Ţările Baltice – micile bijuterii ale Europei

Începând de astăzi voi începe un şir de articole dedicate Ţărilor Baltice: Lituania, Letonia şi Estonia, cunoscute în special pentru coasta splendidă la Marea Baltică, dar şi pentru frumuseţea oraşelor lor. Deşi toată lumea a auzit de Lituania, Letonia şi Estonia, foarte puţini au avut curiozitatea să descopere dacă Ţările Baltice sunt interesante de vizitat sau nu.  Ei bine, cu toate acestea vara aceasta am ales să călătoresc  şi în această parte a Europei pentru a gusta puţin din aerul baltic. Şi bine am făcut pentru că am avut parte numai de surprize plăcute, începând de la peisaje, arhitectură, hoteluri, preţuri  şi până la gastronomie.  Ţările Baltice au fost cea mai bună alegere pentru o vacanţă memorabilă şi plină de satisfacţii.

Pe hartă ţinuturile baltice par teritorii mici şi neînsemnate, însă odată ajuns aici vei fi surprins să vezi câte obiective turistice au încăput între graniţele acestor ţărişoare.  Ocupă o suprafaţă adunată mai mică decât cea a României, iar populaţia lor, tot adunată, înseamnă cam o treime din populaţia ţării noastre. Personal Ţările Baltice mi-au lăsat senzaţia că mă aflu într-un  parc natural, cu aerul, pământul şi apa încă neatinse atât de puternic de efectele globalizarii industriale. Pe întregul traseu, care taie această regiune a Europei de la nord la sud, am călătorit prin  întinse păduri verzi de pini şi mesteceni, aşezări rustice pitoreşti, savurând ici –colo câte o frântură din litoralul mării Baltice.

Peisaje diversificate şi fotogenice. De la plaje cu nisip fin, la arhitectura veche uimitoare şi la fascinantele muzee în aer liber, cele trei state baltice au multe de oferit, atât în mediul urban, cât şi în cel rural.  Viaţa este plină, dar nu stresantă, iar în aer pluteşte optimismul. Lituania, Letonia şi Estonia  încă le mai oferă turiştilor motive să se aventureze dincolo de agitaţia capitalelor pentru a avea parte de distracţie în aer liber. Poţi să te relaxezi  pe marginea unui lac, pe râurile liniştite sau pe splendida coastă de la marea Baltică. Parcurile naţionale sunt şi ele nenumărate, oferindu-ţi momente de relaxare.

 Dacă călătoreşti în această parte a Europei, atunci te avertizez de pe acum, că este imposibil să nu te îndrăgosteşti iremediabil de una dintre cele trei capitale. Fie că este Riga, Tallin sau Vilnius fiecare are o frumuseţe aparte ce mângâie privirea oricărui trecător. Trei capitale care nu seamănă una cu alta, toate având o amprentă proprie şi un parfum special. Trei  capitale elegante şi rafinate, toate înscrise în patrimonul mondial UNESCO. Trei capitale care au fost sau vor fi în curând „Capitale Europene ale Culturii”. În anul 2009, Vilnius a fost prima capitală baltică care a avut statutul de  Capitală Cultural Europeană, alături de oraşul austriac Linz, iar în 2011 Tallin a primit aceasta onoare. Pentru anul viitor  Riga, capitala Letoniei, se pregăteşte să fie şi ea Capitală Europeană a Culturii.

Riga, regina Mării Baltice

Aşadar şi prin urmare,  în acest prim articol am ales să vă prezint cel mai mare şi cel mai bogat - cultural, economic, arhitectonic, istoric -  oraş din ţinuturile baltice . Nu doar pentru că mi-a plăcut, ci şi pentru că a fost prima capitală a Ţărilor Baltice vizitată, aşa că le vom lua în ordine. 

Am ajuns în Riga în mijlocul săptămânii din luna august. Cu toate că la Sibiu canicula se instalase bine de tot, pe tărâmul baltic am avut parte de o seară ploioasă. Temperaturi destul de prietenoase de 18-19 grade. Nu tocmai călduţ, dar convenabil. Aşa că primele obiective turistice le-am admirat printre stropii de ploaie, de sub umbrelă. După care o ploaie torenţeală ne-a stricat planurile şi ne-a gonit spre hotel. Un sentiment de dezamăgire m-a cuprins instant. Călătoresc 2000 de km pentru a mă plimba pe străduţele pietruite pe înserat şi ploaia mă ţine pe loc. Pentru a nu declara de tot seara ratată, resemnaţi şi goniţi de ploaie, ne retragem la unul din restaurantele din incinta hotelului pentru a savura o îngheţată.  La miezul nopţii  întâmplarea face ca la recepţie să ne întâlnim cu ghida noastră care făcuse o incursiune prin centrul oraşului şi care ne anunţă că ploaia tocmai s-a oprit. Nu ne-a trebuit decât un mic imbold să chemăm un taxi şi să savurăm oraşul aşa cum se cuvine, în miez de noapte, la lumina felinarelor. Ce poate fi mai frumos decât atmosfera de vacanţă ce o vei petrece rătăcind  încolo şi încoace pe străduţele pietruite, lăsându-te vrăjit de atmosfera plină de istorie. Încă de la prima vedere oraşul este foarte prietenos, întâmpinându-te cu naturaleţe şi cu al său aer grandios şi de un extraordinar rafinament.

Riga nu este un oraş dificil de străbătut şi absolut tot ce merită văzut poate fi explorat pe jos. Oraşul este renumit pentru viaţa de noapte şi este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai agitate oraşe din Europa de Est. Totuşi, în această seară de august centru vechi nu era prea agitat, probabil că ploaia îi speriase pe localnici şi turişti. Oraşul are un parfum special noaptea atunci când clădirile, podurile şi parcurile sunt spectaculos luminate. Zona istorică a oraşului este luminată de reflectoare care pun în valoare clădirile, parcă obligându-te să le priveşti, şi care îţi "şoptesc", " Ai în faţă o capodoperă a arhitecturii. Admir-o". Şi asta am făcut întreaga seară lăsându-mă vrăjită de fiecare clădire care strălucea în noapte. 

Dimineaţa s-a arătat. Aveam în faţă o zi promiţătoare. Norii dispăruseră iar soarele strălucea semeţ pe cer parcă mai frumos ca niciodată. Altă viaţă! Putem începe turul nostru pe jos, pe străzile pietruite de peste 800 de ani, în cea mai frumoasă zonă - Old Riga City, centrul istoric al oraşului care se remarcă în special datorită arhitecturii în stil Art Nouveau ( sau Jugendstil, denumirea germană). Oraşul vechi datează din secolul a XII-lea, iar câteva secole mai târziu, stilul Art Nouveau a cucerit Riga, astăzi oraşul fiind considerat cel mai reprezentativ pentru acest stil arhitectural al Europei. 

Plimbarea o începem de pe aşa-numita Brivibas iela ( str. Libertăţii ), principala arteră a oraşului care te duce exact la  Monumentul Libertăţii – simbolul independenţei letoniene ridicat în memoria soldaţilor ucişi în timpul Războiului de Independenţă din 1918, locul ideal  de unde să-ţi începi aventura prin Vechiul Oraş Riga, cunoscut pe plan local ca Vecriga. Privind în stânga şi în dreapta paşii ne poartă pe strada Kalku iela spre cel mai animat loc din oraş – Piaţa Livu, populată de cântăreţi ambulanţi, vânzători de suveniruri şi câţiva turişti care profită de peisajele încântătoare oferite de numeroasele terase cu flori. 

De cealaltă parte a pieţei se află o clădire care a stârnit multă agitaţie acum un secol - Casa Pisicii (Kaku maja), datând din anul 1909. O clădire zugrăvită în galben, cu două pisici negre din metal cocoţate pe acoperiş. O legendă  spune că, la începutul secolului XX, un leton foarte bogat care deţinea casa cu pricina a vrut să intre în exclusivista breaslă a negustorilor, care era, însă, rezervată doar germanilor. Cum breasla nu accepta decât germani, l-au refuzat pe bogatul leton. Acesta, pentru a le arăta ce crede  despre ei, a dat ordin să fie construite aceste statui de pisici arcuite şi cu coada în sus pe care le-a poziţionat în aşa fel încât posteriorul acestora să fie îndreptat spre Casa Breslelor, aflată vis-a-vis. Litigiul a fost mai târziu rezolvat, breslaşii l-au admis pe ingeniosul leton cu condiţia să...  întoarcă pisicile! J

Casa Mică a Breslelor este o clădire mică, impunătoare, de culoare gri-vernil, care a fost reşedinţa a două familii importante din Letonia, de meserie meşteşugari şi comercianţi. Clădirea seamănă mai repede cu un  castel în miniatură.

Plecăm mai departe admirând faţadele clădirilor, grandioase cu un design încântător care au fost îngrijite şi restaurate cu multă grijă şi dăruire. Următorul popas îl facem în Piaţa  Primăriei (Ratslaukums) unde se înalţă, printre altele, cea mai impunătoare clădire a oraşului - Casa Capetelor Negre (Melngalvju  Nams). A fost construită pentru a fi reşedinţa unei bresle de comercianţi  necăsătoriţi veniţi de peste hotare. Unul dintre patronii spirituali ai comunităţii a fost Sf. Mauritius, care era negru, de unde şi numele faţadei. Clădirea a fost construită la începutul secolului al XIV-lea şi, de atunci şi până astăzi, a necesitat numeroase reconstrucţii majore. În anul 1941 toată clădirea a fost bombardată de către trupele germane, iar în anul 1948, a fost din nou ştearsă de pe faţa pământului de către trupele sovietice, pentru că o considerau un exemplu al decadenţei germane. Clădirea a fost construită din nou în anul 1995, renovarea acesteia durând până în 1999.

Faţada clădirii este impresionantă, decoraţiunile bogate şi numeroasele sculpturi scot în relief specificul construcţiei. La intrare veghează Madona cu Pruncul şi Sf. Mauriţius. Mai există aici şi figura regelui Arthur şi a Sf. Gheorghe călare. Deasupra figurilor de sfinţi domină un orologiu minunat, cu cadran albastru-auriu.

În imaginea de sus, lângă  Casa Capetelor Negre, se poate observa o clădire neagră inestetică, este vorba de fostul Muzeu al Puşcaşilor Roşii Letoni, acum sediul înfiorătorului Muzeu al Ocupaţiei. Muzeul reuneşte situaţia grea a Letoniei sub ocupaţia nazistă şi cea sovietică din 1940 până în 1991. Expoziţia descrie viaţa letonilor deportaţi în Siberia şi a celor care i-au înfruntat pe sovietici în păduri.
În apropiere de Casa Capetelor Negre se înalţă eleganta clopotniţă a Bisericii Sf. Petru. Construcţia a fost ridicată în secolul al XIII-lea mai exact în anul 1209, şi este singura clădire care a rezistat marelui incendiu care a devastat Riga în anul 1350. Această clădire este una dintre puţinele monumente istorice din regiune care prezintă mai multe stiluri arhitecturale, respectiv cel romanic, gotic şi baroc.

Continuăm drumul şi ajungem în Jana Seta, o piaţă restrânsă învecinată cu o parte a vechiului zid al oraşului din cărămidă roşie, dincolo de care se află Biserica Sf. Ioan, care se distinge printr-un frontispiciu gotic în trepte. Biserica a fost realizată în 1234, ca o capelă pentru o abaţie dominicană. În 1330 a fost mărită, apoi a fost luată din administraţia dominicanilor în timpul Reformei, iar în 1582 a fost oficiată prima slujbă religioasă în limba letonă. Pe peretele sudic, faţă în faţă cu Biserica Sf. Petru, se află un grilaj care acoperă o fereastră în formă de cruce în spatele căreia au fost zidiţi doi călugări în timpul construirii bisericii şi care pentru tot restul vieţii lor au fost hrăniţi printr-o mică fantă.

În faţa bisericii se găseşte statuia Muzicanţilor din Bremen, personajele basmului fraţilor Grimm, care este un cadou făcut de oraşul Bremen căminului episcopului Albert, fondatorul oraşului Riga. Aici turiştii trebuie să netezească botul purceluşului din bronz, pentru că se spune că acesta le aduce noroc. J
Ce mi-a plăcut de la început în Riga este faptul că hoardele de turişti nu au apărut încă. Este încântător să te plimbi pe uliţele pustii din centru vechi şi să te joci cu aparatul de fotografiat fără să fii deranjat de grupurile de turişti. Parcă aşa linişte pe străzi nu am mai întâlnit în nici o altă capitală europeană. J

Rătăcindu-mă printre străduţele înguste am ajuns în piaţa Dome (Doma laukums), punctul central al oraşului unde turiştii fotografiază cea mai mare biserică din ţările baltice. Catedrala Dome (Dome baznica), sau a Sf. Maria datează din secolul al XIII-lea,  mai exact din anul 1211. Exteriorul clădirii este impresionant, aceasta având un turn înalt de aproximativ 15 metri şi un ceas care arată data, ora şi temperatura. Interiorul conţine frumoase vitralii pictate manual dar şi o orgă uimitoare cu 6500 tuburi, construită în anul 1844.

Un alt lăcaş de cult ce merită vizitat este Basilica Sapju Dievmates care se remarcă la capătul unei străzi pitoreşti.





















După ce te-ai obosit mergând pe jos te poţi opri la o terasă sau o cofetărie, centrul vechi abundă de astfel de locuri foarte atrăgătoare. 

 

În Riga surprizele apar la fiecare pas, la fiecare colţ de stradă. Fie că este vorba de o clădire pictată, fie că este vorba de o piatră sculptată cu migală şi imaginaţie, sau o terasă plină cu flori.

 O mare plăcere mi-a făcut întâlnirea cu fantastica clădire a Operei şi a parcului ce o mărgineşte. Clădirea este o capodoperă arhitecturală unică a secolului XIX, care a fost îndelung renovată din donaţii private.

 Ne-am plimbat şi pe aleile din parcul Bastejkalns - situat între Basteja Bulvaris şi Raina Bulvaris, plin de flori, statui şi poduri. Acest parc mic şi pitoresc înconjoară zona cunoscută sub numele Brivibas Bulvaris, aici aflându-se Podul dragostei. Pe acest pod mi-a atras atenţia zeci de lacăte lăsate de cuplurile proaspăt căsătorite, lacăte care simbolizează dragostea veşnică. Un obicei întâlnit şi în alte mari capitale europene.

Ce mi-a plăcut foarte mult în Riga sunt spaţiile verzi. Indiferent în ce parte a oraşului mergi găseşti parcuri, fântâni  şi grădini, adevărate oaze de verdeaţă în care te poţi bucura de linişte şi relaxare. 

                                               Din categoria lucruri faine, am făcut o plimbare cu barca pe râul  Dvina (Daugava, în letonă), de unde am admirat parcurile modelate cu măiestrie dar şi bulevardele mărginite de copaci ce despart oraşul vechi de oraşul nou.  Vechea mlaştină care înconjura oraşul este acum un mic canal care şerpuieşte printr-o serie de parcuri atractive de la terminalul de feriboturi din nord, pe lângă castel, până la gară şi piaţa din sud.

Pe malul drept al râului Dvina am admirat cele mai importante monumente din Oraşul Vechi precum : Domul din Riga – cea mai mare biserică din statele baltice, Opera, Biserica Sf. Petru – care are un turn de 122 de metri, Biblioteca Naţională, Castelul din Riga construit în sec XIII -  care în prezent adăposteşte trei muzee: Muzeul de Istorie al Letoniei, Muzeul de Artă şi cel de Istorie al Literaturii. 

 Referitor la râul ce străbate capitala ţării avem şi o legendă. Înclinaţia letonilor de a da fenomenelor obişnuite un sens neobişnuit a făcut ca legendele lor să fie deosebit de colorate. Încă de la începuturile istoriei oraşului Riga, locuitorii săi au numit Dvina -  Râul Destinului, datorită unei vechi legende. Această legendă spune că, o dată la o sută de ani, din adâncuri se ridică diavolul Pokes şi îi întreabă pe locuitori dacă oraşul se dezvoltă în continuare în ritm mulţumitor. Locuitorii, în consens cu adevărul, răspund afirmativ, iar diavolul este nevoit atunci să se întoarcă în apele tulburi.  Însă, dacă ei ar răspunde negativ, atunci diavolul ar avea dreptul de a distruge întreg oraşul prin urgia inundaţiilor. Acesta ar fi motivul pentru care Riga trebuie să se dezvolte continuu, să nu se oprească nici o clipă din a construi şi a da mereu o faţă nouă oraşului.

Oraşul viselor, cum a mai fost denumită Riga, este genul de oraş pe care îţi este imposibil să nu-l îndrăgeşti. Un oraş de basm care mi-a încântat simţul artistic datorită frumuseţii arhitecturale medieval germanică, clasică, dar mai ales a clădirilor realizate în stilul Art Nouveau – stilul arhitectonic care oferă un aspect plin de farmec străzilor din Riga. Un oraş al contrastelor, acolo unde vestul se întâlneşte cu estul. Un colţ de lume căruia nu i se acordă importanţa cuvenită, dar care m-a încântat şi surprins în mod plăcut. Trebuie să recunosc că întâlnirea cu acestă capitală a fost pentru mine o revelaţie.  Am plecat din Riga cu un singur regret: timpul a fost prea scurt. Dar, aruncând încă o privire în urmă, am făcut un legământ: să mă întorc cât mai curând! J

Pentru cine călătoreşte în capitala  Letoniei este bine de ştiut că :

*  Lats-ul  ( LVL) este unitatea monetară oficială a Letoniei. Un lats valorează 1,4 euro.

*  Pentru a te deplasa prin oraş recomand firma de Taxi Baltic, tarifele le găsiţi aici
*  Croaziera pe canale a costat 13 euro. Mai multe detalii despre traseu aflaţi de aici 
*  Pentru cei care doresc să staţioneze o noapte în Riga recomand Hotel Maritim Parc, aflat la 2 km de centrul oraşului. Mai multe detalii aici.