" Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte citeşte doar o pagină..." - Sf. Augustin
"Suntem cu toţii pelerini în această călătorie, doar că unii dintre noi au hărţi mai bune" - Nellson R. DeMille.

sâmbătă, 16 august 2014

O zi în Provence ...Mon Amour!

„ Coup de coeur”, cum spun francezii, este sintagma potrivită pentru această regiune cu al său stil greu de definit. Câmpurile de lavandă care se întind până departe, lanurile cu floarea soarelui, umbrite ici –colo de măslini, mireasma puternică  a plantelor pe care o simţi de departe, frumoasele sate cuibărite printre câmpurile de lavandă, oraşe pe care timpul nu şi-a pus amprenta, peisajul montan pitoresc - aceasta este fascinanta Provence, pe care de ani buni mi-am dorit s-o văd şi să o savurez la propriu,  îndeaproape. Şi am reuşit să transform o superbă zi de duminică, în cea mai frumoasă zi de vacanţă din această vară, petrecută în decorul inconfundabil al regiunii Provence. 
O zi petrecută în sud-estul Franţei, în minunata Provence, regiunea care capătă, la propriu, în luna iulie o culoare specială, datorită nesfârşitelor plantaţii de lavandă care transformă regiunea într-o imensă câmpie albastru-violet. Fără nici un dubiu, Provence este una dintre acele regiuni ale lumii în care trebuie să ajungi măcar o dată în viaţă, o destinaţie perfectă ce miroase a lavandă şi orice vacanţă petrecută aici va mirosi a lavandă. Acea floare mândră, înnebunitor de frumoasă cu acel parfum  inconfundabil, suav, răcoros, relaxant şi atât de plăcut încât îţi rămâne mereu în minte. Lavanda sau levănţica este inseparabil legată de Provence.  Este sufletul şi emblema regiunii unde câmpurile cultivate cu lavandă se întind de la Alpi până spre Haute Provence şi până spre Vaucluse, adică practic, în toată regiunea Provence.
Denumirea completă a regiunii este Provence-Alpes-Cote d'Azur, însă prescurtarea Provence este deja încetăţenită. Provence se întinde spre est, de la cursul inferior al Ronului, alături de departamentele Alpes-de-Haute-Provence, Hautes-Aples, Alpes-Maritimes, Bouches-du-Rhone, Var şi Vaucluse. Parţial Provence se află pe teritoriul Alpilor Provensali, cuprinzând fâşia de câmpie ce se întinde de-a lungul coastei Mării Mediterane, iar la vest, valea largă a Ronului. Minunăţiile naturale ale regiunii îţi taie pur şi simplu răsuflarea iar o vizită aici nu poate fi decât minunată.
Chiar dacă distanţa de la Cannes, unde eram cazaţi, nu este tocmai mică, îmi stabilisem încă de acasă un traseu provensal care să mă ducă în patria câmpurilor de lavandă. Şi  cum socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din străinătate, iată cum traseul a luat cu totul altă direcţie. O direcţie mult mai ofertantă din punct de vedere al peisajelor dar şi al obiectivelor turistice, un traseu care te poartă printr-un parc natural fascinant cu peisaje diverse, un traseu prin câmpuri de lavandă dar şi printre dealuri împădurite şi prăpăstii înfricoşătoare. Nu degeaba Provence este lăudată pentru toate darurile sale naturale uluitoare, atrăgând deopotrivă tineri interesaţi de călătorii, turişti iubitori de natură dar şi persoane pasionate de fotografie. Este bine de ştiut că Provence este regiunea care produce numai din turism .... atenţie!....peste 10 miliarde de   anual.

Provence - regiunea în care nostalgiile se împletesc cu parfumurile purtate de vânt

În continuare vă propun să pornim împreună pe „Drumul lavandei”, un drum care ascunde numeroase minunăţii pe care numai aici le poţi întâlni. Aşadar, am plecat spre Château Sainte Roseline, un loc istoric din Provence, situat la 30 de minute de staţiunea Cannes,  într-un satuc provensal pe numele lui Les Arcs sur Argens.














Aici, în anul 1994, Bernard Teillaud a luat viitorul acestei proprietăţi în mâinile sale, cu intenţia de a face una dintre nestematele de viticultură din sud. Château Sainte Roseline se întinde pe o suprafaţă de 108 hectare pe care sunt cultivate unsprezece soiuri de struguri, cele mai importante fiind:  Syrah, Cabernet Sauvignon şi Mourvedre pentru vin roşu, Grenache, Syrah, Mourvedre, Cinsault şi Tibouren pentru vin rosé, iar Rolle şi Semillon pentru vin alb. Bazat pe şapte secole de cultura viţei-de-vie, se poate spune că Château Sainte Roseline este una dintre cele mai remarcabile din Provence. 












       
 Programul de vizită este de la ora 9:00 - 19:00 în timpul săptămânii şi 10:00 – 12:00, 14:00 – 18:00 în weekend. Noi am ajuns puţin mai devreme astfel încât nu l-am putut vizita şi în interior. Drept urmare după o scurtă şedinţă foto printre bătrânii măslini şi rândurile de viţă de vie ne îndreptăm spre Cantonul Comps-sur-Artuby o diviziune administrativă franceză situată în departamentul Var, la 80 km de Toulon, capitala departamentului. În drum facem un popas pentru a fotografia Chapelle Saint André care veghează asupra satului. Construită în 1100 de către Cavalerii Templieri pe un deal de 963 metri deasupra mării, capela este printre cele mai înalte structuri din Var. În anul 1890 capela  a fost înlocuită cu o biserică mai mare şi mai modernă, iar astăzi este adesea vizitată de turiştii care călătoresc în Gorges du Verdon.












De aici alegem drumul prin Gorges du Verdon sau Cheile Verdonului aflate în inima regiunii Provence. Cel mai adânc şi întins canion din Europa, această mare minune naturală se află în Parcul Natural Regional du Verdon care adăposteşte o floră şi o faună neobişnuită. Din mers am avut şi noi ocazia să fotografiem un pui de vulpe care ne supraveghea curios de la riziera pădurii.
 Din punct de vedere geografic, aici este locul de întâlnire al Alpilor cu peisajul mediteranean, rezultând o mare varietate de habitate şi de plante şi păsări, printre care tot felul de specii de ferigă şi păsări de pradă ce nu se găsesc altundeva.













Situat de-a lungul râului Verdon, care izvorăşte din munţii Trois Eveches, Parcul Natural Regional du Verdon este un amestec fascinant de peisaje diverse, de la câmpurile îngrijite sau mai puţin îngrijite de lavandă de pe însoritul podiş Valensole, la dealurile împădurite şi păşunile din Artuby,  până la prăpastiile înfricoşătoare din Grand Canyon du Verdon şi poalele Alpilor .Prin construirea de baraje pe Verdon au luat naştere lacuri albastre strălucitoare.




















Defileul Verdon (Gorges du Verdon) reprezintă în termeni moderni Marele Canion al Europei, fiind considerat echivalentul  Marelui Canion din Statele Unite.  N-o fi la fel de lung precum Marele Canion din America,  însă francezii susţin cu tărie că ar fi cel mai frumos de pe bătrânul continent. 
De la izvorul său din Alpii de Sus, râul Verdon se întinde în zona sudică pe circa 64 de kilometri înainte de a plonja în canionul de calcar. De aici se întind Alpes de Haute Provence, un peisaj sălbatic, tern, ce urcă spre Alpii francezi.

































Zona este un adevărat rai pentru cei pasionaţi de drumeţii montane, cu o reţea de 700 km de rute marcate, poteci  şi vechi cărări pentru căţărări. Amatorii de rafting sau de escaladă au toate motivele să se bucure. Deasupra râului de culoare turquoise  se înalţă vertical râpe calcaroase. 
De pe Pont  de l' Artuby am asistat şi noi la un spectacol oferit de tinerii care practicau bungee jumping. Cei care practică astfel de sporturi spun că este cea mai frumoasă victorie faţă de sine însuşi, învingându-şi frica şi încercând emoţii. Eu una am un gol în stomac doar admirând priveliştea de la 182 de metri înălţime de unde sar în gol cei curajoşi. Pentru cei curioşi nu pot să spun decât, îndrăzniţi! 
Pont  de l' Artuby este cel mai mare pod din Europa pe care se practică bungee jumping.


















Şi pentru ciclişti, Gorges du Verdon  este o comoară ce trebuie cucerită măcar o dată în viaţă. Pe lângă marea provocare pe care o oferă diferenţa de nivel, recompensa oferită de priveliştea înconjurătoare este de neuitat. Întreaga regiune este foarte pitorească, în unele locuri chiar înfricoşătoare pentru cei care suferă de rău de înălţime. Drumul, săpat în munţi, mult deasupra apei, şerpuieşte printre stânci, uneori chiar pe sub ele. Jos hăul, sus cerul, iar în faţă drumul sinuos de munte.
Cel mai popular segment al său este situat între oraşele Castellane şi Moustiers-Sainte-Marie, acolo unde râul a sculptat în calcar un crater spectaculos de 700 de metri adâncime.
Pe drept cuvânt numit Marele Canion al Verdonului , acesta este unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Franţa. Râul Verdon  a săpat în stâncă un defileu de 25 km şi până la 700 m adâncime, împiedicând explorarea completă a zonei până în 1905. 


Câteva date şi cifre despre Gorges du Verdon

* Canionul are între 250 -  700 m adâncime.
* Pentru ca râul Verdon să-şi creeze drum printre stâncile de calcar i-a luat aproximativ 2 milioane de ani.
*Parcul Natural Regional din Verdon a fost creat în 1997 pentru a proteja mediul unic.

În drum spre lacul Sainte-Croix trecem pe lângă Aiguines, un castel impunător din secolul al -XVII- lea, cu acoperiş din ţigle şi turnuleţe albe, ce străjuieşte un sat fermecător. De aici se deschid cele mai frumoase vederi panoramice ale satului dar şi splendidul lac Sainte-Croix. În fundal, dincolo de lac, câmpurile de lavandă te invită la relaxare.














Trecând de la albastrul viu la albul înspumat, când işi taie drum printre stâncile de calcar, Verdon curge spre sud, vărsându-se în apele turquoise ale lacului artificial "Lac de Sainte-Croix", format prin ridicarea unui baraj lângă satul cu acelaşi nume. Cei curajoşi şi energici pot practica alpinism sau rafting, dar şi o simplă plimbare printre dealurile verzi poate fi  încântătoare. Pentru a înconjura cu maşina întreaga zonă ( 140 km) aveţi nevoie de o zi întreagă, însă, de-a lungul drumului, priveliştile canionului răsplătesc vizitatorii cu inegalabile vederi ameţitoare ale celor mai spectaculoase zone din canion.


































Barajul care a dat naştere în 1974 lacului de acumulare Sainte – Croix, aflat la sud de Moustiers, generează o mare parte de energie electrică necesară regiunii. De pe malul vestic al lacului, din satul Sainte-Croix, puteţi închiria după preferinţă: bărci cu motor, caiace, planşe de windsurfing sau hidrobiciclete. Pentru cei interesaţi preţurile le găsiţi aici.



























După ce ne-am relaxat o oră pe apele limpezi ale lacului ne îndreptăm spre un sat numai bun de pus pe lista de vacanţe: Moustiers-Sainte-Marie.  Străbătut de un râu repede şi zgomotos, satul Moustiers-Sainte-Marie, cu casele sale înalte şi vechi, pinii umbroşi şi balcoanele debordând de flori, este încântător.















 Acest sat provensal  din secolul al XV-lea, cu poduri graţioase din piatră, care fac legătura între casele  situate pe ambele părţi ale Ravinei de Notre-Dame, pare să răsară dintre stâncile înconjurătoare. Cunoscut pentru ceramica locală, aici funcţionează şi astăzi 20 de manufacturi care păstrează renumele şi tradiţia în ceramică a localităţii. Din clipa în care călugărul italian din Faenza i-a mărturisit unui locuitor din Moustiers, Pierre Clerissy, secretul smălţuirii faianţei prin folosirea oxidului de zinc, breasla ceramicii a cunoscut o adevărată renaştere. Ludovic al XIV-lea poate fi considerat un iubitor al faianţei, deoarece el a insistat ca aristocraţia să cedeze tot aurul şi argintul, pentru a întări în felul acesta vistieria împuţinată a regatului. Cum aceşti nobili nu mai aveau de ales decât să mănânce din vase de ceramică, lucru pe care îl făcea chiar şi regele însuşi, meşteşugul s-a schimbat complet. Produsele care se făceau la Moustiers erau deosebit de frumoase. Acestea erau nu doar smălţuite, ci şi decorate cu scene de vânătoare sau din Biblie, cele mai multe în albastru.























Recomand celor bine antrenaţi să urce pe culme la biserica Notre-Dame-de-Beauvoir, de unde se deschid panorame superbe ale defileului du Verdon. Drumul până la biserică este anevoios cu scări abrupte de piatră, şlefuite de paşii altor mii de călători, pe care se alunecă ca pe gheaţă, aşa că atenţie mare la încălţări. Biserica Notre-Dame-de-Beauvoir, cocoţată pe stâncă încă din secolul VIII, poate fi vizitată gratuit.
































În rest în sat e linişte. O linişte provensală. Nu ştiu dacă asta se datorează faptului că este duminică şi afară sunt peste 30 de grade la umbră, sau pur şi simplu aşa este mereu, o aşezare adormită. Cert este că aici nimeni nu pare să ducă grija zilei de mâine. Viaţa se derulează liniştit, în mireasma florilor de lavandă, între o sticlă de vin, o bucată de brânză, un pepene galben şi o altă sticlă de vin. :)
Magazinele provensale sunt şi ele prezente peste tot. Statisticile spun că magazinele de suveniruri şi articole etnografice vând în jur de 100 000 de produse anual, articole care au legătură cu florile parfumate din zonă.
















Ne luăm rămas bun de la minunatul sat Moustiers-Sainte-Marie dar nu înainte de a mai arunca o privire şi din drumul principal. În imaginea de mai jos ( chiar pe centru), se poate observa biserica care veghează asupra satului.
Pentru că ne aflăm în zonă poposim pentru câteva minute într-un punct de belvedere  de unde se poate fotografia fermecătorul sat Sainte – Croix. Construit pe un deal, satul oferă o privelişte uluitoare asupra lacului. Lacul se întinde pe o suprafaţă de 2 200 de hectare ( 10 km lungime şi 3 km lăţime) şi este al treilea lac din Franţa ca mărime.
De aici ne îndreptăm spre mult aşteptatele lanuri de lavandă.  În lunile de vară, din iunie până la sfârşitul lunii august,  dealurile înfloresc între Moustiers-Sainte-Marie şi Sainte Croix du Verdon, devenind lila, în timp ce mirosul de lavandă adie, încălzit de soare, peste straturile lungi de flori. Aşa că, cine poate să meargă mai departe prin această zonă, fără a trece cu mâna peste frunze şi flori? Eu una, am stat minute în şir, în câmp deschis, şi am privit lanurile interminabile de lavandă. Aromele aduse de fiecare adiere de vânt te fac să crezi că eşti în Paradis. 
În cifre, culturile de lavandă din Provence, înseamnă o suprafaţă de 20 0000 de hectare dedicate exclusiv acestei plante, 2000 de producători individuali şi peste 25 000 de angajaţi. La toate aceste cifre se mai adaugă 120 de distilerii pentru uleiul de lavandă, dintre care 30 sunt puncte de maxim interes turistic, fiind deschise permanent, în timpul sezonului, pentru vizitatori. Azi, regiunea Provence produce în fiecare an peste 170 de tone de ulei esenţial de lavandă.
Perioada de recoltare este de obicei în august, atunci când florile sunt îmbogăţite cu uleiuri eterice. Cu toate astea şi acum în plină lună iulie, o parte din lanuri erau deja culese. Recoltarea manuală cu secera se face doar pentru lavanda autentică, care actualmente reprezintă doar 3% din recoltă. În prezent se cultivă mai ales clone de lavandă, aşa numita lavandin. Aceşti hibrizi sunt mai viguroşi şi mai productivi decât lavanda şi se culeg cu ajutorul maşinilor moderne mult mai repede şi eficient.  În loc să se extragă din 200-300 kg de flori de lavandă circa 1 litru de ulei, din anul 1980 industria s-a îndreptat către fabricarea sintetică a  aromei de lavandă. Lavanda autentică creşte însă doar  de la altitudinea de 600 metri, şi din acest motiv rămâne mai mică decât clona sa foarte productivă.
O poveste spune că, la începutul secolului XX, un chimist creator de parfumuri şi-a ars mâinile şi a putut împiedica apariţia cangrenei spălându-şi mâinile cu esenţă de lavandă. Pentru a dezinfecta aerul şi distruge infecţiile microbiene şi fungice, timp de mai multe decenii, în spitale s-au folosit uleiurile esenţiale, printre care şi cel de lavandă. 







































De asemenea, dacă doriţi  ca Moş Ene să nu se lase prea mult aşteptat, se pare că îl puteţi atrage cu numai două picături de esenţă de lavandă aplicată pe pernă. Garantat, veţi adormi repede, iar somnul va fi unul odihnitor.
În această perioadă a anului în care lavanda este înflorită, apicultorii din toată Franţa îşi aduc albinele în Provence, mierea de lavandă fiind un produs unic al regiunii.
Atmosfera mediteraneană inconfundabilă, liniştea asta apăsătoare şi în special vestitele lanuri de lavandă sunt doar câteva motive pentru care m-am îndrăgostit iremediabil de Provence. Nuanţele diferite, de la mov pal la purpuriu strălucitor, parfumul dulce ce îmbată întreaga atmosferă, te fac să visezi la un tur de Provence pe bicicletă. Şi da, mi-am făcut o promisiune, că următoarea tură prin Provence o voi savura pe două roţi respirând cu nesaţ mireasma dulceagă a florilor de lavandă. Până atunci însă,  pot să mă consider o persoană norocoasă  numai pentru simplu fapt că am avut ocazia de-a petrece o zi toridă de iulie în regiunea Provence, o mică bucată de Paradis pe care mi-aş fi dorit să o pot lua acasă. Credeţi-mă că nici un tablou nu ar putea să redea vreodată culorile şi nuanţele superbe ale acestor câmpuri înmiresmate de flori, şi nici un deodorant nu va egala acest parfum autentic. Pentru mine această zi petrecută în lanurile de lavandă din Provence, a fost ca o vizită pe un tărâm de basm, de care te bucuri, te minunezi şi întârzii să-l părăseşti! Vă las în compania imaginilor din Provence, în suflet, noua mea adresă de domiciliu!

10 comentarii:

  1. Superbe fotografiile! Sunt sigura ca a fost o zi reusita.
    Provence este o regiune deosebita, mai ales vara cant totul se coloreaza in mov. Am traversat de vreo 3 ori regiune, dar niciodata n-am nimerit in perioada lavandei :)). Probabil ca asta este un semn ca ar trebui sa ma intorc, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Larisa.
      Eu în locul tău aş dormi în lanurile de lavandă. :) Glumesc, evident!
      Şi eu am trecut prin Provence când lavanda era deja culeasă, aşa că am avut un motiv serios să mă întorc. Ceea ce îţi recomand şi ţie să faci, cu atât mai mult, cu cât eşti mult mai aproape. Poate mai bine ar fi să vizitezi Provence pe la sfârşitul lunii iunie. Cred că atunci lanurile sunt pline de flori. În iulie când am fost eu, deja erau multe lanuri culese.

      Ștergere
  2. Cora, minunat materialul; se percepe (din ceea ce ai scris) ca te-ai simtit extraordinar acolo; iti doresc sa mai ajungi in zona; (si-mi doresc sa ajung si eu -;) )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Liliana! Doamne ajută! :)
      A fost într-adevăr o zi de excepţie! :)

      Ștergere
  3. Uite așa se regăsesc oamenii!Eu am citit postarea ta despre Monaco ,mi-a plăcut tare mult si pozele atașate au arătat cine ești!Acum citesc despre tarile baltice si te-am regăsit.Felicitări si la cat mai multe excursii!Ce ai in plan,am văzut ca mergi cu grupul ,in circuite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc , asemenea şi dv vă doresc.
      Încă nu ştim exact. Eu aş vrea să văd fiordurile, pe Ovidiu îl tentează Ţările Baltice. Le-am putea cupla, însă costurile vor fi extrem de mari şi traseul foarte lung. Ne mai gândim până la vară.
      E adevărat, în general mergem cu grupul în astfel de circuite. Mai avem câteva trasee de făcut apoi vrem să ne întoarcem pe cont propriu în locurile care ne-au plăcut mai mult. Apropo de asta. Aruncaţi o privire şi pe articolul dedicat Mont Blancului. Regret şi acum că vremea nu a ţinut cu noi. http://corasb.blogspot.ro/2011/07/chmonix-mont-blanc.html

      Ștergere
  4. Vaaaai, simt mirosul lavandei cum îmi pătrunde în nări! Ce locuri, ce imagini, ce culori, ce mirosuri! Felicitări pentru articol şi fotografii! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că a ajuns până la Timişoara! :) Mulţumesc, Simona!

      Ștergere
  5. Multumim mult pentru material si pentru toate detaliile.Fotografiile sunt superbe. Imi doresc sa ajung si eu acolo.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. Îţi doresc să ajungi în aceste locuri cât mai curând!
      Mulţumesc şi eu pentru vizită şi aprecieri!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...