Vizită la Mănăstirea Varlaam şi Mănăstirea Rousanou din complexul Meteora.

În scurta mea vacanţă din Grecia, am decis să aloc o zi pentru vizitarea mănăstirilor din complexul Meteora. Acesta fiind cu siguranţă unul dintre cele mai uimitoare locuri din Grecia. Un peisaj de o frumuseţe nepământeană, unic în lume, cel puţin ca fenomen geologic. Se spune că mănăstirile din ansamblu Meteora sunt echivalentul mănăstirii Montserrat din Spania. Am avut ocazia în 2009 să vizitez şi eu mănăstirea Monserrat, care mi s-a părut absolut superbă, însă nu se aseamana cu Meteorele. Acestea sunt mult mai spectaculoase ca şi amplasament.

Dacă ai avut vreodată curiozitetea să cauţi pe Internet sau să răsfoieşti broşurile turistice, atunci ai fost cu siguranţă inpresionat de mănăstirile din vârful stâncilor enorme ce se înalţă spre cer. Vă puteţi minuna numai gândindu-vă cât de mult le-a trebuit să ia piatră cu piatră, cărămidă cu cărămidă şi scândură cu scândură, ca să ajungă până la acele înălţimi, având doar un coş şi o scară de frânghie.

Meteora este locul ideal pentru înălţare şi cugetare, nimic altceva decât o grămadă de stânci înalte şi prăpăstioase încununate de Mănăstiri, Schituri şi Chilii, ale căror peşteri au fost transformate în chituri ale monarhismului ortodox încă din secolul al II-lea. Se află în apropiere de Kalambaka, la ieşirea râului Pinios în frumoasa câmpie Tessaliană şi la aproape 300 de metri deasupra văii. Pentru a ajunge la mănăstirile Meteora, trebuie să străbaţi un drum foarte îngust , ce seamănă foarte bine cu un şarpe uriaş, care se târăşte printre râpe, se agaţă pe dealuri ca apoi să se încolacească în jurul coloşilor de piatră, până ajunge în vârf. Acest drum începe din Kalambaka, oraşul de unde începe urcuşul. Peisajul te vrăjeşte. Este încântător, atât în stânga cât şi în dreapta încep să apară aceste stânci uriaşe în vârful cărora se află minunatele mănăstiri.

Există în aceste locuri peste o mie de stânci foarte abrupte şi foarte înalte, formate cu 60 de milioane de ani în urmă. Dintre cele 24 de comunităţi monahale care s-au dezvoltat până în ultima parte a secolului XVII-lea ( momentele de prosperitate fiind în secolele al XIV-lea şi al XV-lea), 18 sunt în ruină şi numai 6 sunt locuite şi deschise vizitatorilor, dintre care 5 de călugări şi una de maici. 

De jos, de la baza stâncilor, abia se disting câteva fragmente de zidire; de sus însă, ceea ce vezi te înfioară. Pe vârfurile cele mai greu accesibile, călugării au construit mănăstiri de o rară frumuseţe. Cu mijloace de subsistenţă extrem de dificile, dar cu rugaciunea inimii şi postul ca arme permanente în faţa lipsurilor şi ispitelor de tot felul, ei au făcut din această aşezare sălbatică o oază duhovnicească şi o puternică atracţie pentru mii de pelerini care şi-au găsit aici liniştea duhovnicească . 

Mănăstirea Rousanou

Mănăstirea Rousanou este situată la sud-est de mănăstirea Marea Meteoră, între mănăstirea Varlaam şi Sfânta Treime, pe o stâncă verticală, greu de escaladat. Până în anul 1897 accesul în mănăstire se făcea cu ajutorul unor franghii. Mai târziu două poduri de lemn serveau călugarilor şi vizitatorilor ca mijloc de a ajunge la manastiri.Începând cu anul 1936, 2 poduri de lemn solide servesc aceluiaşi scop.

Mănăstirea Varlaam

Mănăstirea Varlaam, modestă ca suprafaţă, dar impozantă, se află în apropiere de Marea Meteoră, pe o solidă stâncă înaltă de 373 de metri. Conform tradiţiei, ea a fost locuită pentru prima oară de pustnicul Varlaam care a construit aici în jurul anului 1350 o bisericuţă cu hramul Sfinţilor Trei Ierarhi şi câteva chilii. În anul 1922 au fost cioplite în piatră 129 de trepte care-l conduc pe vizitator, în deplină siguranţă, până în vârful stâncii unde se află mănăstirea. 

Odată ajuns sus în vârfurile imenselor stânci întunecate unde se află balcoanele mănăstirilor Meteorei şi cu ochii cuprinzând blândul câmp Tessalian, inima îţi bate ciudat şi ai impresia că lumea îţi stă la picioare.
Verdele excesiv al câmpului te odihneşte, liniştea locului îţi oferă şansa de purificare, impresionantul te surprinde, sacritatea locului te sfinţeşte şi toate împreună te dematerializează şi te apropie de Creator.