" Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte citeşte doar o pagină..." - Sf. Augustin
"Suntem cu toţii pelerini în această călătorie, doar că unii dintre noi au hărţi mai bune" - Nellson R. DeMille.

duminică, 3 februarie 2013

De prin lume fotografiate ( I )

Mi s-a întâmplat de foarte multe ori,  în vacanţele mele petrecute în diverse oraşe europene,  să trec pe lângă o statuie sau sculptură şi să mă întreb care este povestea sa. Ştiind că fiecare statuie are în spate o istorie şi comemorează ceva sau pe cineva într-un mod în care poate nu s-ar putea doar prin cuvinte,  m-am decis să vă port virtual într-un tur al celor mai interesante sculpturi în aer liber pe care le-am văzut în periplurile mele europene. Fie că este vorba de un soldat, fie că este vorba de o doamnă sau un deget uriaş, aceste sculpturi atrag privirea trecătorilor şi mai ales a turiştilor dornici să fotografieze ceva inedit.

1. "Le Pouce" – La Defense,  Paris

Dintre cele 70 de sculpturi din cartierul La Defense, una mi-a atras atenţia în mod deosebit. Este vorba de „Le Pouce” o sculptură inedită creată de sculptorul francez Cesar Baldaccini. Sculptura are forma unui deget uriaş, cântăreşte 18 tone, are o înălţime de 12 metri şi este din bronz. Sculptura a fost realizată în anul 1965, iar proiectul iniţial a fost făcut pentru galeria Claude Bernard ce avea ca temă mâna. Este simbol al „statului la ocazie”, al semnului cu degetul ridicat, însă dacă o vedeţi din spate nici prin cap nu o să vă treacă ce reprezintă ea cu adevărat. Cu ce seamănă, vă las pe voi să descoperiţi la faţa locului.


2. "Mâna Păcii "- Kusadaşi 

Cea mai des întâlnită locaţie în fotografiile turiştilor în Kusadaşi este  monumentul ” Mâna Păcii”, o mână în a cărei palmă stau câţiva porumbei. Numele Kusadasi, în traducere "Insula Pasăre", provine de la „kus” care înseamnă pasăre şi ada care înseamnă insulă. A primit acest nume datorită faptului că dintr-un unghi de pe mare, peninsula seamănă foarte bine cu capul unei păsări .

3."Fata cu pescăruşul" - Opatija

Pe faleza  Lungomare din Opatija, am dat de statuia „Fata cu pescăruşul”  realizată de Zvanko Car,  care din 1956 reprezintă simbolul  staţiunii .  Fata cu pescăruşul este o mică sirenă care priveşte spre orizont în timp ce întinde  braţul drept spre un  pescăruş.   În acest loc se afla iniţial statuia Madonna del Mare, operă a sculptorului Rathausky din Graz, de pe la sfârşitul secolului XIX. Din cauza eroziunii avansate, statuia a fost restaurată şi mutată în faţa bisericii Sf. Iacob.  „Madonna” a fost ridicată pentru a sta de veghe peste sufletul lui Arthur Kesselstadt, care a dispărut înghiţit de valuri în anul 1891.

4. "Barkajol" – Opatija

În apropiere de statuia „Fata cu pescăruşul”, de veghe pe terasa din micuţul port,  găsim o altă statuie, care reprezintă un barcagiu. Acest port a fost punctul de plecare al navelor de croazieră de-a lungul rivierei si chiar spre insulele din apropiere. Statuia acestui barcagiu a fost realizată din bronz de sculptorul Tatiana Kostanjevic,  ca un omagiu adus barcagiilor de pe Riviera Opatija.

5. "Julieta" - Verona

Nu puteam să nu amintesc de  cea mai cunoscută statuie din Italia – Statuia Julietei.  Casa Julietei este cu  siguranţă,  cel  mai vizitat loc din Verona , unde într-o  curte interioară  tipic veroneză, de pe Via Capello,  sunteţi „întâmpinaţi” de o statuie din bronz care o înfăţişează pe tânăra şi frumoasa Julieta. Această statuie a fost realizată de Nereo Constantini.  Legenda spune că cei care ating sânul drept al acestei statui vor avea noroc în dragoste. Nu este greu să vă imaginaţi faptul că foarte mulţi tineri îndrăgostiţi din lumea largă, impresionaţi de faimoasa poveste de iubire, călătoresc mii de kilometri doar pentru a mângâia această statuie.  Mărturie stă „luciul” pe care l-a prins sânul drept al Julietei.  Evident, toţi turiştii imortalizează în fotografii scena mângâiatului.

6. "James Joyce" - Pola 

În plimbarea mea prin Pola l-am întâlnit pe James Joyce, scriitorul irlandez care a trăit pentru o scurtă perioadă de timp aici, predând limba engleză din 1904 până în 1905. Dacă vrei să stai la o cafea cu el, îl găseşti pe terasa cafenelei „Uliks”  - denumită astfel după romanul Ulise. Statuia din bronz a lui James Joyce ţine în mână un baston şi priveşte trecătorii din faţa unei ceşti de cafea.

7. "Le Passe – Muraille"  -  Montmartre,  Paris

În cartierul Montmartre din Paris,  l-am întâlnit pe „Omul care trece prin zid”- o statuie inspirată dintr-o nuvelă a lui Marcel Ayme, despre un modest funcţionar care a descoperit la 42 de ani, că are capacitatea de a trece prin zid.  Acesta a profitat din plin de acest dar, până într-o zi când „puterea” aceasta l-a abandonat brusc, lăsându-l pe jumătate prins, într-o asemenea „traversare”. Actorul Jean Marais este cel care a pus în operă această idee, în anul 1989. Statuia întruchipează o siluetă cu mâna dreaptă şi piciorul stâng , în mişcare, eliberate din perete iar întregul corp captiv.

8. "Čumil" – Bratislava 

În drum spre Paris, am avut ocazia să facem un popas de câteva ore în Bratislava unde am descoperit un oraş „împodobit” de sculpturi. Una dintre ele, fără a avea o poveste ieşită din comun, este statuia unui soldat pe nume Čumil, curăţătorul de canale, care a reuşit să rămână în istorie şi chiar să aibă propria lui statuie. Bustul lui care iese dintr-un canal este cea mai iubită şi fotografiată operă de artă din capitala slovacă, devenind aproape un simbol al oraşului. Soldatul obraznic din canal, are şi o poveste simpatică.  Se spune despre el că obişnuia să plece de la muncă şi să iasă din canal pentru a se uita sub fustele domnişoarelor. Dacă vrei să te întâlneşti cu el, îl găseşti garantat la intersecţia dintre Rybárska Brána şi străzile Panská şi Laurinská, unde "locuieşte" din 1997.
Din păcate, fiind poziţionată la intersecţia dintre două străzi, statuia lui Čumil a fost avariată de două ori de şoferii neatenţi, astfel încât astăzi are propriul semn rutier care te avertizează : ”Om la lucru”.
Zâmbind pervers la pantofii trecătorilor. Aveţi grijă să nu-l călcaţi pe cap :)

9. "Schöne Náci" - Bratislava

Pe o străduţă laterală, la o sută de metri de Čumil, se află Schöne Náci – pe numele său adevărat Ignác Lamár, statuia unui bătrânel dus cu capul (conform zvonurilor, din cauza unei iubiri neîmpărtăşite), care a trăit în Bratislava la începutul secolului XX.  Deşi era foarte sărac, bărbatul care primea mâncare de la cunoscuţi, se îmbrăca foarte elegant şi colinda zilnic străzile din Bratislava, salutând trecătorii ca un gentlmen, în timp ce îşi scotea politicos jobenul, în faţa tuturor fetelor frumoase care-i treceau prin faţă, şoptindu-le discret „Schöne, schöne” (frumoasă, frumoasă). Statuia lui de bronz, cu pălăria în mână a fost creată de Juraj Meliš şi o găsiţi pe strada Sedlárska. Ce credeţi că face şi în ziua de azi? Evident acelaşi lucru: „filtrează” cu toate turistele care îi trec prin faţă.
Naci salutând elegant trecătorii

10. "Soldatul lui Napoleon" - Bratislava

În Piaţa Mare din centrul vechi am întâlnit un alt prieten al celorlalte statui din Bratislava – Soldatul lui Napoleon, aplecat deasupra unei băncuţe în mijlocul pieţei. Napoleon a apărut în istoria Bratislavei în două momente importante: în anul 1805 când a vizitat capitala Slovaciei şi în 1809 când a asediat Castelul Devin din apropiere. În amintirea acestor două momente, a fost realizată această statuie a unui soldat din armata franceză care poartă acelaşi tip de pălărie pe care o purta conducătorul lor la vremea respectivă. Bineînţeles că şi această statuie are o legenda. Se spune că soldatul rănit, pe numele său Hubert, s-a îndrăgostit de o asistentă din Bratislava. Atunci a decis să se stabilească în acest oraş şi să producă vin spumant după o reţetă tradiţională franceză.  Astăzi, numele celui mai renumit vin spumant din Slovacia, ghici cum se numeşte? Hubert, evident!
Soldatul lui Napoleon privind liniştit la miile de turişti care îl maimuţăresc zilnic.

Din păcate am ratat, pentru că era asaltată de turişti, statuia fotografului "paparazzo", aflată la colţul străzii Laurinska. Dar cu siguranţă, el m-a "ochit"! :)



11 comentarii:

  1. Interesant articol! Cred că de acum înainte voi da o mai mare atenţie statuilor :)
    Pe Joyce l-am citit dar n-am crezut niciodată că aş putea avea şansa să-l şi întâlnesc :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar trebui, că în spatele lor, de multe ori se ascund poveşti interesante. :)
      Cu Joyce dacă mergi în Croaţia poţi chiar să bei o cafea :)

      Ștergere
  2. Statuia lui James Joyce îmi aduce aminte de faimoasa statuie a lui Fernando Pessoa, din faţa cafenelei A Brasileira. (http://members.virtualtourist.com/m/p/m/80dc4)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumoasă! Dacă o să ajung vreodată la Lisabona, o să o caut! :)

      Ștergere
  3. Foarte frumos...si eu sunt pasionat de statui mai ciudate. Am si eu cateva in colectia fotografica, articolul tau ma inspira sa scriu si eu unul asemanator.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că acest articol a fost pentru dv. o sursă de inspiraţie. Abia aştept să văd ce statui aveţi în colecţie. :)
      La mine deocamdată este prima parte. Va urma :)

      Ștergere
  4. Cel mai tare mi se pare omul care trece prin zid :)) dar nici curatatorul de canale nu-i rau :))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...