" Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte citeşte doar o pagină..." - Sf. Augustin
"Suntem cu toţii pelerini în această călătorie, doar că unii dintre noi au hărţi mai bune" - Nellson R. DeMille.

marți, 13 noiembrie 2012

Între cer şi pământ! Matterhorn, fascinanta piramidă.

Ziua de 6 iulie a rămas pentru mine o zi memorabilă. O zi în care am avut plăcerea de a urca spre cele mai mari înălţimi la Matterhorn Glacier Paradise. Deşi cu o zi înainte am mai avut o astfel de  experienţă unică pentru mine în Alpii Francezi,  unde am  urcat cu telecabina din Chamonix la Aguille du Midi ( 3842 m ) pentru a admira masivul Mont Blanc; m-am bucurat la fel de mult şi de Alpii Elveţieni care oferă turiştilor panorame fantastice. 
După ce am trecut în revistă staţiunea Montreux, un fel de “ Monte Carlo” a elveţienilor şi am făcut un scurt popas pentru a fotografia castelul Chillon, am continuat călătoria cu o incursiune spre sud în inima Alpilor, în cantonul Valais, cea mai muntoasă regiune a Elveţiei. Numele acestui canton, vine de la cuvântul latinesc vale. Tot acest canton este într-adevăr o mare vale, de aproximativ 130 km lungime, cuibărit în lanţurile formate de Alpi. Crestele alpine cu o înălţime de peste 4000 m, în contrast cu văile joase şi înguste, cu şosele foarte bine întreţinute, trecând prin tuneluri şi viaducte,  fac din această călătorie o experienţă de neuitat. 



Punctul de interes este faimoasa staţiune Zermatt, aflată la umbra Matterhorn-ului (4478m) – cel mai renumit vârf din Ţara Cantoanelor, uşor de recunoscut, având forma unei piramide îngheţate. Este comparat cu o piramidă pentru că are patru muchii: Hornli, Furgenn, Leone şi Zmutt şi patru feţe. Dintre feţe una este italiană şi trei elveţiene.  Pe hărţi graniţa trece prin Crestele Furgenn şi Leone, dar doar pe hărţi că acum nu mai prea există graniţe. Chiar dacă germanii îl numesc Matterhorn, italienii Cervino, iar francezii Cervin, este vorba despre unul şi acelaşi munte, aceiaşi siluetă fascinantă care candidează la titlul de cel mai periculos masiv montan din întregul lanţ al munţilor Alpi
Se ştie că Zermatt este una dintre cele mai luxoase staţiuni montane din Elveţia, aflată la o altitudine de 1620 m, fiind asaltată de turişti în toată perioada anului. Dacă iubitorii sporturilor de iarnă ajung aici iarna, atraşi de largul domeniu schiabil; vara, turiştii sunt atraşi de multiplele variante de drumeţii. De la început însă trebuie să specific faptul că staţiunea Zermatt este singura localitate din Europa unde nu au voie maşinile, ea fiind considerată staţiunea cu aerul cel mai curat.
Acum fie vorba între noi, cine nu îşi doreşte să ajundă în vacanţă într-un loc fără maşini, în care să nu fim nevoiţi să ne ferim de traficul intens, unde să nu ne pierdem minute preţioase căutând un loc de parcare, unde să nu mai auzim claxoane la tot pasul şi, poate cel mai important, să nu mai simţim mirosul gazelor de eşapament? Ei bine, un astfel de loc chiar există şi se numeşte Zermatt, staţiunea în care din anul 1947 nu mai este permis accesul maşinilor. Poate vă întrebaţi de ce elveţienii au luat aceste măsuri. Dintr-un singur motiv: pentru a preveni poluarea aerului care ar putea împiedica admirarea de jos a celebrului vârf :). Am putea spune că Zermatt este un spaţiu „închis”, accesibil doar turiştilor care sunt iubitori de natură şi drumeţii.


Ca să ajungem în Zermatt am străbătut o vale lungă de 30 km – Valea Matter. Valea este îngustă şi abruptă oferind o privelişte copleşitoare asupra munţilor. Practic cu maşina se poate ajunge doar până în sătucul Tasch, aflat la 5 km de Zermatt, unde vă puteţi lăsa maşina în parcările special amenajate. Localitatea Tasch adăposteşte aproximativ 1015 locuitori şi reprezintă ”poarta” de intrare în măreaţa şi spectaculoasa lume a Alpilor Elveţieni. De aici se poate ajunge în oraş pe cale ferată cu cremaliera Matterhorn Gotthard Bahn, care face 15 minute, sau cu  taxiul electric.  Noi am optat pentru un transport cu taxiul. 


Drumul între Tasch şi Zermatt este foarte îngust, pe şosea fiind loc pentru un singur automobil, dar se lucrează la lărgirea şi consolidarea şoselei. Drumul merge aproape paralel cu râul Mater, oferind privelişti ce te copleşesc în frumuseţe, printre munţi de piatră şi râuri repezi.
În Zermatt oamenii se deplasează cu trăsuri tradiţionale cu cai împodobiţi şi cu vizitii îmbrăcaţi în pantaloni scurţi de piele, dar şi cu electromobile, care dau acestui oraş alpin un farmec aparte. Sincer, mie mi-ar fi plăcut să mă plimb cu bicicleta, dar deja visez prea departe. :)














Ceea ce m-a frapat, de îndată ce am ajuns în Zermatt, a fost aspectul de oraş - grădină. Aici am descoperit o staţiune cu căsuţe tradiţionale de lemn dar şi hoteluri şi pensiuni stilizate. Absolut toate balcoanele şi ferestrele hotelurilor şi pensiunilor sunt încărcate cu jardiniere cu flori, dar şi ornamente din lemn tipic elveţiene. O adevărată simfonie de culori. Este imposibil să nu-ţi atragă atenţia casele vechi şi noi, construite din lemn cu buşteni scobiţi din care atârnă vestitele muşcate.  Staţiunea numără 5 500 de locuitori şi sute de mii de vizitatori anual care vin să-şi petreacă vacanţa în zona celor mai înalţi munţi din Elveţia. Aerul curat de munte, căsuţele din lemn vesel colorate, micile magazine de suveniruri şi oamenii locului, conferă sătucului un aspect distinct.













































În luna iulie, în Zermatt era forfotă mare, turişti din toată lumea se înghesuiau unii prin dichisitele magazine de suveniruri, iar alţii se îndreptau spre taxiuri sau trasurile elegante. Noi am străbătut agale Bahnhofstrass ( Strada Gării ), strada principală  lungă de 3 km, pentru că aveam un scop bine definit.  Trebuia să urcăm la Matterhorn Glacier Paradise, unde este Palatul de Gheaţă. Pentru noi chemarea munţilor era destul de puternică. În drum spre telecabină am admirat cochetele magazine de suveniruri unde văcuţele de ceramică sunt la mare căutare şi am fotografiat spiritul oraşului, mulţimea de turişti dar mai ales Matterhornul care se înălţa măreţ la orizont. În Zermatt nu sunt prea multe locuri de vizitat: există un muzeu alpin ( muzeul Matterhorn ), o bisericuţă ( biserica Sf Vincenz ) şi o sculptură a marmotei. Toate aceste obiective se pot vedea făcând o plimbare în drum spre telecabină.


























Aşadar, merită să pornim spre munte. Poate cel mai uşor de recunoscut vârf de pe pământ, Matterhorn muntele arhetipal pentru cutia de ciocolată: el a inspirat pe inventatorul ciocolatei piramidale Toblerone.

Sursă hartă
Pe zeci de kilometri o reţea incredibilă de teleferice, gondole, telescaune şi telecabine, acoperă masivul muntos în toate direcţiile, conducând schiorii către o mulţime de pârtii de schi ( pe cei 183 km de pârtii se poate schia 365 de zile pe an ). O gondolă ne conduce şi pe noi spre Klein Matterhorn pe un traseu pitoresc până la Furi - 1864 m, apoi Mittelstation Aroleid – 2324 m, apoi Furgg - 2434  şi în final la Trockerner Steg – 2939 m. De aici schimbăm gondola cu o telecabină şi urcăm în sfârşit până la Matterhorn Glacier Paradise, staţia de telecabină situată la cea mai înaltă altitudine din Europa - 3883 m. Dacă eşti norocos de aici poţi admira Alpii italieni, francezi şi elveţieni în toată splendoarea lor.
Lacul Schwarzsee 2583 m
Hotel - Restaurant Schwarzsee aflat la 2583 m altitudine
O telecabină traversănd gheţarul Theodul




















Odată ce aţi ajuns sus aveţi posibilitatea de a lua două lifturi: unul care urcă 100 m pe platforma gheţarului Matterhorn, la cel mai înalt punct de observaţie, la cota 3883 m, şi altul care te coboră 100 de metri în gheţar. Noi nu am fost aşa băftoşi pentru că am prins o vreme total potrivnică cu vânt puternic şi ninsoare, iar din cauza vremii platforma gheţarului Matterhorn era închisă. Următoarele două imagini spun mai multe despre priveliştea care ne-a întâmpinat la capătul drumului. :) 


Întrucât Matterhornul nu a vrut să ni se arate din cauza ceţii, ne-am decis să facem o vizită în cel mai înalt gheţar din Europa, unde am admirat sculpturi în gheaţă. A fost o şansă unică de a ne „cufunda” într-un palat glaciar la 3810 metri altitudine.







După ce am îngheţat bine de tot în acest gheţar aflat sub Klein Matterhorn, am intrat în magazinul de suveniruri pentru a ne încălzi puţin, dar şi pentru a cumpăra suveniruri, o amintire unică de la aproape 4000 metri altitudine. Să vă mai spun că în acest magazin am găsit magneţi mai ieftini decât jos în staţiune? Sau, că am dat un telefon în ţară şi legătura era aşa de bună încât aveam impresia că persoana de la celălat capăt al firului se află lângă mine? Eh, ne aflăm în Elveţia şi nu trebuie să ne mai mire nimic. Este bine de ştiut că vremea de aici este foarte schimbătoare. Acum este vreme bună, însă peste câteva minute poate să fie o vreme foarte urâtă şi asta datorită înălţimii foarte mari. Aşa că recomand haine groase.




















Plecând de la Matterhorn Glacier Paradise, staţia finală a telecabinei, pe un traseu de aproximativ 2 ore, ne-am bucurat din nou de peisajul impresionant, de imaginea celui mai frumos şi fotografiat munte din lume, dar şi cel mai periculos. Deşi Matterhorn nu este cel mai înalt din ţară ( Dufour are 4634 m), este greu de cucerit. Ghidul ne povestea cum până în anul 1858 nimeni nu a avut curajul să-l escaladeze. Localnicilor le era teamă, considerându-l un sălaş al diavolilor, care, într-un moment de furie, obişnuia să azvârle pietre de pe înălţimi.
Primele încercări au eşuat, vârful Matterhorn a rămas ultimul dintre principalele vârfuri de 4000 metri necucerit. În cele din urmă, un alpinist englez Edward Whymper, împreună cu şase camarazi ( trei englezi, un ghid născut la Chamonix, un tată şi un fiu din Zermatt) au ajuns în vârf pe data de 14 iulie 1865, întrecând o echipă condusă de un faimos alpinist italian local. Momentul de triumf s-a transformat în tragedie la coborâre, când patru dintre cei din echipa de victorioşi au alunecat spre moarte după ce coarda s-a rupt. Trei dintre ei au fost găsiţi şi înmormântaţi lângă biserica din Zermatt, al patrulea nu a fost găsit niciodată. Accidentul a făcut valuri în presă, atât în Elveţia, cât şi în alte ţări, iar regina Victoria a Marii Britanii a interzis practicarea alpinismului pentru toţi cetăţenii englezi. În prezent, în fiecare an, mii de alpinişti îşi încearcă forţele în escaladarea vârfului. Din păcate, în medie, câteva zeci dintre ei dispar tragic, mărturie stând mormintele de la cimitirul din Zermatt. Din cartea lui Niculae Baticu "Pe crestele Carpaţilor", aflăm că primul român pe Matterhorn a fost Vasile Steopoe în 1929. Era secretarul de atunci al Clubului Alpin Român. Al doilea român pe vârf a fost Valeriu Ionescu în 1968. Iar al treilea român Alexandru Bradut Serban în 1982. Apoi au urcat încă mulţi alţi români, mai ales după 1989.


Staţiunea Zermatt este într-adevăr un simbol. Un simbol al alpinismului şi un simbol al schiorilor. De altfel Zermatt este cea mai înaltă staţiune din Europa ( 1620 m – 3883 m) şi este considerată una dintre cele mai bune, din punct de vedere al zăpezii, al instalaţiilor şi al serviciilor. Odată un sătul uitat de lume, în care oamenii se chinuiau să supravieţuiască iernilor aspre şi avalanşelor, acum o staţiune modernă cu străzi cochete şi hoteluri de lux. Pe străzi ambianţa generală este una de relaxare profundă, de bună dispoziţie, sau într-un cuvânt de vacanţă. Şi cum să nu fie o relaxare totală pentru mulţimea de străini veniţi să-şi cheltuiască banii, fie cumpărând suveniruri, fie făcând excursii costisitoare cu mijloacele de transport pe cablu ce-i poartă spre înălţimi? Însă cei care vor ajunge aici, vor intra într-o lume magică, înconjurată de un inel de 38 de piscuri de peste 4000 de metri înălţime. 


Celor care doresc să facă o vizită în această regiune recomand cinci trasee:

1. Sunnegga, cu un funicular acoperit, până la 2288 m altitudine, de unde de pe terasă poţi admira o frumoasă panoramă a Matterhornului.
2. Schwarzsee, cu telefericul până la 2583 m, lângă lacul glaciar cu o apă cristalină.
3. Gornergrat o călătorie cu trenul cu cremalieră - cel mai înalt din Europa, care face aproximativ 25 de minute pe culmile Gornergrat, la 3089 m altitudine de unde se poate admira celebrul vârf.
4. Rathorn, continuarea de la Sunnegga cu gondola până la Blauherd, apoi cu telefericul până la 3103 m, unde puteti fi martorii unor frumoase peisaje şi vederi asupra vârfului Matterhorn.
5. Şi bineînţeles varianta aleasă de mine până la Klein Matterhorn la 3883 m altitudine, cu cea mai înaltă telecabină din Europa. Dar nu uitaţi că o vizită aici nu este completă fără o incursiune şi la Matterhorn Glacier Paradise,  gheţarul aflat sub Klein Matterhorn.

Spre toate aceste destinaţii se pleacă din Zermatt, o staţiune ideală pentru turiştii cu dare de mână, dar, şi pentru amatorii de ascensiuni montane.

Şi că tot a venit vorba de bani, iată preţurile din iulie 2011:

- taxi Tasch - Zermatt 10 euro ( dus-întors)
- bilet telecabină Zermatt - Matterhorn 62 euro
- bilet gheţar 7 franci


6 comentarii:

  1. Foarte frumos!
    E si la mine Elvetia pe lista, cu tot cu Zermatt. Eu ma gandisem sa urc cu renuletul Gornergrat, dar si cu telecabina asta pare tentant. Adevarul este ca sunt atat de multe atractii incat nici nu stii ce sa alegi :)). Timp si bani sa fie :p!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă ai timp şi bani, merită facute toate traseele. :)
      Cu trenuleţul până la Gornergrat faci cam 25 de minute, traseul până acolo sunt convinsă că este frumos, însă după părerea mea merită mai mult să urci până la Klein Matterhorn. Din mai multe motive: odată călătoria durează 2 ore, deci te bucuri mai mult de peisajul înconjurător, apoi dacă ai noroc de vreme buna, poţi admira Matterhornul de la cota 3883 m şi nu de la 3089 m :). De Palatul de Gheaţă care te întâmpină la capătul drumului, nu mai spun nimic.... :))

      Ștergere
  2. Ce frumoase sunt pozele!
    Apropo, cu 5 zile înainte de data despre care ai vorbit la început a fost ziua mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Înseamnă că exact de ziua ta am plecat în circuit:)

      Ștergere
  3. Sunt multe atractii doar sa te tina buzunarul si sa ai timpul necesar sa vezi cat mai mult!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...