" Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte citeşte doar o pagină..." - Sf. Augustin
"Suntem cu toţii pelerini în această călătorie, doar că unii dintre noi au hărţi mai bune" - Nellson R. DeMille.

sâmbătă, 4 aprilie 2015

Este Cinque Terre pe măsura laudelor?

Există pe Internet o listă cu cele mai frumoase 50 de sate din Europa pe care de când am văzut-o prima dată mi-a luat minţile. Din Austria şi până în Germania, din Franţa şi până in Italia, din Suedia şi până în Norvegia, Europa are un număr mare de sate frumoase care te cheamă la ele  pentru a le admira, savura şi musai fotografia. Aşa se face că în vara lui 2014 pregătiţi sufleteşte goneam spre Cinque Terre, o destinaţie turistică de top ce atrage milioane de vizitatori de pretutindeni, un loc pe care îmi doream să-l savurez la propriu, îndeaproape. 
Aşadar, într- o zi de vineri, dis de dimineaţă, am pornit spre Cinque Terre, din  Arenzano o localitate frumuşică, la malul mării, din regiunea Liguria, unde am fost cazaţi. Două ore şi jumătate ne mai despart de unul dintre cele mai fotografiate locuri din Europa, pe care visam şi eu să le imortalizez în imagini din cele mai şmechere unghiuri posibile. Drumul până la destinaţie a fost destul de plictisitor, pentru că nu prea e nimic de văzut, admirat şi mai ales fotografiat! Liguria este o fâşie îngustă de coastă înghesuită între munte şi mare, care se încovoaie într-un arc est-vest, dinspre graniţa Franţei spre Toscana. Zona este cunoscută sub numele de Riviera Italiană, regiune ce beneficiază de o climă blândă în toate anotimpurile. Este o zonă a contrastelor neaşteptate, nu doar dintre malurile stâncoase şi apa adâncă verde-albăstruie, dar şi dintre locurile cosmopolite şi satele izolate, porturile agitate şi golfurile liniştite. Pe marginea drumului este plin de pini, smochini, leandri şi cactuşi uriaşi. Înainte de a ajunge în cele mai aglomerate, agitate şi gălăgioase sate pe care le-am vizitat vreodată, un popas pentru a savura liniştea şi vastitatea apei, este binevenit.












Ce este de fapt Cinque Terre? Un Parc Naţional pe coasta de vest a Italiei, faimos în primul rând pentru cele cinci sate înşirate de-a lungul coastei. Cele cinci sate pescăreşti sunt, de la est la vest: Riomaggiore - un sătuc muncitoresc, Manarola  - se spune că este cel mai pitoresc şi cel mai fotografiat , Corniglia - cocoţat pe un deal este cel mai înalt din Cinque Terre, Vernazza - se spune că este cel mai spectaculos dintre toate şi totodată destinaţia preferată a turiştilor şi Monterrosso al Mare - cel mai aproape de mare şi cel mai dezvoltat din punct de vedere turistic. Satele sunt legate între ele prin poteci înguste şi şerpuitoate, paralele cu marea. Parcul Naţional Cinque Terre este declarat Patrimoniu Mondial Natural Unesco din anul 1997, iar întreaga suprafaţă este protejată de lege, cu scopul de a proteja mediul acvatic şi înconjurător.
Manarola
Greu accesibile, sătucurile de pescari cu case colorate, îngrămădite una în alta şi una peste alta, pe care doar prin culorile stridente le poţi distinge, par ca un furnicar. Deşi ţi-ai dori să te rupi complet de cotidian şi să te relaxezi contemplând marea, nu ai nici o şansă. Până aici vizitasem oraşele mari din nordul Italiei, unde imaginea italianului este asociată cu gălăgia, agitaţia şi gesticulările energice, însă aici, la ţară, în aceste sate uitate de lume, mă aşteptam să fie mai linişte. Italieni, francezi, spanioli, turişti de pretutindeni, mişună pe aleile înguste în toate direcţiile.
Manarola
Din punct de vedere arhitectural, casele din Cinque Terre sunt de fapt nişte blocuri cu trei - patru etaje, de-alea tipic italiene, lipite între ele,  care fie vorba între noi nu au nimic deosebit, care să te farmece. Sub formă de cub, cu ferestre mici şi extrem de înghesuite din cauza spaţiului limitat, par mai degrabă nişte căsuţe desenate de copiii fără talent şi imaginaţie. Şarmul lor constă doar în aglomerarea lor atunci când sunt privite din depărtare, de pe mare sau de sus de pe deal. Examinate cu atenţie din apropiere, sărăcia îşi spune cuvântul.
Vernazza
Ocupaţia de bază a localnicilor, pe lângă turism şi pescuit este cultivarea viţei de vie şi a măslinilor pe terasele din jurul satelor care împodobesc muntele. Trecând prin faţa caselor, pe aleile pietruite, pe mulţi dintre aceştia i-am zărit la ferestre, privind marea sau pe noi, trecătorii. Par învăţaţi cu prezenţa turiştilor în număr atât de mare. Şi cum era de aşteptat, în aceste sate foarte vizitate de turişti, preţurile sunt mari, unele chiar exagerate dacă facem un mic calcul. De exemplu o simplă clătită cu nutella costă 5 euro iar o apă minerală de 0,5 , 3 euro. Transportul între sate, se face cu trenul care costa 1,8 euro călătoria. Se poate achiziţiona cu 10 euro un card care include călătorii nelimitate pe linia Levanto - La Spezia pe durata unei zile întregi. Biletele de tren nu au data şi ora ştampilate, este nevoie să le validăm înainte de a ne urca în tren.
Vernazza
Personal Cinque Terre mi s-a părut un loc comercial şi atât. Eu una mă aşteptam să găsesc aici, o destinaţie un pic altfel, ferită de turismul în masă. Însă stupoare, străzile sunt invadate de turişti încă de la primele ore ale dimineţii, iar forfota asta matinală îi dă o stare nasoală unui turist venit în vacanţă la relaxare. Poate o plimbare cu vaporaşul ar fi fost o alegere mult mai inspirată dar şi un mod plăcut de recreere. 














Dintre cele cinci sate, ne propusesem să vizităm trei, însă din cauza trenurilor cu întârzieri foarte mari până la urmă nu am mai apucat să vedem decât două: Manarola şi Vernazza. Suficient însă, cât să ne facem o părere despre această destinaţie prezentă adeseori în topuri pe locuri fruntaşe.

Manarola

Manarola este cel mai mic sat dintre cele 5 , datând din sec. al XII-lea şi se spune că este cel mai fotografiat. Are o singură stradă principală, care se opreşte fix în mare. Până să ajungem însă la mare, trecem pe lângă biserica San Lorenzo veche din anul 1338, construită în stil gotic, cu un turn înalt cu ceas (clopotniţă). Clopotniţa a servit drept turn de observaţie, de aici se semnala apariţia corăbiilor piraţilor. Ne oprim pentru a o fotografia, apoi ne continuăm plimbarea pe strada care şerpuieşte printre casele înghesuite.


































Coborâm câteva trepte care ne conduc spre o mare hărmălaie cu magazine de tot felul, restaurante cu terasa afară, pizzerii şi mici cârciumioare tipice zonei. Ne aflăm de fapt pe strada principală, unde pe toată lungimea străzii staţionează bărcile pescarilor "parcate regulamentar" la intrarea, în faţa casei. Un obicei interesant dar şi incomod pentru sutele de turişti care mişună în fiecare minut pe unica stradă destul de îngustă.



Observ că balcoanele caselor nu sunt la fel de îngrijite ca în alte zone ale Italiei, foarte puţine având câte un ghiveci cu flori. Pata de culoare o dau doar rododendronii, flori specifice climei mediteranene care invadează pereţii locuinţelor spre încântarea turiştilor.













Căscând ochii în stânga şi în dreapta ajungem la mare, unde ne postăm într-un loc de unde să facem poze frumoase. Acelaşi lucru îl fac şi alte câteva sute de turişti, în stânga noastră, în dreapta noastră şi pe cealaltă parte  a golfului.
Terasele aflate în zonă sunt libere, turiştii preferând să mişune prin magazinele de suveniruri sau să se răcorească în mare. 
Manarola este cunoscut în special datorită romanticului drum al iubirii - Via dell'Amore, care uneşte acest sat cu satul vecin, Riomaggiore. Faimosul drum ce uneşte cele două sate are aproximativ un kilometru şi se află la o înălţime de 100 de metri deasupra mării. Miile de declaraţii de dragoste scrijelite pe zidurile tunelului precum şi lacătele ferecate de îndrăgostiţii care şi-au petcetluit iubirea, i-au confirmat statutul de destinaţie romantică de top.
În Manarola nu există plajă, turiştii stau la soare agăţaţi de stâncile care ies din mare. Mi-ar fi plăcut să fac o baie, dar nu în asemenea condiţii, drept urmare am preferat să-i fotografiez pe cei care se bucură de apa albastră şi razele blânde ale soarelui.

























Înghesuit cum este, sătucul ăsta pe numele lui Manorola, are şi o gară, la care se ajunge traversând un tunel lung cu tavan curbat pe a cărui pereţi se află tot felul de imagini ispititoare din Cinque Terre. Trenul îşi „iţeşte capul” între tunele pe o distanţă de vreo 2 vagoane, restul gării fiind în tunel. Din păcate pe toată distanţa asta dintre sate, trenul merge mai mult prin tuneluri neavând şansa să admiri peisajele. În gară, băncile destinate călătorilor care aşteaptă trenul, una-două la număr, sunt insuficiente iar lipsa unor copertine unde să te ascunzi de soarele arzător îţi pot crea un mare disconfort. Însă, cel mai dezamăgitor este faptul că trenurile au întârzieri foarte mari, întârzieri care pe lângă că îţi pot da planurile peste cap, pot aduce cu sine şi insolaţii...













Vernazza

Am ajuns aşadar în Vernazza, un alt sat pescăresc despre care unii spun că este cel mai spectaculos dintre toate şi totodată cel mai asaltat de turişti. Are vreo 600 de locuitori şi este la fel de mic ca şi Manarola, compus dintr-o stradă principală ce porneşte din gară şi care se termină după 200 de metri la ţărmul stâncos. 














Personal mi-a plăcut mai mult Manarola decât Vernazza, cu toate că în cel din urmă există un castel medieval, unde dacă urci o mulţime de trepte, se poate surprinde o imagine paroramică asupra întregului sat.
În Vernazza punctul de atracţie îl reprezintă golful şi plaja, spre care se îndreaptă majoritatea turiştilor. Plaja din acest golfuleţ, un petic îngust de nisip, este mică, neîngrijită şi destul de neprimitoare, flancată pe părţi de mese cu umbreluţe. Aici am intenţionat să ne oprim la una din terasele ce te ademenesc cu răcoritoare, venite la ţanc după o şedere de 45 de minute în gară sub cerul liber la 35 de grade celsius. Din păcate toate sunt ocupate... aşa se întâmplă în plin sezon. 
În afară de munte, mare şi plajă, în Vernazza avem la dispoziţie două obiective turistice: Biserica Santa Margherita dAntiohia şi Castelul Doria.





















Urcăm pe Via G. Mazzini, apoi pe via S. Giov Battista pentru a ajunge pe o terasă frumos plasată deasupra mării de unde ni se deschide o panoramă spre biserica Santa Margherita dAntiohia. Terasa este aproape goală. Aruncând o privire pe meniu, am înţeles de ce. În fine, cerem voie să tragem câteva cadre şi ne continuăm urcarea.

De aici câteva zeci de trepte în formă de melc ne conduc spre castelul Doria cu al său turn Belforte, unde contra sumei de 1,50 euro ne putem bucura de o panoramă mai amplă asupra satului. 













Satul este înconjurat de o pădurice terasată de măslini, despre care se spune că produc printre cele mai rafinate uleiuri de măsline din ţară. Castelul a fost construit la mijlocul anilor 1500 pentru a proteja satul de piraţi. 





 












Coborâm din nou în mica piaţetă din port şi ne îndreptăm spre biserica gotică Santa Margherita dAntiohia, construită în secolul al XIII- lea pe locul unui lăcaş de cult mai vechi datând din secolul al XI-lea.




















Şi acum am să vă prezint câteva imagini din Cinque Terre care reflectă cu adevărat realitatea!

























Cinque Terre se pretează la o vacanţă scurtă, de o zi, între două avione. Şi dacă mă întrebaţi pe mine, evident că nu îşi merită laudele. Absolut deloc. A fost exact ca la pomul lăudat...
Impresiile sunt strict personale iar în acest articol nu doresc decât să prezint realitatea unor locuri exagerat de mult promovate în ultimii ani. Pentru noi Cinque Terre a fost un mare fâs. Sper să nu am aceiaşi dezamăgire când voi ajunge pe coasta Amalfi! 

25 de comentarii:

  1. Tot ce pot sa-ti spun este ca în iunie 2011, cand am ajuns eu în Cinque Terre, locul arata mult, mult mai bine. Apoi, în toamna lui 2011 au avut parte de niste inundatii foarte, foarte urate si este evident ca nu si-au revenit :( Eu cand am ajuns acolo chiar am avut impresia ca am ajuns în Paradis si ca este cel mai frumos loc pe care il vazusem pana atunci. Si pot spune ca a ramas sus de tot in lista locurilor mele preferate (de suflet)... Imi pare rau ca reabilitarea le ia atât de mult, iar oamenii nu mai au posibilitatea să vadă locul așa cum ar trebui...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu mă aşteptam să ajung în Paradis....dar...
      Mulţumesc pentru vizită!

      Ștergere
  2. Foarte frumos articolul si mai frumoase pozele, dar cum Dumnezeu sa va imaginati ca locul nu e asaltat de turisti cat timp apare in orice top despre Italia/ Europa? Daca vreti sate frumoase in Italia neasaltate (chiar asa) de turisti descoperiti-le singuri. Oricum nu va mai luati cu top 3, top 10, top 50. Polignano a Mare in Puglia e un loc de vis... Spello, Spoleto in Umbria sunt o minune... Satele din Toscana (si nu ma refer doar la San Gimignano). Sunt multe locuri faine, dar in care turistii nu sunt chiar asa numerosi.
    Revenind la Cinque terre, am fost in mai 2011 si am gasit locul DIVIN. M-as intoarce oricand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru aprecieri!
      Uite aşa unii suntem mai naivi. :)

      Ștergere
  3. Din pozele tale n-arata deloc rau. Ca de obicei, toate sunt superbe :).

    Adevarul este ca esti prima persoana la care citesc ceva dezamagitor referitor la Cinque Terre, dar probabil ca fiecare are asteptarile lui. Eu am vrut sa merg anul trecut, dar pana la urma m-am organizat altfel si n-am mai ajuns. In plus, mie o zi cat aveam la dispozitie mi s-a parut putin, as vrea cel putin 3 acolo sa explorez zona pe-ndelete si... la picior :)). Dar o sa fac asta cand se va redeschide Sentiero Azzurro, traseul de drumetie ce leaga cele 5 sate si care anul trecut era inchis pe anumite portiuni.

    Apoi, in zone foarte mediatizate ca Cinque Terre e cam greu sa mai gasesesti liniste, sau ceva autentic. Trebuie sa te astepti din start la un puhoi de turisti, preturi nejustificate si atmosfera comerciala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil că nu ai citit impresii de la cei care au ajuns în Cinque Terre în ultimii 2-3 ani. Oricum aşa cum ai zis şi tu, fiecare are aşteptările lui. Pe noi ne-a dezamăgit.
      Mulţumesc pentru aprecieri! Înseamnă că artistul din mine şi-a făcut datoria. :D

      Ștergere
  4. Imaginile par frumoase!!! Trebuia sa ajung in zona in urma cu 4 ani insa nu mi s-au aliniat atunci planetele ;-) esti a doua persoana pe care o aud dezamagita; important este ca ai ajuns acolo, ti-ai facut o parere, ai luat pulsul zonei ;-) altfel ramaneai cu un vis neimplinit;
    Despre Amalfi nu am auzit ("in cercul meu") nici o dezamagire...numai de bine...dar nu am fost ca sa-mi dau cu parerea...am ajuns doar in insula Capri care este superba...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord cu tine, Liliana!
      Ştiu că insula Capri este superbă, o am şi eu pe listă. Nici eu despre Amalfi nu am auzit decât lucruri frumoase, dar ştiu eu? La fel am auzit şi despre Cinque Terre.... Trebuie să mergem să vedem :)

      Ștergere
  5. Mie personal mi se pare un loc superb, pacat ca unele persoane nu stiu sa il aprecieze asa cum este. Eu abia astept sa ajung acolo!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ioana (MicileVacante)15 aprilie 2015 la 09:41

    Am scris-o la vremea respectiva pe forumuri de turism si in comentarii ici si colo pe bloguri, obiectivul principal in Cinque Terre e POTECA DE COASTA DINTRE CELE 4 LOCALITATI. Daca nu o parcurgi, evident ca Cinque Terre e un pic pitoresc, mai mult sau mai putin, ca sute de alte locuri. Placerea drumetiei, aerul curat, flora, peisajele, modul in care-ti apar in zare cele 4 satucuri cu casele cocotate parca unele pe umerii celeilalte. Poteca -am vazut- e parcursa si de persoane in varsta, cred ca erau si de 70-80 de ani pe acolo, fiecare in ritmul lui. Daca te deplasezi intre un sat si celalalt cu trenul sau cu vaporul pierzi mare parte din frumusetea locului. Daca nu stai in Cinque Terre trebuie alocata parcurgerii cararii o zi intreaga, de dimineata devreme de la primul tren pana seara, la ultimul tren. Eu am locuit vreo 4 zile in Vernazza, undeva pe poteca, cocotata deasupra stancilor ce se pravaleau in mare, intr-un zgomot asurzitor. N-am dormit grozav noaptea din cauza asta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ioana -micileVacante15 aprilie 2015 la 12:47

    completare
    Si ar mai trebui spus ca din cele 4 segmente ale potecii, dintre cele 5 localitati, cea amintita de tine Via dellAmore e cea mai plictisitoare, in caz de timp scurt eu as recomanda sarirea ei. e facuta mai ales pt biciclisti.

    Ca grad de oboseala /dificultate, dinspre Monterosso spre Riomaggiore e de la greu la f usor. As recomanda parcurgerea in acest sens al potecii, evident se poate si invers, de la usor spre greu.
    Se lasa cu febra musculara, dar niste impresii de neuitat.
    Nu e nimic periculos, dar e interzis copiilor de sub 12 ani, probabil pt ca daca-i scapi din mana si se zbenguiesc, poate cad de pe poteca -dar repet, nu e periculos, cararea e lata si in locurile unde e deasupra prapastiei, exista parapet. Trebuie incaltaminte cu talpa tare (cararea e toata trepte in piatra), iar daca e vreme ploioasa, antiderapanta.

    Am parcurs apoi coasta si cu vaporasul -pai e o diferenta de la cer la pamant, nu te mai entuziasmeaza aproape nimic, noua ne-a placut mai ales ca ne-am vazut fereastra camerei, cocotata deasupra stancilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult pentru completări şi recomandări. Posibil să fie acesta motivul pentru care ne-am întors de acolo dezamăgiţi. Poate cu o altă ocazie o să ne plimbăm şi noi pe această potecă de coastă dintre cele 5 sate.

      Ștergere
  8. Eu am fost in 2010 si mi-a placut Cinque Terre la nebunie, la fel si toata zona de coasta. Am stat o saptamana si am avut timp sa ma bucur de peisaje, sa ma relaxez...

    Evident iti inteleg punctul de vedere, fiecare are asteptari si cauta anumite experiente. Am fost si eu dezamagita de multe orase pe care le-am vazut, unele fiind in top 10 din Europa, conform revistelor de specialitate si opiniilor altor calatori. Mie nu mi-a placut si a fost ok. Suntem diferiti si ne plac lucruri diferite.

    Sper ca daca ajungi sa le vezi pe celelalte 50 din lista amintita sa fie mai mult pe gustul tau...

    RăspundețiȘtergere
  9. Peculiar article, exactly what I was looking for.


    My blog post; Language Of Desire Guide

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-a plăcut atitudinea ta: nu e obligatoriu ca un loc din topuri să fie super pentru toată lumea. Și da, Cinque Terre e cu siguranță o destinație foarte promovată și "mainstream". Dar să știi că pe noi ne-a fermecat și ne-a câștigat complet în septembrie 2012. Poate pentru că nu era deloc aglomerat și poate pentru că am bătut la picior toate potecile dintre sate, experiența noastră a fost foarte diferită. Nu ne entuziasmăm ușor și la orice, de exemplu Via dell'Amore ni s-a părut probabil atractivă doar pentru că am străbătut-o de ziua noastră comună de naștere (și aniversarea nunții). Dar în general, priveliștile ne-au cucerit. Ne-am întors în anumite locuri doar pentru a le vedea din nou seara. Chiar dacă prețurile sunt măricele (inclusiv în extra-sezon) și plajele ni s-au părut puține, private și scumpe, noi nu putem decât să recomandăm zona. Cu mici pregătiri: am stat într-un hotel ieftin în La Spezia, nu am mâncat în restaurantele din sate, am abuzat de abonamentul de tren și am avut 3 zile lejere la dispoziție.
    Happy travels!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru vizită şi aprecieri!
      Ţi-am citit impresiile tale despre Cinque Terre şi mi-au plăcut! Mă bucur că a fost o destinaţie pe gustul vostru, poate cine ştie, la următoarea vizită o văd şi eu cu alţi ochi....

      Ștergere
  11. Perioada cea mai faina de vizitat cinque terre este mai sau octombrie,cand hoardele de turisti dispar si te poti bucura de locurile astea minunate.Peste vara e prea mare nebunia.Si ideal e sa stai in Vernazza.Am fost in mai 2014 si o fost minunat.

    RăspundețiȘtergere
  12. E bine de stiut si binele si mai putin binele, asa mergi cu asteptari pe masura intr-un loc. Voiam sa zic ca articolul tau este binevenit :).

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu mi se pare nici frumos si nici pitoresc ceva din aceste poze, sate vechi(pai daca sunt vechi ar trebui sa arate ca atare nu ca o aglomerare de blocuri vechi comuniste, ce sunt derapanate si neglijente ca aspect). Spre deosebire de aceasta zona, peste clasa sunt insulele Borromee (Isola Bella, Madre si Pescatori) aflate pe Lacul Maggiore, sat Stresa, precum si Bellagio,Tremezzo, Varenna aflate pe malul lacului Como. Aceste locuri sunt Edenul pe pamant prin peisajele din jur, si vegetatia aflata pe ele. Noi am fost in mai si nu ne mai doream se plecam de acolo, Imi doresc sa revin in acele locuri si as mai dori sa ajung pe coasta Amalfitana si Capri despre care am auzit numai lucruri minunate.

    RăspundețiȘtergere
  14. E un loc minunat. Am fost si eu anul acesta in Cinque Terre si am ramas cu acest film: https://youtu.be/7Y1O6_tm7QQ

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...