" Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte citeşte doar o pagină..." - Sf. Augustin
"Suntem cu toţii pelerini în această călătorie, doar că unii dintre noi au hărţi mai bune" - Nellson R. DeMille.

duminică, 28 octombrie 2012

Dimineţi magice, dimineţile pe care le iubesc cel mai mult

E duminică dimineaţa, privesc pe fereastră  totul este trist. Copacii s-au scuturat, oamenii trec pe stradă cu capul în pământ zgribulind de frig,  iar ceaţa este prezentă peste tot.  Semn că a venit toamna! Noroc că de pe desktop îmi zâmbeşte senin un superb peisaj marin. Un dor nebun de mare, plajă, soare, nisip fierbinte, o briză puţin sărată mă face să mă întorc puţin în timp, la acele dimineţi pe care le iubesc cel mai mult. Dimineţile din vacanţă, cele petrecute la malul mării, scăldate de soare.

Vara aceasta am avut parte de astfel de dimineţi atât în Opatija din Croaţia, cât şi în Lido di Jesolo din însorita Italie. Două staţiuni total diferite dar ambele cu un farmec aparte. Dacă în staţiunea Opatija singurul zgomot pe fundalul valurilor care se spărgeau la mal, era ţipătul strident al unui pescăruş care zbura îndrăzneţ deasupra mării; în Lido di Jesolo lucrurile stau puţin altfel. Italienii sunt muuult mai zgomotoşi şi foarte matinali.
În ceea ce mă priveşte nici un album de vacanţă nu este complet fără un răsărit de soare la malul mării. Este deja o tradiţie ca atunci când sunt pe litoral să-mi petrec fiecare dimineaţă fotografiind răsăritul de soare, chiar dacă pentru asta plătesc cu trezit la 5 dimineaţa şi uneori cu ceva tremurat pe plajă. Mărturisesc că mă fascinează să surprind în imagini acel moment când soarele iese timid din spatele valurilor şi se înalţă spre cer. Sentimentul de a fi martorul frumuseţii nesfârşite e copleşitor,  iar gândul că eşti o fărâmă într-un miracol atât de mare te va face să uiţi de toate problemele mărunte. Cum verile trecute răsăritul de soare l-am admirat de pe malul mării Ionice şi mării Egee, anul acesta i-a venit rândul mării Adriatice.
„Eu vara nu dorm, vara nu dorm
Nu am somn, nu am somn
Zorii zilei mă prind cum pe plajă mă plimb
Pentru că vara nu dorm” . Connect-R  :p

Răsărit de soare în Opatija

În Opatija nu există plajă, plimbarea o fac pe faleza  ce şerpuieşte 3 km de-a lungul mării.  Pe dreapta spectacolul este oferit de albastrul Adriaticii, iar pe stânga de impozantele hoteluri ale căror  grădini frumos amenajate cu plante exotice îţi iau ochii. Este totuşi devreme aşa că ascult cântecul valurilor în timp ce paşii mă poarta încet spre port.  În drum trec pe lângă simbolul staţiunii Opatija – Fecioara cu pescăruşul. O statuie ce înfăţişează o fată privind spre mare, care ţine în mână un pescăruş. Trag câteva cadre din mers şi îmi continui drumul.
 În port sunt întâmpinată de zâmbetul unui pescar dornic şi el să schimbe câteva vorbe. „Dobro jutro” mi se adresează politicos.  Îi răspund  în timp ce pregătesc trepiedul şi aştept nerăbdătoare să văd faţa veselă a soarelui. Timid câteva raze jucăuşe se iţeau de după muntele Učka. Trag câteva cadre în aşteptarea întregului spectacol. În mijlocul acestui spectacol  zăresc şi prima barcă pescărească  ieşită în larg plutind  în derută. Mai departe las pozele să vorbească.

 Răsărit de soare în Lido di Jesolo

E patru dimieaţa şi sunetul ploii îmi face trezirea.  Ies pe balcon aruncând o privire spre mare.  Pe cer luna se zărea sfioasă printre nori. Constat că nu am nici o şansă să surprind vreun răsărit de soare. Puţin tristă mă aşez din nou în pat. La ora şase ceasul face deşteptarea. Mă îndrept spre fereastră şi surpriza este mare. Ploaia s-a oprit, marea nu mai este aşa agitată iar cerul începe să se lumineze. Nu mai stau pe gânduri, fac înviorarea cu apă rece, şi ţâşnesc pe uşă.  Aerul era umed şi plăcut, uşor călduţ, sărat şi dulce în acelaşi timp. Lumina slabă îşi trăgea seva din mare şi din orizont, portocalie la limita zării şi cenuşie deasupra mea.
După furtuna de azi noapte am avut norocul să surprind cum cerul se „ desparte”, combinând formaţiuni de nori întunecaţi şi dramatici cu scene însorite. Un adevărat spectacol pentru orice fotograf. Recunosc că un răsărit de soare este întotdeauna o minune. Iar un răsărit de soare la malul mării, rămâne în suflet ca un spectacol al naturii de neuitat.
Siluete profilate în lumina magică a unui răsărit de soare
Orice răsărit de soare mă umple de energie. Şi de fiecare dată după ce admir şi fotografiez un răsărit de soare urmează o zi perfectă.  Şi da, a fost o zi perfectă pentru că am petrecut-o la Veneţia .




















Până anul viitor când îmi voi da din nou întâlnire cu marea (sper), am o curiozitate: care imagine este preferata voastră?

12 comentarii:

  1. Ar fi greu sa aleg o singura poza, pentru ca toate sunt MINUNATE! Felicitari, Cora!
    Insa daca ar fi sa aleg, atunci ar fi ultima.
    Si eu ador rasariturile, sau apusurile pe malul marii...de fapt oriunde. Sunt fantastice si de privit si de fotografiat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru vizită şi aprecieri, Larisa!

      Ștergere
  2. Văd că-ți place să faci fotografii...

    RăspundețiȘtergere
  3. Tufareanu Mircea25 mai 2013, 10:21

    frumoasa paralela...mi-a facut placere sa-mi aduc aminte de plaja Lido de Jesolo unde am petrecut si eu cateva dimineti frumoase si cu mare linistita

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a plăcut şi mie plaja din Lido. Mare, lată cu nisip fin... din păcate n-am prins zile de plajă în niciuna din staţiuni. Anul acesta o să "testez" marea Baltică. Sper să vin şi de acolo cu fotografii frumoase! :)
      Mulţumesc pentru vizită şi aprecieri!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...