Kefalonia – Paradisul secret al Greciei! ( I )

Am ajuns acasă de aproape o lună şi încă parcă tot nu m-am obişnuit cu noul anotimp. Bronzul îmi aduce aminte de soarele Greciei, iar pozele, de garderoba sumară purtată toată vara. Mai este până la anul, însă parcă e plăcut să-ţi delectezi ochii cu asemenea poze într-o zi de toamnă.

Despre Kefalonia am citit prima dată într-un ghid turistic, unde se prezenta un top 10 al celor mai frumoase plaje din Europa. În acest top pe primul loc se afla Myrtos Beach din Kefalonia. De atunci mi-a încolţit gândul vizitării acestei insule ...

Fiind într-un sejur pe insula Zakynthos, atât de aproape de acea plajă minunată, am decis să aloc o zi pentru  vizitarea insulei vecine Kefalonia. O insulă mai puţin promovată de agenţiile de turism de la noi, dar totuşi o insulă cu multe atracţii turistice, pregătită să îmbrăţişeze toţi turiştii dornici de puţină relaxare.

Aşadar, foarte matinal la ora 7:15 ne îndreptăm spre portul St. Nikolas, de unde vom lua feribotul spre insula Kefalonia. Acesta pleacă de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. În doar câteva minute de observare atentă a unui port de pe puntea superioară a vasului poţi descoperi multe lucruri despre acest loc şi oamenii lui. Însă plăcerea de a călători între insule folosind sistemul grecesc de transport cu feribotul este diversă. Există o privelişte continuă; un model de basorelief albastru cu munţi scunzi,  misterioşi... Este o ocazie de a te amesteca cu grecii ce se îngrămădesc pe punte împreună cu copiii lor.

   

De aici, de pe puntea feribotului admir culoarea incredibilă a mării dar şi peisajele spectaculoase. Pentru cei mai puţin obişnuiţi cu contrastele munte-mare, toate acestea îţi taie răsuflarea.  La capătul plimbării de aproximativ două ore ne întâmpină portul Pessada din Kefalonia, de aici urmând să pornim în turul insulei cu autocarul. 

Acum când scriu aceste rânduri realizez cât de departe, în Marea Ionică, se află această frumoasă insulă a Greciei. O insulă cu munţi semeţi care se înalţă spre cer şi coboară în mare. Între munţii împăduriţi îşi fac apariţia mici aşezări cu căsuţe albe.  Şoselele înguste traversează în lung şi-n lat insula făcând legătura între sate, oraşe şi porturi. Pinii cefalonieni şi vegetaţia exotică se combină într-o armonie perfectă.  Aceasta este Kefalonia, cea mai mare şi mai muntoasă insulă din Marea Ionică, situată între insulele Lefkada şi Zakynthos.

Insula Kefalonia se află la o distanţă de aproximativ 20 de mile marine (aproximativ 37 km) de portul Kyllini, de pe coasta Peloponeză şi la 50 de mile ( 92 km ) marine de portul Patra – importantul port ce leagă Grecia de Italia. Se întinde pe  o suprafaţă de 781 km pătraţi, se înalţă până la 1628 de metri şi are aproximativ 37 de mii de locuitori . Insula cuprinde o mare varietate de peisaje şi caracteristici, de la plaje pitoreşti folosite adesea în campaniile publicitare ale agenţiilor de turism, până la munţi, castele şi mănăstiri îndepărtate. Din păcate Kefalonia se află în centrul unei importante zone seismice, anual având loc sute de cutremure insesizabile. De altfel, istoria insulei a fost schimbată de seria de cutremure din 1953, care au distrus-o aproape în totalitate şi au determinat o bună parte a populaţiei să emigreze.

Urmând traseul sinuos de munte, ne îndreptăm spre gazda noastră din această insulă: Sfântul Gherasim. Mănăstirea Cuvincioasului Gherasim este situată în Valea Omala şi este închinată sfântului ce ocroteşte insula Kefalonia, fiind totodată şi cea mai mare mănăstire de maici din întreaga insulă. Astăzi, moaştele Sfântului Gherasim sunt păstrate cu mare evlavie într-o raclă de sticlă pusă, la rândul ei, într-un sarcofag de argint. Sfântul protector al insulei Kefalonia, Sfântul Gherasim, este cinstit cu mare evlavie de locuitori. Ca un semn al preţuirii lui, foarte mulţi copii de pe insulă îi poartă numele.

Kefalonia este formată din patru peninsule şi se mândreşte cu munţi falnici care crează privelişti de album. Deşi este o insulă mare ca întindere, comparativ cu vecinele sale Lefkada şi Zakynthos, este cea mai liniştită şi mai puţin aglomerată. Este o insulă mai greu accesibilă, mai puţin vizitată şi mai scumpă ca oricare altă insulă ionică. Din punct de vedere al atracţiilor, Kefalonia s-ar putea clasa pe primul loc, dar interesele ascunse ale proprietarilor de vile de vacanţă foarte bogaţi de altfel, păstrează insula cât mai ascunsă de privirea ascuţită a turiştilor curioşi din întreaga Europă.

Şi dacă tot a venit vorba despre atracţiile turistice, e timpul să ne îndreptăm spre Sami. Poate cel mai important orăşel din punct de vedere turistic. De ce? Pentru că în suburbiile sale se găsesc două din atracţiile mult mediatizate: Peştera Drogarati şi Lacul Melissani.

       

Drumul până la Portul Sami, aflat pe coasta de est, trece pe lângă Spili Drogarati, Peştera Drogarati, unde nişte trepte foarte abrupte coboară într-o sală uriaşă ( numită sala Apotheosis), atât de mare şi cu o acustică atât de minunată încât aici se organizează concerte în timpul verii.  Peştera conţine impresionante stalactite şi stalagmite, cu o vechime de peste 10 000 ani. Din păcate este interzis folosirea blitzului, asta explicând calitatea imaginilor. Peştera este bine iluminată, dar poate fi alunecoasă. Este deschisă zilnic de la 9 am la 6 pm, iar accesul costă 6 Euro. 

Spili Melissani, sau Peştera Melissani, aflată la nord de Sami, este locul în care se află un lac sărat subpământean, pe care îl luminează razele de lumină ce pătrund înauntru prin locul în care tavanul peşterii s-a prăbuşit în timpul unui cutremur. Peştera este plină cu apă de un albastru strălucitor izvorâtă din subteran, în mod miraculos. Numele se traduce prin „peştera violet”, dar de obicei are o culoare albastru-intens.  

          

Ca să ajungi la lac trebuie să cobori în subteran exact ca la metrou şi după ce achiţi taxa de intrare, mergi printr-un tunel îngust, în pantă, săpat de mâna omului până la ponton.

         




De aici vizitatorii sunt luaţi în primire de un barcagiu pentru a admira de aproape acest loc uluitor, fost sanctuar închinat zeului Pan. Noi am avut un barcagiu trecut de prima tinereţe, foarte calm şi amabil. După ce ne-a poftit pe toţi în barcă şi ne-a făcut la toţi poze, am pornit pe lacul neclintit de un albastru minunat spre interiorul peşterii. Peştera este formată din două încăperi, dar doar cea cu tavanul căzut este spectaculoasă pentru că atunci când razele soarelui strălucesc pe ape, culorile devin magnifice.

      
  În timp ce ne plimbam pe lacul în care se oglindea verdele pădurii de deasupra, am fost informaţi că  lacul a fost descoperit după ce a căzut tavanul peşterii, şi ulterior în anii noştri a fost transformat în atracţie turistică. 

Bărcile au fost introduse pe sus prin tavan cu ajutorul unor scripeţi. Apa este extrem de clară iar fundul lacului se vede chiar şi acolo unde adâncimea depăşeşte 15 m. Plimbarea cu barca îţi va oferi cel mai spectaculos joc cu razele soarelui care se odihnesc în apă şi creează un caleidoscop de culori. Razele soarelui schimbă culoarea apelor lacului în mod diferit în fiecare moment al zilei, de la răsărit şi până la apus. 

Spre deosebire de peştera Drogarati, peştera Melissani nu este spectaculoasă prin stalactite şi stalagmite, dar are unicitatea pereţilor ce se ridică deasupra lacului interior.Este deschisă zilnic de la 9 am la 6 pm, iar taxa de intrare este 7 Euro.

După aceste plimbări, trebuie să-ţi încarci bateriile cu bunătăţile locale. Aşa că ne îndreptăm spre Agia Efimia, un orăşel port, micuţ şi foarte drăguţ plin de terase şi magazine.

A lua masa în Kefalonia este mai mult decât o experienţă culinară, ai parte de socializare cu gazdele tavernelor, cu prietenii, familia sau cu localnicii. Oriunde vei merge, vei vedea mese uriaşe în jurul cărora stau toţi membrii familiei împreună cu prietenii şi comandă farfurie după farfurie. Bunătăţile sunt completate cu râsete, voie bună, ştiri şi ....bârfe!

      


Pe faleza din Agia Efimia cu vedere spre port se află taverna „ To Perasma” unde vom poposi pentru a face o mică călătorie în bucătăria grecească. În Grecia tavernele sunt definitorii pentru mâncarea grecească tradiţională la preţuri rezonabile. Cu doar câteva mese, în general ţinute de o singură familie în care mama găteşte, tatăl se ocupă de clienţi, iar copiii dau o mână de ajutor prin bucătărie, micile taverne sunt un simbol al Greciei şi desigur preferatele turiştilor. Mâncarea delicioasă, servitul atent şi grija pentru detalii, plus personalitatea distinctă şi bine conturată, sunt atuurile acestora. Şi pentru că suntem la malul mării, în Kefalonia tavernele şi restaurantele servesc o mulţime de preparate din peşte şi fructe de mare, musaka şi souvlaki – o specialitate grecească foarte îndrăgită. Numele „souvlaki” provinde de la carnea de diverse tipuri de vită, miel sau porc, trase în mici ţepuşe de lemn şi pusă la grătar. Se pot servi cu garnitură (cartofi prăjiţi sau orez ) sau se poate combina cu salată verde, roşii, ceapă şi tzatziki. 

Felul principal, gătit din preparate la cuptor, poate fi musaka din felii de vinete şi cartofi sau dovlecei, intercalate cu paste de carne asezonat cu multe condimente. Este aromată cu usturoi şi dreasă pe deasupra cu ou. De asemenea, salatele greceşti sunt renumite pentru prospeţimea lor şi abundenţa în ierburi aromate. Ceapa crudă, nelipsitul praz, usturoiul, roşiile şi castraveţii sunt doar câteva ingrediente din compoziţia salatelor. Măslinele, brânza feta şi uleiul de măsline, specifice bucătăriei greceşti, le oferă un gust aparte şi un aspect apetisant. Nu degeaba se spune că oriunde ai fi, o felie de brânză feta la masă, aduce odată cu ea toată aroma Greciei.....
E bine atunci când te hotărăşti să mănânci în oraş, să optezi pentru localurile unde mănâncă şi localnicii. Ei sunt cei mai buni ghizi pentru experienţa ta culinară. :-))

     
 Ne continuăm drumul pe partea vestică spre Argostoli capitala insulei, un oraş plăcut, cu o zonă aglomerată în jurul portului şi multe magazine. Pe ţărmul de aici există nelipsitele taverne de unde se poate admira minunata privelişte de peste golf. Acesta este traversat de Podul Drapanos construit în 1813, pentru a oferi acces către al doilea oraş ca mărime de pe insulă, Sami.

După ce ne zgâim prin portul plin de ambarcaţiuni şi yahturi ( pe care nu le poţi ignora), ne continuăm drumul spre portul Pessada, pentru că timpul, duşmanul principal, ne goneşte spre feribotul care pleacă la ora 18. Totuşi în drum facem un scurt popas la una dintre cele mai  fotografiate plaje din insulele Ionice -  plaja Myrtos.  

Începem să urcăm drumul săpat pe coasta muntelui. Totul este verde şi sălbatic. În dreapta se află marea ireal de frumoasă, de un albastru infinit, iar în stânga muntele.

      

La capătul unui deal stâncos, panta muntoasă coboară brusc şi se topeşte în apa cristalină a mării, lăsând în urmă o plajă divină. Dintr-o dată în faţă panorama plajei Myrtos îţi ia ochii. Chiar este un loc magic. Aici s-a filmat „Mandolina căpitanului Corelli” cu Penelope Cruz şi Nicolas Cage. 

Dincolo de porturile şi satele sau mănăstirile care sunt un punct mare de interes, totuşi frumuseţea insulei Kefalonia este cea creată de natură: munţii, plajele, peşterile....Toate acestea îţi oferă o vacanţă de neuitat şi mulţi dintre cei care au fost aici, cu siguranţă vor reveni an după an.

Mai multe despre Kefalonia am scris pe larg aici