Povestea unei fotografii ( 2 )

Afară plouă ca şi toamna! Şi-i urât! Suntem la mijlocul lunii aprilie, dar plouă! O ploaie enervantă, de-a dreptul bacoviană. Am şi pierdut numărul zilelor de când nu am mai văzut o rază de soare. Sper totuşi, ca până la prânz,  norii să se ducă să ucidă bucuria altcuiva....

Pentru astăzi am ales o fotografie în ton cu vremea de afară. O imagine realizată în Piaţa San Marco din Veneţia într-o zi de septembrie, când toamna a pus stăpânire pe întreaga lagună. Ghidându-mă după Herman Melville care spunea aşa: „Prefer să fiu în Veneţia într-o zi ploioasă decât în orice altă capitală într-o zi frumoasă”, am pornit să descopăr oraşul sub ameninţarea norilor de ploaie. Nu era suficient că picăturile de ploaie îmi acopereau încet-încet obiectivul aparatului foto, am mai prins şi acel fenomen numit „aqua alta”, când cel mai jos punct al Veneţiei, se inundă. În câteva minute întreaga piaţă transformându-se într-o mare baltă.

Dar dacă pentru un turist obişnuit ploaia i-a dat planurile peste cap,  pentru mine a fost o sursă excelentă de inspiraţie. O banală baltă pe stradă după o ploaie scurtă a devenit o minune, când în ea se reflectă o clădire veche şi fermecătoare. Acest instantaneu nu face decât să-mi  demonstreze încă o dată, ca am fost la locul potrivit, în momentul potrivit! Numai pentru această fotografie vizita la Veneţia a meritat din plin.

Varianta color

Varianta alb-negru

Până la următoarea poveste să aveţi parte numai de zile însorite!