi vedea în colajul următor.

Plaja Antisamos este foarte bine organizată cu şezlonguri şi umbrele, câteva terase în apropierea plajei, post de salvamar dar şi un centru de închiriat bărci.  Umbrelele frumos colorate, apa mării caldă şi munţii plini de verdeaţă alcătuiesc un cadru de vis. Datorită faptului că golful nu este foarte aglomerat se poate practica în condiţii de siguranţă şi discreţie totală nudismul. Pe această plajă s-au filmat mai multe scene din filmul "Mandolina Căpitanului Corelli".
Notă: Începând de la plaja Antisamos până în satul pescăresc Poros, pe toată coastă, veţi găsi cele mai bune zone de pescuit, trebuie însă să deţineţi o maşină off road pentru că drumul nu este asfaltat. De asemenea, tot pe această parte de coastă se află plajele: Makria Pounta, Kautsopia ( numită de localnici mini Myrtos) şi Makria Petra.

Drumul nostru de la Sami continuă spre Poros pe traseul: Tzanetata, Grizata, Zervata,  Koulourata, Digaleto, Agios Nikolaos, Monastiraki, Tzanata, Agia Irini, Kabitsata, Kapandriti, Xenopoulo , Andriolata şi Pastra.
Grizata este un sat de câmpie şi unul dintre cele mai mari sate din provincia Sami. Este aşezat sub marele muntele Aenos, la 24 km de capitala Argostoli. În esenţă, aşezările mai mici Tzanetata şi Zervata sunt de fapt cartiere ale localităţii Grizata. Tzanata se află la 3 km vest de Poros, împreună cu satele învecinate Agios Nikolaos şi Kabitsata, este situat într-o câmpie fertilă la sud de dealul Atros. Verdeaţa luxuriantă din jurul acestor sate, face ca peisajul să fie unic.

Agia Irini se află într-o vale interioară la aproximativ 90 de metri altitudine şi mai este cunoscut sub numele de Arakli. Natura în jurului satului este impresionantă pentru vizitatori, valea verde Pronni, râuri repezi de munte, vârful Ainos aflat în apropiere şi două lacuri limpezi sunt imaginile care compun zona de care turiştii se pot bucura. Satul Andriolata este construit pe versantul muntelui, la o altitudine de 310 metri, în apropiere de satul Kapandriti, cu doar 30 de locuitori. Puţin mai jos de Andriolata se află localitatea Xenopoulo, un mic sat cu case vopsite în alb şi grădini îngrijite, considerat unul dintre satele de munte ale Kefaloniei, mai ales pentru că este înconjurat de verdeaţă la poalele vârfului Ainos. Cele trei sate Xenopoulo, Kapandriti şi Andriolata compun fostul cartier al Xenopoulo. Din localitatea Kapandriti puteţi admira pădurile de pe muntele Ainos care domină peisajul şi vă veţi bucura de vederile panoramice ale întregii regiuni. Din aceste localităţi se ajunge foarte repede şi uşor, în cele două staţiuni truistice din sudul Kefaloniei - Poros şi Skala, pe un drum ce trece printr-un defileu impresionant, de o frumuseţe aparte, despre care legenda spune că ar fi făcut de Hercule.  Insula Kefalonia are un total de 300 de sate, însă există o credinţă populară cum că numărul lor se ridică la 365 "câte unul pentru fiecare zi a anului". O trăsătură comună între majoritatea satelor este că numele lor se încheie în "ata", acelaşi lucru este valabil şi pentru numele de familie ale localnicilor.

Indiferent cât de comod eşti, şi oricare sunt preferinţele tale în materie de program de vacanţă, merită să străbaţi insula în lung şi-n lat, pentru că are multe locuri frumoase care abia aşteaptă să fie descoperite. În speranţa că am reuşit să vă aduc aproape de casă puţin din farmecul Greciei încheim aici turul insulei.
Notă! Pentru a vizita toate aceste locuri am parcurs  pe insulă 1510 km, asta însemnând un cost suplimentar de 400 euro ( maşină + benzină) . Maşina am închiriat-o de la firma Greekstones din Skala, pe care am considerat-o a fi cea mai serioasă. Pentru rezervări şi preţuri accesaţi site-ul aici.

Flora şi fauna

Natura ne uimeşte, dacă suntem atenţi la detalii. Fiecare părticică a ei poartă în sine o magie aparte, ce se lasă descoperită uşor. Insula Kefalonia, primăvara şi în prima parte a verii este în perioada de maximă generozitate, când dealurile şi văile sunt decorate cu minunate culori. Kefalonia în această perioadă este fără îndoială visul oricărui botanist, dar şi disperarea grădinarului. Mii de specii de plante sălbatice cresc pe teritoriul ei oferind vizitatorilor o magnifică abundenţă de flori şi miresme. 

Dealurile seamănă cu nişte grădini gigantice, minunatele petice de pământ sălbatic întrecând cu uşurinţă terenurile ierboase, atent îngrijite, din alte părţi ale Europei. Iarna plouă aproape mereu, apoi urmează o primăvară strălucitoare, caldă, evident fără îngheţuri, şi în această perioadă apare sezonul florilor, comprimat în câteva săptămâni spectaculoase de dinaintea verii toride, când seceta e prea mare. Până la începutul lunii iunie, sezonul floral se încheie, seminţele ce vor oferi spectacolul din anul următor se împrăştie, verdele crud devine maroniu, asortându-se cu turiştii care stau tolăniţi pe plajă, la soare. 

Doar leandrii şi bougainvillea rezista în arşiţa verii decorând drumurile si peisajul înconjurător. Bougainvillea  îşi datorează numele complicat celui care a descoperit-o: marinarul francez Louis - Antoine Bougainviile. Florile fermecătoare ale acestei plante, care în insulele Greciei acoperă pereţii caselor cu o mare de flori, nu sunt în realitate flori, ci frunzele superioare, colorate în tonuri strălucitoare, care formează grupe de trei. 

Cazare

După o zi minunată la plajă în Kefalonia, ce ar putea fi mai potrivit decât o vilă pe măsură? Vila Eliza din staţiunea Skala ne-a fost gazda perfectă pe perioada sejurului. Localizată la 10 minute de centrul staţiunii şi la 5 minute de plaja cu nisip şi apă limpede, vila ne-a pus la dispoziţie tot ceea ce am avut nevoie. De la parcare privată, spaţiu de luat masa, loc amenajat pentru grătar, piscină şi bar. Simţurile ne-au fost încântate de grădina de trandafiri, lămâi şi portocali care înconjoară această superbă unitate de cazare. 

Poziţionarea excelentă în vârful unui deal, cu vedere spre mare, de unde se poate admira răsăritul de soare fără a fi nevoit să te deplasezi pe plajă, a constituit pentru noi cireaşa de pe tort. Gazdele au ştiut să creeze confortul necesar oaspeţilor astfel încât să te poţi bucura de o vacanţă de neuitat unde odată ce ai ajuns cu siguranţă vei reveni an după an.

Temperaturi

În Kefalonia întâlnim climă mediteraneană, la fel ca şi în celălalte insule ionice. Cele mai fierbinţi luni sunt evident  iulie şi august, când temperatura urcă constant până la 35 de grade Celsius. În restul timpului temperatura aerului se încadrează în intervalul 20-25 de grade Celsius. Temperatura apei nu scade sub 15 grade Celsius, atingând vara 25 grade Celsius. În lunile august-septembrie aceasta fluctuează în intervalul 25-28 grade Celsius. Iernile sunt blânde cu temperaturi de 5 -10 grade Celsius, însă cu o umiditate mare, aici ploile fiind prezente aproape în pemanenţă.  Totuşi, aceeaşi vreme instabilă, prezentă şi în alte regiuni ale Greciei, a reuşit să strice multe vacanţe turiştilor; motiv pentru care, dacă alegeţi să vă petreceţi vacanţa pe insula Kefalonia recomand să vă rezervaţi bilete în intervalul 20 mai - 10 septembrie, atunci când şansele de ploaie sunt scăzute. De la jumătatea lunii septembrie până la jumătatea lunii mai, ploile spală plajele fără nici un avertisment.

Ea ne-a ajutat în realizarea imaginilor video cu ţestoasele Caretta - Caretta

Avantajele vacanţei în luna iunie

- soare blând de început de sezon cu temperaturi suportabile. 
- plaje neaglomerate, unele atât de pustii încât ai impresia că te afli pe plaja ta privată.
- pentru iubitorii de flori dacă doriţi să vedeţi o Kefalonia înflorită, aceasta este perioada ideală.
- croaziere lejere cu vase pe jumătate ocupate.
- staţiunea Skala, calmă, liniştită, şi nu neîncăpătoare cum probabil este în plin sezon.
- şi poate cel mai important, locuri de parcare din belşug oriunde mergi, fie că alegi să-ţi petreci seara în capitala Argostoli, fie că doreşti să vizitezi la orele prânzului renumitele peşteri din partea de est a insulei, sau să admiri apusul de soare de pe cea mai cunoscută plajă.

Dezavantajele vacanţei în luna iunie

- apa puţintel mai rece.
- soarele răsare foarte devreme, astfel că, pentru a surprinde un răsărit de soare la malul mării trebuie să fiţi în picioare la ora 5:30.

Bine de ştiut despre Kefalonia:

Fiskardo

- este situată în largul coastei de vest a Greciei continentale, cu insulele Lefkada şi Itaka la N şi Zakynthos la S.
-  este cea mai muntoasă şi cea mai mare dintre Insulele Ionice cu o arie de 781 km pătraţi.
-  se mândreşte cu cel mai mare vârf muntos - Muntele Aenos 1628 m situat în centrul insulei, de unde se poate admira cel mai frumos apus de soare.
- are aproximativ 35 000 de locuitori (din care o treime locuiesc în capitala Argostoli).
- insula Kefalonia are aeroport propriu în apropiere de Argostoli.
- plajele cele mai frumoase se găsesc în partea de nord, nord-vest a insulei.
- biciclete se pot închiria de la centrele de închirieri. În Skala exista doar un singur centru unde o bicicleta costa 10 euro pe zi.
- ATV-uri se pot închiria cu 20 euro pe zi
- maşini se pot închiria de la centrele rent a car cu preţuri între 35-60 de euro pe zi + benzina. 
-  un litru de benzină variază între 1,47 - 1,57 euro. 
- taxiurile sunt de asemenea disponibile în Skala şi merg  spre satele principale. Un drum din Skala în Argostoli costă 50 de euro pe sens.
- autovehiculele şi motocicletele pot fi închiriate din orice staţiune şi reprezintă cea mai bună soluţie pentru a vizita insula complet şi a descoperi partea retrasă a acesteia.
- pentru pescari, nu uitaţi să vă luaţi echipament pentru pescuit. Sunt atât de multe locuri unde puteţi să vă relaxaţi la pescuit în linişte, încât este păcat să nu fiţi pregătiţi. O undiţă cu tot cu mulinetă la magazinele de specialitate ( singurele 2 de pe insulă) costă între 30  - 50 euro.
- cei pasionaţi de fauna marină nu uitaţi acasă echipamentul complet pentru scufundări, pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi.
- cei care doresc să se distreze până dimineaţa în cluburi şi discoteci, recomand cazare în Argostoli sau Lassi.
- pentru cei interesaţi de produsele tradiţionale insulei: vin, miere, măsline şi ulei de măsline noi le-am achiziţionat de aici.

Aceasta este Kefalonia, o insulă a căror locuitori trăiesc simplu şi frumos într-o armonie perfectă cu muntele şi marea. Dacă pentru noi  turişii totul se rezumă la plajă în timpul zilei şi plimbări la  malul mării seara, pentru kefalonieni  viaţa decurge într-un alt ritm.  Dacă mă veţi întreba vreodată pe care dintre Insulele Ionice le recomand, ei bine, insula mea preferată din tot ce am vizitat până în prezent, rămâne Kefalonia. Mi-a plăcut foarte mult insula Zakynthos pe care am considerat-o la vremea respectivă o părticică de Rai. Mi-a plăcut atmosfera ei, peisajele ei şi animatele ei staţiunile. Mi-a plăcut şi insula Lefkada pentru plajele desprinse din reclamele turistice, însă insula Kefalonia va rămâne în sufletul meu "Regina" Insulelor Ionice. De ce? Pentru că are cel puţin şapte locaţii  - una pentru fiecare zi a săptămânii - care mă fac să visez la o nouă vacanţă de fiecare dată când le rostesc numele: Assos, Antisamos, Fiskardo, Foki, Makris Gialos, Platia Ammos şi Petani.