" Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte citeşte doar o pagină..." - Sf. Augustin
"Suntem cu toţii pelerini în această călătorie, doar că unii dintre noi au hărţi mai bune" - Nellson R. DeMille.

duminică, 6 septembrie 2015

Castelul Neuschwanstein - emblema Bavariei

Visam să vizitez Bavaria cu ale sale peisaje mirifice, dealuri line, păduri dese, ape învolburate, râuri şerpuite, lacuri splendide şi cele mai spectaculos poziţionate castele. Atât turiştii cât şi localnicii sunt atraşi de farmecul regiunii, astfel încât nici nu este o surpriză pentru noi că Bavaria este cea mai populară destinaţie de vacanţă din Germania. Eram atât de emoţionată, încât nu am putut să dorm decât câteva ore, deşi oboseala călătoriei îşi spunea cuvântul. Aşteptam dimineaţa, aşteptam răsăritul, aşteptăm cu nerăbdare să privesc de aproape cel mai fotografiat castel din Germania, castelul NeuschwansteinPentru început haideţi să facem un exerciţiu de pronunţie, întrucât nu de multe ori mi s-a împleticit limba atunci când am încercat să-i rostesc numele. Neu-schwan-stein! Ei, parcă este ceva mai bine.

După ce am servit micul dejun la pensiunea Alpenhof din localitatea Oberau aflată în inima regiunii Bavaria, la doar 17 km distanţă de castelul Linderhof,  plini de entuziasm, am pornit la drum prin aceasta mirifică zonă. Drumul şerpuieşte printre localităţi frumoase ale căror  case pictate cu măiestrie îţi iau ochii. Balcoanele şi ferestrele acestora sunt decorate cu muşcate roşii atât de frumoase încât îţi vine să le iei acasă.


Primul popas pe care l-am făcut a fost evident la castelul Linderhof, unul dintre cele trei castele celebre ale lui Ludwig al II-lea ( numit în germană "Märchenkönig" - regele basmelor), despre care v-am povestit pe larg aici. Apoi am plecat spre Fussen, o staţiune cunoscută şi o bază ideală pentru excursii în Alpii Allgau. Ajunşi în parcare, la mică distanţă, de pe un deal stâncos, Neuschwanstein priveşte spre lacul Forgen şi spre satul Hohenschwangau, fiind păzit în permanenţă de un arc muntos împădurit. 
Privelişte realizată de pe geamurile castelului Neuschwanstein spre Castelul Hohenschwangau şi lacul Forgen
De sus, de la Neuschwanstein, se deschide o privelişte cuprinzătoare spre Forgensee, Alpii Allgau şi staţiunea Fussen, deasupra căruia se înalţă castelul Hohenschwangau (sau Schloss Hohenschuangau), pe care regele Maximilian al II-lea al  Bavariei, tatăl lui Ludwig, în 1833 îl reconstruieşte în stil neogotic. Aici, regele Ludwig al II-lea şi-a petrecut, între 1845-1886, o mare parte a tinereţii.
Timpul limitat (aveam rezervate bilete de intrare) pe care l-am avut la dispoziţie până la intrarea propriu zisă în castel, ne-a obligat să nu ne abatem de la drum. Totuşi, pentru câteva minute, ne-am oprit pe malul lacului Forgen aflat în apropierea parcării,  pentru a fotografia splendidele lebede care înoată nestingherite pe luciul apei. Am tras câteva cadre cu lacul, cu lebedele, cu peisajul înconjurător, după care mi-am schimbat cardul de memorie din camera foto, cu un card nou cumpărat în ultimul moment la plecarea de acasă, apoi cu paşi repezi ne-am îndreptat  spre castelul aflat la circa 40 de minute distanţă. La prima vedere nimic complicat însă distracţia cea mare e că traseul este în pantă. Mai mult decât atât întregul drum este atât de aglomerat încât e greu să scoţi un timp bun atunci când eşti în criză de timp. Ghinionul meu, norocul tău! Vei şti cum trebuie să procedezi. Dacă ajungi pentru prima dată aici, este bine de ştiut că la castel se poate urca cu autobuzul pus la dispoziţie de centrul turistic, trăsura trasă de cai sau chiar cu bicicleta. Dacă nu eşti o persoană sportivă, recomand să te aşezi comod într-una dintre multele trăsuri cu vizitii îmbrăcaţi în straie tradiţionale bavareze şi să te bucuri de o plimbare, de circa 25 de minute, pe drumul care urcă în serpentine strâmte până la castel. Pentru o astfel de plimbare trebuie să scoţi din buzunar 6 euro de persoană pentru urcare şi 3 euro de persoană pentru coborâre. Dacă eşti o persoană cu oarece condiţie fizică, recomand urcarea cu bicicleta. Din păcate eu n-am ştiut de toate aceste variante, fiind nevoită să mă bazez  pe propriile picioare. Singura problemă la care mă gândeam în acel moment, era timpul. Treizeci de minute. Atât mai aveam la dispoziţie pentru a străbate acel traseu până la castel şi de acolo un alt traseu prin pădure până la podul de fier "Marienbrücke (denumit şi Pöllatbrücke sau Podul Mariei), de unde se poate surprinde în imagini cea mai frumoasă panoramă a castelului. 
Doar de pe Marienbrücke se poate surprinde cea mai grozavă panoramă a castelului Neuschwanstein 
Podul a fost denumit după regina Maria şi a fost construit de regele Maximilian al II-lea, tatăl lui Ludwig,  în anul 1845 pentru soţia sa Maria, care era o mare pasionată de drumeţii pe munte. În anul 1866, regele Ludwig al II-lea a cerut atelierelor de lucru Gustavsburg ale companiei Cramer-Klett & Co ( azi MAN AG) din Nurnberg înlocuirea acestui pod printr-o construcţie de fier proiectată de comisarul regal de construcţii Heinrich Gottfried Gerger. Podul este cocoţat  între stâncile sălbatice, la o înălţime de 90 de metri deasupra defileului Pöllat unde au fost ancoraţi suporţi pe ambele părţi ale muntelui, fără a fi susţinuţi de alte elemente de sprijin.  A fost restaurat în anul 1984, suporţii ancoraţi în rocă trebuind să fie înlocuiţi. Sub pod se află o cascadă de 45 de metri care îşi varsă apele printre pereţii stâncoşi.
Greu de crezut că vom reuşi să parcurgem tot acest traseu, să poposim pe pod pentru a face câteva poze şi apoi să ne întoarcem la intrare pentru a vizita interiorul castelului. Am reuşit pe fugă să bifăm tot ce ne-am propus. E adevărat, a fost un tur de forţă, dar a meritat efortul până la un punct. Acela când am ajuns acasă şi am constatat că pozele imprimate pe un card de memorie sd nu se pot descărca şi salva. Cardul fiind defect din fabrică. N-am mai păţit aşa ceva niciodată şi n-aş vrea să vă spun ce am simţit în tot acest timp. Fiecare fotografie a castelului Neuschwanstein, văzută pe internet sau în albumele prietenilor mei, îmi lăsa un gust amar şi o mare dezamăgire. Timpul a trecut, la fel şi supărarea. Am rămas cu amintirile. Însă, poate cel mai important este că am fost acolo, l-am văzut, l-am fotografiat şi m-am bucurat de splendoarea sa. Evident că după toate astea mi-am făcut şi o promisiune, aceia că mă voi întoarce în Bavaria şi îmi voi lua revanşa. Însă, imediat după vizita nostră castelul a intrat în renovări, astfel încât o nouă vizită nu-şi mai avea rostul atâta timp cât exteriorul era acoperit de schele. Anii au trecut,  între timp alte destinaţii m-au "chemat" la ele pentru a le descoperi, însă recunosc, mi-a rămas în gând acest castel şi chiar mi se făcuse dor de el. Şi când te apucă dorul, nu prea ai ce să-i faci. Şi uite aşa fix  la patru ani distanţă iată-ne pe acelaşi traseu în drum spre  Neuschwansteinnnnn. :)
Regiunea pare neschimbată. Aceleaşi drumuri impecabile şerpuind prin sate, acelaşi peisaje alpine rupte din poveste, aceleaşi localităţi liniştite, aceleaşi podişuri presărate cu nenumărate lacuri,  aceiaşi oameni calzi şi primitori. Bavaria înseamnă tradiţii bine păstrate dar şi turism impecabil organizat şi animat de evenimente culturale de mare prestigiu. Frumuseţea naturii te lasă pur şi simplu fără grai. Impunătoarele vârfuri ale Alpilor Allgau, cu înălţimi de până la 3000 m, pădurile cu arbori seculari, pajiştile verzi şi lacurile glaciare sunt elementele caracteristice ale ţinutului Allgau-Bayerisch Schwaben. Aceasta este cea mai frumoasă regiune din Bavaria, fiind mărginită la vest de râul Iller şi la est de râul Lech şi de valea Ries, care s-a format acum 15 000 000 de ani prin căderea unui mare meteorit. Traseele bine marcate ne conduc spre vârfuri abrupte, spre lacuri şi adăposturi montane, dar şi spre castele.
În vârful unui deal, având munţii ca fundal, castelul  Neuschwanstein îşi face apariţia în peisaj. Singura schimbare în toţi aceşti ani a avut loc aici. Castelul Neuschwanstein a fost supus unor ample renovări în 2012, renovări care s-au întins până în vara anului 2014. Acum, proaspăt zugrăvit pare şi mai impozant, strălucind în bătaia soarelui de pe deal. Dacă nu aţi ajuns până acum aici (atenţie!) "Marienbrücke" a intrat în renovări din 3 august până la mijlocul lunii noiembrie. Noi am fost de data aceasta norocoşi, ajungând la Neuschwanstein în 26 iulie. Spun de data aceasta, pentru că la Mont Blanc am ajuns exact în perioada renovării încăperii de sticlă, ratând cu brio acest important obiectiv.




















Fluxul de turişti la castel este extrem de mare. Anual îi trec pragul 1,4 milioane de turişti veniţi din toate colţurile lumii, pentru a vedea cu ochii lor castelul  Neuschwanstein cu alura sa medievală de poveste. Vara, se estimează în jur de 6000 de vizitatori pe zi, care se perindă prin camerele fastuos decorate care odată au fost destinate unui singur locuitor.  Pentru că întotdeauna castelele Europei au fost atracţii turistice, acele locuri încărcate de istorie, unde ghizii ştiu poveşti fascinante, vă propun în continuare să aflăm istoria şi povestea lui
Povestea
"A fost odată un rege bavarez puternic, întins peste crestele falnice ale Alpilor şi peste lacurile lor înconjurate de păduri şi sate bogate. Pe tronul regatului s-a urcat tânărul şi chipeşul Ludwig al II-lea, un iubitor de muzică şi teatru, o fire sensibilă şi visătoare. Nu a trecut mult timp până ce el a început să se sature de învăţatul legilor, de îngrijitul treburilor statului şi de realitatea anostă ce îl înconjura şi îl dezamăgea zi de zi. A devenit administratorul şi protectorul compozitorului Richard Wagner, ale cărui opere le asculta fascinat şi se visa trăind în lumea lor, alături de personajele legendelor. Decorurile din poveşti i-au hrănit fantezia, iar aceasta a dus la proiectarea şi construirea unor castele fabuloase, pe măsura bogăţiei sale şi a dorinţei puternice de a-şi crea propriul univers, în care să se simtă fericit şi în care frumoasul să fie reperul absolut. A început să trăiască departe de lume, dormind ziua şi stând treaz noaptea, privind spectacole de teatru şi opere puse în scenă doar pentru el, realizând planuri pentru alte şi alte palate pline de fast. Dar averile uriaşe cheltuite pentru construcţiile sale de vis i-au îngrijorat pe miniştrii săi, care au hotărât să pună capăt proiectelor costisitoare. Regele a fost declarat nebun şi a fost internat, însă în ziua următoare, trupul său şi cel al psihiatrului care dăduse diagnosticul au fost găsite în Lacul Starnberg, deşi apa era numai până la genunchi. Moartea lui a fost clasată imediat drept sinucidere, deşi mulţi se întreabă şi acum dacă nu cumva a fost o dispariţie foarte "convenabilă" pentru familie. Chiar şi în prezent, urmaşii săi se opun redeschiderii acestui caz. Prin acest sfârşit ciudat, Ludwig pare să confirme stilul său de viaţă şi declaraţia pe care o făcuse cândva: "Vreau să rămân un mister veşnic pentru mine însămi şi pentru ceilalţi."
Istoria
În 1864, la doar 18 ani, Ludwig al II-lea devenea regele Bavariei, un rang ce se va dovedi nepotrivit pentru personalitatea sa excentrică. Timp de 22 de ani, el a visat pe muzica lui Wagner şi a construit în Bavaria trei castele: Neuschwanstein, Linderhof, cu elemente baroce şi rococo, şi Herrenchiemsee, numit şi "Versailles-ul bavarez". Regiunea Alpilor de la sud de Munchen-ul german a fost decorul perfect pentru aceste bijuterii arhitecturale, ce au golit la propriu visteria regalitaţii. Înlăturarea lui Ludwig a fost iminentă, băncile ameninţaseră dejă că îi vor confisca proprietăţile, iar el planifică un nou edificiu.
Dintre toate castelele, Neuschwanstein reprezintă cel mai fidel romantismul medieval din aspiraţiile regelui şi, totodată, lumea fantastică din opera lui Wagner, "Lohengrin". Ea spune povestea cavalerului cu acelaşi nume, din tărâmurile Sfântului Graal, care soseşte la Antweepen ( Belgia) într-o barcă trasă de o lebădă. Devenind apărătorul nobilei, Elsa, acuzată pe nedrept de uciderea fratelui mai mic, el se luptă pentru onoarea ei şi o cere în căsătorie, cu condiţia ca ea să nu întrebe cum se numeşte şi de unde vine. Fiindcă doamna încalcă promisiunea în noaptea nunţii, Lohengrin părăseşte teritoriul Brabantului ( Belgia), pentru a se întoarce în cetatea Graalului. Ludwig s-a închipuit a fi asemenea cavalerului mitic în regatul său, iar Neuschwanstein ar fi fost refugiul potrivit pentru un visător.
Din nefericire, prea puţin timp a petrecut în noul său castel, a cărui piatră de temelie a fost pusă în 5 septembrie 1869. În 1884, Ludwig stă pentru prima dată în camerele terminate de constructori, iar în 1886 este arestat şi dus de aici la Berg, pe malul lacului Starneberg de pe drumul din Munchen. La şase săptămâni de la moartea sa, castelul se deschide pentru vizitatori, iar de atunci, prin încăperile fastuos decorate au trecut zilnic mii de persoane. Liniştea acestui loc s-a pierdut, dar Neuschwanstein şi-a păstrat neschimbată înfăţişarea ca din poveste.
Neuschwanstein a avut drept model castelul medieval de la Wartburg, lângă Eisenach, dar arhitectura a trebuit să ţină cont şi de schiţele lui Christian Jank, scenograf la Teatrul Curţii, care şi-a imaginat castelul lui Lohengrin din operele lui Wagner. Înfăţişarea finală, rezultatul muncii pictorilor şi meşteşugarilor pricepuţi, a fost cea a unei construcţii romantice impunătoare, de inspiraţie medievală, cu interioare spectaculoase. Zidurile de cărămidă au fost îmbrăcate în piatră de calcar de culoare deschisă, ce dă din depărtare aparenţa albului imens. Spre deosebire de castelele reale ale cavalerilor Evului Mediu, Neuschwanstein nu are ziduri înalte de apărare, dar turnurile ajung şi până la 150 m înălţime. Neuschwanstein era foarte modern pentru vremea sa, cu un sistem de aer condiţionat cald, apă potabilă la toate etajele, apă la toalete trasă automat şi un sistem de apă caldă pentru băi şi bucătărie.
Cheltuitor, visător şi cu o pasiune greu de înfrânat pentru bărbaţi, regele Ludwig al II-lea al Bavariei va rămâne în istorie ca "Nebunul de poveste" al Germaniei, suveranul care a lăsat ţării sale palate de basm, care atrag anual milioane de turişti."
Castelul  Neuschwanstein este una dintre cele mai importante surse de venit ale landului, el a servit ca model pentru Castelul Frumoasei din Pădurea Adormită din Disneyland şi a devenit platou pentru filme ca Ludwig II (1955) al lui Helmut Kautner, Ludwig (1972) al lui Luchino Visconti şi Chitty Chitty Bang Bang (1968). 

De ştiut:
- costul biletului este de 12 euro de persoană, copiii beneficiază de intrare gratuită. Se poate cumpăra un bilet care permite şi vizitarea Castelului Hohenschwangau, la preţul de 23 de euro.
- Biletele de intrare la castel se pot cumpăra de la Ticketcenter din satul Hohenschwangau.
- Transportul cu trăsura costa 6 euro la urcare şi 3 euro la coborâre.
- Biletul de autobuz dus-întors este 2,60 euro
- castelul este deschis pentru vizitatori pe tot parcursul anului, cu excepţia zilelor de 1 ianuarie, 24, 25 şi 31 decembrie
-  Program vizită:  9:00 -18:00 ( aprilie-septembrie) şi 10:00 -16:00 (octombrie-martie). 
- Excursiile cu ghid sunt furnizate în limbile germană, engleză, franceză, italiană. Excursiile fără ghid nu sunt disponibile. Prezentarea castelului durează 40 de minute, însă nu toate sălile sunt deschise vizitatorilor.
- În interior nu sunt permise fotografiile, însă din interior spre exterior, pe ferestrele larg deschise, puteţi realiza fotografii de invidiat.
-  În anul 1977 castelul a devenit motivul timbrului poştal al Germaniei de Vest.
- În anul 2007, castelul s-a aflat pe lista finală din care urmau a fi alese cele 7 noi minuni ale lumii.
- Costurile de construcţie ale castelului, s-au ridicat, în timpul vieţii regelui, la 6,2 milioane mărci aur, aproape de două ori mai mult decât costurile estimate iniţial la 3,2 milioane de mărci.
- Ludwig a dormit aici doar 11 nopţi.
- Deşi Wagner a reprezentat muza acestui castel, în realitate compozitorul nu l-a vizitat niciodată, el murind înainte de a fi terminată construcţia.
Deşi întâlnim mii de castele în toată Europa, când mă gândesc la castele de basm, Neuschwanstein este primul care îmi trece prin minte.

5 comentarii:

  1. S-a putut vizita fara o programare facuta dinainte?Pentru ca anul trecut asa era!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu. Noi am avut rezervarea făcută. Şi acum e la fel.

      Ștergere
  2. Frumoase peisaje, aproape la fel de frumoase ca în România

    RăspundețiȘtergere
  3. Să fiu sincer... Substantivele compuse se ordonează în limba germană de la dreapta la stânga, așa că traducerea corectă a numelui german de ”Neuschwanstein” ar fi fost Piatra Lebedei - Nou (așa ca Piatra Craiului, iar ”Nou” se referă la castel și nu la lebădă)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...