Ultima zi de vacanță și cel mai spectaculos răsărit de soare de la malul mării.

Nu mai este un secret că unul dintre lucrurile preferate pe care le fac la malul mării este să admir și să fotografiez răsăritul și apusul de soare. Două momente unice cu care ziua începe și apoi se încheie. Totuși, după două săptămini cu treziri matinale, am decis cu o seară înainte, că este timpul să lenevesc și eu mai mult în pat, mai ales că urma un drum lung spre casă.

M-am culcat târziu liniștită fiind că plimbarea cu Betty pe malul mării o voi face mult după ce soarele își face simțită prezența. Totuși, într-un mic colț al ferestrei am lăsat draperia ușor trasă pentru a vedea când afară se luminează. Fără nici un efort la ora 6:20 mă trezesc. Arunc o privire prin mica fantă a draperiei. Afară începea să se lumineze. Mă întorc pe partea cealaltă hotărâtă fiind să nu mă dau jos din pat, dar ceva îmi spunea că mai târziu voi regreta. Ies pe balconul generos de la etajul 5 cu vedere la mare, oricum somnul mi-a sărit. E o idee bună ca de această dată să admir răsăritul de la înălțime, dintr-un fotoliu comod. Cerul se înroșise ușor, norii erau și ei prezenți iar pescărușii zburau pe cerul luminat în zeci de culori. Fug după aparatul foto. Trag câteva cadre fără a scoate nici un cadru spectaculos. Rapid îmi dau seama că nu pot sta pasivă. Efectiv nu pot. În câteva minute, cât am avut la dispoziție, sunt gata să ies pe ușă. În lift îmi setez aparatul pentru că sunt deja în criză de timp. Ajung rapid pe plajă, o plajă pustie ca la final de sezon, fix așa cum îmi place mie. Pe mare barca de pescari pe care o fotografiam în fiecare dimineață trece în viteză spre locul de pescuit. De această dată nu apuc s-o fotografiez, dar nu-i nici o supărare, oricum încă peisajul nu este spectaculos. În depărtare o altă barcă pescărească încearcă să ajungă la mal. Fug spre ea, mă întind pe burtă pregătită să surprind de pe nisipul fin cel mai frumos moment al zilei. În fundal, soarele răsare așa cum știe el, chiar dacă în calea lui șed nori, bărci, pescari sau pescăruși. Intră apoi printre plafonul de nori și de acolo îmi trimite un evantai de raze parcă special ca să mă țină în loc. Oricum nu intenționez să plec pentru că încă nu-mi pot desprinde ochii de la spectacolul de pe cer. Între timp pescarii reușesc să ancoreze barca și să revină la mal cu o captură împresionantă. E atâta liniște în jur. Doar pescărușii încep să se agite în jurul bărcii semn că e ora mesei.

Și de această dată natura m-a răsfățat cum nici nu mi-am imaginat. Parcă a fost o răsplată a trezirilor matinale din fiecare zi de vacanță.

Eu cred că viața e pe clipe. Nu pe ani, nu pe zile, nu pe ore ... ci pe clipe. O clipă îți poate aduce cele mai mari bucurii și satisfacții!

Zile însorite să aveți!