Turcia prima mea iubire

Au trecut mai bine de 5 ani de când gustam din farmecul acestei ţări. Mările, munţii, vegetaţia sălbatică, vestigiile nepreţuite şi atmosfera spirituală a Orientului  fac din acest loc un adevărat rai turistic foarte apreciat de români. Turcia este o ţară prea frumoasă pentru a fi descrisă în cuvinte. O ţară unde nimic nu lipseşte pentru ca simţurile şi sufletul să se bucure.  

Drumul până la destinaţie a fost înfiorător de obositor. Însă, dacă ar fi să aleg din nou ca destinaţie de vacanţă Turcia, fără nici o remuşcare drumul l-aş străbate tot cu autocarul. Traseul a trecut prin Giurgiu, Ruse, Svilengrad, Edirne şi apoi Ecebat. De aici ne-am îmbarcat pe ferry şi timp de 30 de minute cât a durat traversarea am admirat simfonia de culori ce se reflectă pe apele Dardanalelor şi  miile de luminiţe ale primului orăşel din Asia - Canakkale. De la Canakkale, un drum de coastă urmează curba ţărmului Mării Egee către Izmir. Între timp se crapă de ziuă şi peisajele spectaculoase pot fi admirate în toată splendoarea lor. La orizont soarele îşi face timid apariţia, drumul începe să se aglomereze, iar ochii noştri stau atent aţintiţi spre fereastră. Zona de nord a Mării Egee este una dintre cele mai pline de satisfacţii şi mai relaxante locuri de vizitat din întreaga Turcie. În drum se pot vedea aspecte ale vieţii rurale tradiţionale turce, cu păstori mânându-şi turmele, măgari încărcaţi de poveri, fermieri ocupaţi cu lucrul câmpului şi peste tot un peisaj minunat, mereu schimbător. Izmirul însuşi este un larg centru urban, spre deosebire de altele de pe coasta turcească egeeană, un foarte bun punct de pornire pentru o excursie către cascadele de calcar de la Pamukkale şi vechiul oraş Hierapolis. Pentru cei ca mine care caută o staţiune la ţărmul mării, staţiunea Kusadasi este o primă soluţie. Aici se pot combina nopţile petrecute pe terasele restaurantelor cu scurte drumeţii de o zi la cele mai importante  obiective turistice din Turcia.

1. Staţiunea Kusadasi

Coasta de sud a mării Egee oferă nu doar viaţă de noapte, cumpărături sau cine, ci şi locuri antice spectaculoase şi plaje frumoase.  Oraşul Kusadasi, care în traducere înseamnă „ insula pasăre”, se află la 95  km sud de Izmir şi este aşezat într-un golf superb cunoscut pentru apele sale strălucitoare, plajele sale nisipoase şi un mare port. Cu doar un deceniu în urmă, oraşul Kusadasi a fost considerat doar un popas pe drumul spre Efes; acum o duzină de hoteluri şi sate de vacanţă se aliniază pe ţărmurile sale, iar terasele şi restaurantele satisfac un număr tot mai mare de turişti. Se laudă cu o mare înspumată de un albastru turcoaz şi 300 de zile însorite pe an.

 

În Kusadasi găsiţi toate facilităţile necesare unei vacanţe de vis – sporturi nautice, excursii cu barca, momente de relaxare în băile turceşti şi cluburi de noapte. În timpul zilei bazarul din Kusadasi îţi atrage privirea, dar tot aşa de bine puteţi să vă petreceţi o după amiază făcând o plimbare până pe Mica Guvercin Adasi ( Insula Porumbelului), legată de continent printr-un dig rutier. Aşezarea sa romantică include o grădină bine întreţinută plină cu flori înconjurată de o fortăreaţă.

În Kusadasi au loc două pieţe care merită să fie vizitate: Piaţa de Marţi unde pe tarabe găsiţi legume, fructe proaspete şi uscate, ceaiuri, amestecuri de condimente, miere, măsline şi ulei de măsline dar şi peşte proaspăt; şi cea de Vineri unde se vând produse de îmbrăcăminte. Tarabele sunt aşezate pe bulevardul principal al staţiunii., de o parte şi de alta a drumului.

De îndată ce soarele trece de linia orizontului în Kusadasi se dă startul la petrecere. Cafenelele şi restaurantele situate de o parte şi de alta a bulevardelor împrejmuite de palmieri încep să se aglomereze, iar yahturile pornesc într-un periplu pe mare răpindu-i pe turiştii dornici să descopere peisajul nocturn al staţiunii.

Pentru cei mai puţin pretenţioşi recomand hotel Uslan, fostul Akfen Club, situat în centru staţiunii, de pe acoperişul căruia a fost surprins următorul apus de soare.

2. Cetatea antică Efes

La doar 15 km distanţă de Kusadasi se află unul dintre cele mai faimoase oraşe ale Antichităţii – Efes. Fără egal între punctele arheologice de pretutindeni în ceea ce priveşte importanţa absolută, Efes este interesant pentru orice vizitator, de la arheologul serios încântat de dovezile îndelung cântărite de fapte şi cifre, la vizitatorul ocazional stârnit de aluziile obşcene ale bordelurilor. Înfiinţat în secolul al XI-lea î.Hr., era celebru datorită Artemisionului, templul monumental al lui Artemis, considerat una dintre cele 7 minuni ale lumii antice. Graţie săpăturilor şi lucrărilor de reconstrucţie care au început în anul 1866, Efesul uimeşte astăzi prin frumuseţea şi prin numărul de edificii. Templul zeiţei Artemis, biblioteca lui Celsus, teatrul, drumul de marmură şi cel de mozaic, ruine ale civilizaţiei greci şi romane sunt doar câteva din obiectivele care trebuie văzute, fotografiate şi povestite. 

Teatru

Strada portului 

Teatrul, construit în timpul domniei lui Lisimah şi sculptat în versantul Muntelui Pion, este o construcţie impresionantă, destul de mare pentru a cuprinde 24 000 de oameni şi folosi pentru Festivalul Efes, ce are loc în fiecare primăvară. De pe locurile de sus se poate admira o splendidă vedere a întregului oraş. Lângă teatru se află o altă clădire păstrată din perioada de glorie a imperiului roman -  Biblioteca lui Celsus, un edificiu atât de grandios, încât este uşor să fie imaginat ca parte a unui decor rămas după filmarea unui spectacol roman. A fost construit între 114-117 d.Hr de către Tiberius Iulius Aquila pentru tatăl său Tiberius Iulius Celsus, al cărui sarcofag se află într-un mormânt sub bibliotecă. 

Biblioteca lui Celsus

Biblioteca lui Celsus

Pe colina Coresos, într-un parc foarte frumos, localizat între Efes şi Seljuk, se află casa fecioarei Maria, socotită conform tradiţiei locului, drept locul în care Fecioara Maria şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii pământeşti. Se spune că Fecioara Maria a venit în Efes cu Sf. Ioan şi au trăit aici din anul 37 până în 48 d. Hr. Casa ei, Meryemana, a fost transformată într-o capelă şi este un loc renumit de pelerinaj şi pentru creştini şi pentru musulmani, care o venerează pe Maria ca pe o sfântă. Se spune că icoanele au puteri de vindecare, dovedite de cârjele şi protezele lăsate aici de către pelerinii vindecaţi. În apropierea casei se află un izvor a cărei apă se crede că este vindecătoare. Dacă doriţi să luaţi acasă apă de la izvor, să nu uitaţi să luaţi la voi o sticlă goală.

Sfat: Efes este deschis între orele 8:00 - 18:30, pentru a-l aprecia din plin în lunile mai calde, veniţi aici dimineaţa devreme sau după amiaza târziu. La amiază este insuportabil de cald, zonele umbroase sunt greu de găsit, iar afluxul de turişti este foarte mare. Excursia opţională a costat 28 euro, în 2007, şi a inclus transport cu autocarul, bilet de intrare şi ghid.

3. Pamukkale ( „pamuk” = bumbac şi “kale” = castel,  adică Castelul de Bumbac )

Pamukkale este o destinaţie plină de mister, un loc de vis şi un dar al naturii,  considerat de mulţi romantici unul dintre cele mai frumoase locuri de vizitat.  Orice călător care ajunge în această parte a Turciei va fi surprins de frumuseţea acestui loc care seamănă mai repede cu o mare de gheaţă. Se află în regiunea Aegean pe valea râului Menderes , la 19 km nord de Denizli şi este alcătuit din terase calcaroase albe ca zăpada. Relieful de aici este spectaculos, încă de la mare distanţă se poate admira muntele învăluit în calcar parcă pudrat cu zahăr. 

Acest excepţional monument al naturii a luat naştere ca urmare a amestecului dintre calcit şi apa termală. Calcarul a fost modelat de cutremurele care s-au produs aici şi s-a stratificat, astfel încât s-au creat un fel de trepte. În timp, apa s-a scurs pe aceste trepte şi a săpat în calcar formând mici cratere. Astăzi, izvoarele produc 250 de litri de apă pe secundă şi fiecare litru de apă depune pe terasele de la Pamukkale peste 2 grame de calciu. Deci, în fiecare secundă, se adaugă jumătate de kilogram pe toată lungimea teraselor. Apa caldă, bogată în minerale este renumită de secole pentru puterile ei tămăduitoare. Este benefică pentru ochi şi ten, pentru alinarea reumatismului dar şi pentru cea a dermatitelor. Din păcate în ziua în care am vizitat Pamukkale bazinele erau secate, apa curgând doar pe "aleea" de sus a muntelul. Există şi astfel de ghinioane pe care, ca turist, trebuie să ni le asumăm. Dacă totuşi aveţi norocul ca bazinele să fie pline cu apă, este bine de ştiut că bălăcitul este interzis, autorităţile luptându-se să protejeze de vizitatori acest fenomen natural unic. 

Pentru cei care vor totuşi să facă învăluiri în namol în zonă există hotelul Pamuk. Noi am poposit aici pentru a servi prânzul într-un cadru pitoresc,  hotelul având o grădină mare cu umbră deasă şi odihnitoare, încărcată de flori şi verdeaţă. Deşi nu am avut timp să zăbovim prea mult, am reuşit totuşi să facem o baie în micile bazine. Chiar dacă e ciudat să te "răcoreşti" într-un bazin cu apă extrem de caldă, experienţa a fost cât se poate de plăcută.

Pentru că în această zi de septembrie, aici la Pamukkale, soarele era prea puternic, iar temperaturile depăşeau lejer 35 de grade, am plecat câteva sute de metri mai încolo, într-un alt loc fascinant - Piscina Cleopatrei. Înconjurată de lendrii şi palmieri, într-o oază plină de verdeaţă, piscina Cleopatrei este un loc excelent pentru relaxare într-o zi toridă de vară. O legendă spune că aici venea Cleopatra pentru ca, stând în această apă termală, să îşi păstreze pielea tânără. Practic această piscină cu apă termală, a cărui temperatură este constantă  37 de grade, a primit numele "Piscina Cleopatrei" de la Marc Antoniu în onoarea reginei care s-a îmbăiat o dată aici şi a poruncit mai apoi ca aceste ape să-i fie aduse tocmai la Roma. Şi acum oamenii locului afirmă cu convingere că o femeie care înoată cel puţin o dată în piscina antică va întineri cu zece ani, căci apele acestea sunt la fel de benefice pentru ten ca şi băile în lapte pe care obişnuia să le facă  Cleopatra. Pentru a putea înota în piscină trebuie să achitaţi o taxă de aproximativ 25 YTL.

Sfat: Dacă ajungeţi la Pamukkale la orele prânzului, soarele reflectat de stâncile albe este orbitor, aşa că trebuie să ai la tine neapărat ochelari de soare, pălărie sau şapcă pe cap şi o loţiune de protecţie solară.  De asemenea, pentru a vă deplasa nu uitaţi să aveţi la voi încălţări comode, în unele zone muchiile tăioase ale pietrelor îţi pot răni tălpile, iar pe acolo pe unde apa curge vei putea avea probleme cu echilibrul. Alunecările sunt la ordinea zilei. O idee bună este să aveţi la voi şi o sticlă cu apă, distanţele între locurile unde puteţi găsi ceva de cumpărat fiind destul de mari.

Cu acestea fiind spuse, dacă aţi ales un sejur în Turcia, fie că este în Kusadasi, Bodrum, Marmaris  sau chiar Antalya,  nu rataţi acest loc special pe care turcii îl prezintă ca fiind „ cea de-a opta minune a lumii”. Eu una sunt perfect de acord cu ei! :)

Opţionalul la Pamukkale, din Kusadasi, a costat 30 de euro ( transport, bilet intrare şi masa de prânz).

4. Istanbul

Istanbul  este un oraş fascinant  despre care nu pot spune prea multe într-un spaţiu restrâns. Aşa că o să încerc să-mi amintesc tot ce m-a fermecat  şi am să pregătesc un alt articol dedicat acestui oraş. Până atunci însă, o să vă las în compania a două poze surprinse din restaurantul hotelului la care am înnoptat.

La final nu pot să mai spun decât atât: îmi este dor de Turcia!