Povestea unei fotografii (III)

Când ne-am bucurat și noi de venirea primăverii, iarna a revenit în forță. Sper totuși să nu poposească prea mult. Ca să fim în pas cu vremea de afară, astăzi am să vă prezint povestea unei fotografii, o fotografie cu vârful Mont Blanc în toată splendoarea sa.
Suntem în plină vară, ne aflăm la 3842 m altitudine, îmbrăcați sumar pentru că la vizita anterioară hainele groase au fost inutile, încercând să ne bucurăm de ceea ce natura ne pune la dispoziție.  Chiar dacă, văzută din Chamonix, vremea poate părea bună, pe versanți lucrurile stau diferit, Mont Blanc fiind renumit pentru rapiditatea cu care se schimbă condițiile meteo. Aici, pe platoul de la Aiguille du Midi vântul bate mai tot timpul, e și firesc până la urmă la asemenea altitudine, însă de această dată vântul puternic și rece ne intră prin toți porii. Chiar dacă soarele strălucește pe cer, avem mâinile înghețate sloi pe aparatele foto și gândul că în orice moment de neatenție sunt șanse mari să ne zboare din mână, ne însoțește secundă de secundă, pas cu pas. Poate frigul sus la munte nu este chiar așa de greu de suportat dacă nu ar fi să bată vântul, un vânt rece care face ca această combinație să fie greu de îndurat.  Au fost momente când nu ne mai simțeam degetele și nu știam dacă mai suntem în stare să declanșăm. La un moment dat chiar îmi trecuse prin cap să renunț să mai fac fotografii și să mă retrag la un ceai fierbinte în restaurant. Era singurul lucru pe care mi-l doream în acel moment. Acum, recunosc că ar fi fost cea mai neinspirată alegere și asta pentru că vântul puternic a adus deasupra Alpilor cei mai spectaculoși nori. Acei nori albi care se confundă cu zăpada imaculată așternută în jurul nostru, totul pe fundalul unui cer albastru infinit. 

În timp ce noi ne delectăm cu aceste panorame spectaculoase doi curajoși urcă la coardă pe stâncă, amintindu-ne că ne aflăm în paradisul alpinismului. Îi privim cu multă, foarte multă emoție dar și admirație. La fața locului trăirile sunt la cote maxime. Reușesc să ajungă în vârful stâncii, își fac fotografii cu vârful Mont Blanc în fundal, dovada clară că au ajuns acolo. Îi fotografiem și noi bucuroși pentru reușita lor. Ce mult mi-ar fi plăcut ca această fotografie să ajungă la ei. Din păcate un lucru imposibil.

Trebuie menționat faptul că, în 8 august, se împlinesc 232 de ani de când Regele Alpilor a fost cucerit pentru prima dată de doi alpiniști amatori: doctorul Michael Paccard și ghidul Jacques Balmat. Primul român care a urcat pe Mont Blanc a fost geologul Radu Porumbaru, la 2 octombrie 1877, iar ultimii români care au atins vârful au fost Florin Cazacu, primar al municipiului Brad, și Radu Pavel, polițist în aceiași localitate, care au reușit să cucerească vârful Mont Blanc în 26 iulie 2016, la capătul unei ascensiuni care a durat șapte ore.
La Aiguille du Midi de frumusețe a avut grijă natura, nouă nu ne-a rămas decât să tragem cadru după cadru și să  urmărim spectacolul norilor care dansează deasupra noastră. Am fost extrem de norocoși de parcă am comandat această vreme. Mai rar așa o mare de nori, o lumină, o atmosferă... 
Întreaga serie de fotografii de la fața locului o găsiți aici.