" Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte citeşte doar o pagină..." - Sf. Augustin
"Suntem cu toţii pelerini în această călătorie, doar că unii dintre noi au hărţi mai bune" - Nellson R. DeMille.

miercuri, 13 iulie 2011

O zi în Alpii Francezi : Chamonix - Mont Blanc

Cu ceva timp în urmă eram într-o dilemă. Mă întrebam unde să mergem anul acesta în vacanţă? La munte sau mare? O alegere dificilă atunci când iubeşti marea, soarele, peisajele exotice dar şi aerul curat de munte. Şi totuşi, anul acesta ne-am hotărât să schimbăm peisajul. Am renunţat la vizitarea catedralelor din marile oraşe europene şi a plimbărilor plictisitoare prin  muzee, şi am ales peisajele montane. Adică creste de munţi veşnic înzăpeziţi, lacuri alpine, văi şi crevase abrupte...cam asta am întâlnit noi în drumurile noastre prin Franţa, Austria şi Elveţia.
Pentru început , am aruncat o privire prin ghidurile turistice, să aflăm amănunte despre locurile de vizitat, apoi am făcut rezervările la o agenţie de turism, iar apoi, ne-am grăbit să ne facem bagajele - cea mai frumoasă etapă când vine vorba de vacanţă.
Cele două puncte de interes din lungul nostru itinerar au fost staţiunea Chamonix (cu urcare pe Aiguille du Midi – 3842 m de unde se zăreşte Masivul Mont Blanc – 4807m) şi staţiunea Zermatt  (cu urcare cu telecabina până la cel mai înalt punct de unde se poate admira Vârful Matterhorn – 4478 m).
Prima dată o să vă povestesc  despre Chamonix , oraşul situat în partea de nord a Alpilor, la poalele Masivului Mont Blanc, foarte aproape de punctul comun de frontieră dintre Franţa, Elveţia şi Italia. Foarte aproape însemnând 15 km de Elveţia, separat prin tunelul Col des Montets şi 15 km de Italia, separat prin tunelul Mont Blanc. Punctul unde se întâlnesc cele trei frontiere îl reprezintă vârful Mont Dolent - 3820 m .
Mont Blanc este un masiv de graniţă  al munţilor Alpi, care atinge pe teritoriul francez, înălţimea maximă de 4810 m ( la 4792 m este stânca, diferenţa până la 4810 m este dată de gheaţă, conform ultimelor măsurători din 2009), formând astfel o barieră teoretic aproape de netrecut, între valea franceză a râului Arve - unde este situată localitatea Chamonix şi valea înaltă a râului Aosta - unde este situată localitatea italiană Courmayeur. Vârful Mont Blanc apare ca un foişor pe întreaga regiune Savoia franceză şi domină, impozant, toate culmile înconjurătoare.
Masivul Mont Blanc a fost cucerit pentru prima dată în anul 1786 de 2 alpinişti amatori, doctorul Michel Paccard şi ghidul Jacques Balmat, ascensiunea fiind realizată la iniţiativa lui Horace Benedict de Saussaure, care a dat şi o recompensă pentru această primă reuşită. Prima femeie care a ajuns pe vârful Mont Blanc a fost Marie Paradis în anul 1808, iar primul român a fost geologul Radu Porumbaru la data de 2 octombrie 1877, fiind menţionat şi în vechea Carte de Aur, de la sediul Clubului Alpin Francez din Chamonix.




















Am plecat într-o dimineaţă din Cran Gevrier, unde eram cazaţi, şi am ajuns pe la ora 10 la Chamonix (1035 m). Străbătusem un drum prin munţi destul de palpitant cu peisaje spectaculoase. Satele tradiţionale risipite de-a lungul văii de 20 km întregesc acest peisaj care ne-a cucerit întru totul. Din dreptul localităţii Sallanches apare o privelişte unică. În această dimineaţă însorită de iulie, cupola imensă a masivului Mont Blanc însoţită de vârfurile Dome du Gouter, Mont Maudit şi Mont Blanc du Tacul, pare să plutească, ireal, undeva la orizont. Mont Blancul este stăpânul acestor ţinuturi, podoaba Alpilor şi a Europei.
Aici, în regiunea Chamonix nu se mai auzeau tălăngile vacilor. Oraşul a devenit în totalitate o staţiune turistică desăvârşită pe tot timpul anului, iar păşunile şi turmele de vaci au fost înlocuite de hoteluri, bazine de înot şi restaurante. Ca majoritatea staţiunilor alpine, rămâne un oraş de munte stilat, cu o clientelă internaţională sofisticată. Este suficient să precizez că localitatea Chamonix e „ îngemănată” cu cele mai selecte staţiuni de schi din toată lumea: Aspen ( SUA), Davos ( Elveţia ) -  care personal m-a lasat rece, Fujiyoshida ( Japonia ) dar şi Garmisch Partenkirchen ( Germania ). Ce ne-ar putea îndemna să alegem această staţiune în detrimentul altora? În primul rând faptul că Chamonix se laudă cu cea mai lungă pârtie de schi din lume, de aproape 24  km – Vallee Blanche. Apoi, ca să facă faţă numărului enorm de turişti care trec pe aici în fiecare an, autorităţile au pus la dispoziţia acestora 48 de mijloace de transport pe cablu, pentru cele 66 de pârtii dispuse pe o distanţă de 140 de kilometri. Sună parcă un pic diferit de Predealul nostru, nu? Mai trebuie să precizez faptul că, în anul 1924, Chamonix a găzduit ediţia inaugurală a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Un eveniment care a declanşat o adevărată isterie în rândul turiştilor din întreaga lume, astfel încât  astăzi Chamonix găzduieşte peste 5 milioane de turişti anual. Nu putem nega. Chamonix intimidează totuşi cu vârfurile apăsătoare de unde se poate porni oricând o avalanşă sau cu poveştile despre ghizi şi alpinişti morţi în încercarea de a cucerii „ Acoperişul Europei „.













După ce am ajuns în staţiune, ne-am aşezat la rând la casa de bilete. Aici am fost întâmpinaţi de o coadă uriaşă. Însă totul este foarte bine organizat. Deşi coada este mare , totul este sub control. Merge foarte repede, primeşti biletul şi afli numărul telecabinei cu care vei urca şi ora estimată de îmbarcare (biletul de urcare costă  42,50 euro de persoană). Noi am avut o oră la dispoziţie pentru a face poze şi a cumpăra suveniruri. 













Aşa că am pornit într-o plimbare la pas spre centrul staţiunii. În drum am descoperit o suprapunere de stiluri arhitectonice, un melanj de vile, cabane, biserici în stil baroc, clădiri moderne, hoteluri şi palate. Am descoperit un oraş activ, vibrant, cu o atmosferă plină de viaţă.Centrul pietonal este plin de magazine de toate felurile şi de terase însorite unde vă puteţi odihni şi puteţi admira în linişte Alpii. O paletă largă de restaurante cu specific francez vă stau de asemenea la dispoziţie. La fel şi magazinele cu echipamente sportive şi suveniruri. Pe lângă arhitectura caselor, cel mai mult m-a impresionat liniştea oraşului îmbrăcat în flori. Deşi plin de turişti, mai ales japonezi cu aparate foto de ultimă generaţie, Chamonix  este mereu primitor şi proaspăt pentru cei care caută un munte şi nu o uzină de schiuri. E un spaţiu în care şi lorzii pătrund cu respect, pentru că e locul unde începe o altă democraţie, cea a muntelui, inaugurată în 1876 de doi francezi: Jacques Balmat şi Michel Paccard.













Cu „liftul „spre cer

Ei bine, a venit şi momentul mult aşteptat. Urcarea cu telecabina din Chamonix, din locul care odinioară, era doar un mic sătuc cunoscut sub numele de „Les Pelerines” spre vârful Aiguille du Midi (Acul Sudic) – 3842 m. Pentru mine o probă de curaj, având în vedere răul de înălţime de care sufăr. Însă să fii în zonă şi să nu urci, chiar dacă nu calci pe urmele lui 007 (aici a fost filmată scena spectaculoasă de schi extrem cu agentul 007 din „The World is Not Enough”), înseamnă o mare pierdere pentru un turist. La Chamonix, nimic nu e obligatoriu, dar totul devine obligatoriu. Aşa că mi-am luat inima în dinţi şi aparatul foto în mână şi am pornit la drum.

Telecabina coboară, turiştii aşteaptă ascultători iar plânsul unei doamne ne distrage atenţia. Din mulţime patru persoane cu buchete de flori în mână, îşi fac loc spre intrare. Am tras cu urechea şi am înţeles că sunt părinţii celor doi alpinişti englezi care au murit cu trei zile în urmă în masivul Mont Blanc, după ce au căzut 800 de metri în gol. Se aflau la altitudinea de 3800 de metri iar frânghia cu care erau legaţi s-a rupt, din motive necunoscute. Teama şi emoţiile m-au cuprins şi mai tare. Dar nu mai puteam da înapoi.
















Atenţie, se închid uşile! Cabina porneşte cu viteză spre cer! Inima ne stă în loc, urechile se înfundă iar privirea încearcă să cuprindă Chamonixul care se micşorează văzând cu ochii. 
























Urcarea se face cu două telecabine succesive, de mare capacitate şi care urcă uluitor de repede, drept pentru care, pentru cei care au rău de înălţime, e o provocare. Mai întâi până la Plan de Aguile – 2308 m ( un traseu scurt ) şi apoi, până pe terasa superioară  la Aiguille du Midi 3842 m. De aici se mai poate lua un lift contra sumei de 3 euro, pentru a ajunge pe ultima platformă. Ceea ce am făcut şi noi. Vorba aceia, dacă-i bal, bal să fie. Senzaţia pe care o ai în timpul urcării, nu se poate descrie în cuvinte. Imaginaţi-vă un fir de aproape 3000 de metri întins între doi stâlpi cu o diferenţă de nivel de vreo 2800 de metri! Sper ca imaginile pe care le voi posta să fie edificatoare.




În interiorul acestei stânci există un lift care urcă 42 m până la terasa superioară, aflată la 3842 m, unde 
se desfăşoară privelişti deosebite ( mai ales în timpul verii ) spre Alpii celor trei ţări: Italia, Franţa şi Elveţia.
Imaginea este realizată de pe platforma Aiguille du Midi. Aici ajunge cea mai înaltă telecabină din lume. 
Pasarela care duce spre liftul ce urcă la Aiguille du Midi 3842 m
În cea de-a doua telecabină am intrat printre primii şi ne-am aşezat lângă geamul din faţă -  în ideea de a nu vedea distanţa dintre punctul de plecare şi locul unde urcăm. Dar şi pentru a surprinde în imagini Chamonixul de la distanţă. Urcarea a fost abruptă şi destul de rapidă. Nici nu realizai viteza cu care urci decât în momentul întâlnirii cu telecabina care coboară şi care trece ca racheta pe lângă tine. Jos în Chamonix era soare şi multă verdeaţă, însă de la staţia intermediară de unde am luat cea de-a doua telecabină zăpada stăpâneşte totul.
Plan de Aguile – 2308 m 
















Odată ajunşi în vârf, adică la Aiguille du Midi, panorama  celor mai înalte piscuri din Europa şi existenţa gheţarilor de aici este unică. Suntem deasupra Europei iar senzaţia pe care o ai este fabuloasă. Spre norocul nostru vremea ţine cu noi. Cerul senin ne permite să admirăm Mont Blancul mângâiat de soare, în toată splendoarea lui înzăpezită. Localnicii îi mai spun şi„La Dame Blanche”, „Doamna Albă”.  Ghidul ne-a spus că astfel de zile sunt foarte rare. Aşa ca putem spune, că seninul acelei zile a fost un dar de la Dumnezeu.
De la stânga la dreapta: Grand Combine ( 4314 ), Piton Sud, Arete de Rochefort , Dent du Geant ( 4013 ),
 Glacier du Geant, Pointe Helbronner ( 3462 )

De la stânga la dreapta avem aşa: Mont Maudit 4465m, cel mai înalt vârf Mont Blanc 4807 m, Refugiul Vallot,
 Dome du Gouter 4304m.
De la stânga la dreapta: Mont Maudit 4465m,  Mont Blanc 4807 m, Refugiul Vallot, Dome du Gouter 
4304m şi Aiguille du Gouter 3836 m .
În interiorul complexului există un restaurant care se numeşte foarte sugestiv „ 3842” , dar şi zone de ieşire spre traseele montane cu avertismente clare că de la linia respectivă încolo, te aventurezi doar dacă eşti echipat corespunzător şi pe propria răspundere. Am stat şi i-am privit cu interes şi admiraţie pe cei care se pregăteau să urce, dar ferm convinsă că nu aş face asta niciodată!
Platforma Aiguille du Midi – 3842 m, fotografiată din ultimul punct de staţie.În fundal staţiunea 
Chamonix se pierde în peisaj.
















































După ce ne-am jucat cu aparatele foto şi am fotografiat toate vârfurile parcă colorate în PhotoShop, am profitat de vremea superbă şi ne-am întins pe podea pentru a ne „trage” un bronz la înălţime.
















Cu sau fără rău de înălţime, vă recomand o plimbare cu telecabina până la Aiguille du Midi, denumit şi „acul de amiază” datorită faptului că la prânz, soarele se află chiar deasupra vârfului ascuţit, când este privit din Chamonix. Trebuie să fiţi însă pregătiţi pentru o călătorie fabuloasă, deoarece acesta este singurul teleferic din lume care urcă abrupt, pe un singur tronson, până la altitudinea de 3842 de metri. Cel care urcă până la prima staţie are o capacitate de 4 620 de kg şi o viteză de 12,5 m/s, iar cel care urcă până sus are o capacitate de 5 040 kg şi o viteză de 10 m/s.
La un pas de Mont Blanc 4807m
Pe ultima sută de metri
După ce am savurat o pralină cu lichior, evident, ca să prindem curaj, ne-am salutat de la distanţă cu ...Mont Blancul şi am coborât cam la fel de repede cum am urcat, însă despărţită de grup, dar spre norocul meu cu telecabina goală. Astfel m-am mai bucurat odată de priveliştea Chamonixului şi a munţilor înconjurători.
În stânga avem - Mont Blanc du Tacul 4248m iar în dreapta -  Mont Maudit 4465m

Acum când scriu aceste rânduri, a trecut exact o săptămână de la această experienţă unică pentru mine, şi încă am pe retină imaginea unui şir de 8-10 alpinişti urcând la coardă, spre vârful uriaşului alb, indiferenţi (în aparanţă) la dificultăţile urcuşului. Un lung şir de furnicuţe care demonstrau încă o dată că nimic nu este imposibil. Acolo, sus,depăşind vanităţile, ei au înţeles ceva care nouă ne scapă: simplitatea, modestia şi curajul.

Dreapta: Les Grandes Jorasses, un masiv legendar din apropierea Mont Blanc-ului.
Alpinişti care traversează Marea de Gheaţă
Nu ştiu pe ce munţi voi mai avea ocazia să urc vreodată, dar experienţa merită încercată măcar o dată în viaţă!
Din păcate timpul nu ne-a permis să mergem şi până la Marea de Gheaţă - un fenomen natural extrem de impresionant, dar trebuie să rămână ceva de vizitat şi pentru data viitoare, nu-i aşa?
În final ataşez o scurtă filmare realizată din cel mai înalt punct, de unde se pot admira cele mai mari vârfuri ale Alpilor, alături de renumitul Mont Blanc.
Despre a doua experiență de la Aiguille du Midi puteți citi aici.
Iar despre Mer du Glace am scris aici.

25 de comentarii:

  1. Cred ca m-am uitat la pozele tale de 100 de ori! Eu sunt o mare iubitoare de munte si alpinism si chiar vreau sa merg luna viitoare cateva zile la Chamonix pentru drumetii prin zona. Citind articolul tau m-am hotarat si eu sa urc pe Aiguille du Midi. Panorama de acolo este spelndida!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa este. Şi eu mi-am luat inima în dinţi şi am urcat. Aş repeta oricând experienţa chiar dacă am rău de înălţime. :))

      Ștergere
  2. Felicitari pentru vacanta. O mica corectie: Mont Blanc nu este "acoperisul Europei" cum spui tu ci este cel mai inalt varf din Europa Centrala si de Vest. Cel mai inalt varf din Europa este Elbrus (Rusia) - 5.642 m.
    Inca o data felicitari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru vigilenţă. Observaţia dv este corectă. Însă, eu nu am afirmat nicăieri că Mont Blancul este cel mai înalt vârf din Europa, ci am folosit o metaforă pe care dv aţi scos-o din context. În fraza respectivă Acoperişul Europei era pus în ghilimele. :)

      Vă mulţumesc pentru vizită şi aprecieri! :)

      Ștergere
  3. O experienta minunata !
    Am gasit acest blog in timp ce incercam sa ma documentez pentru circuitul pe care il voi incepe pe 10 aug 2013 ( deci foarte curand ) in Elvetia , Bavaria , Lombardia.Am ales circuitul ( prin Cristian Tour ) si pentru " promisiunea " acestei aventuri pe Aiguille du Midi !
    Imi place muntele , dar nu risc ascensiuni si trasee....am putin rau de inaltime la coborare.....si sunt realista !
    Dar in telecabina , nu am nimic ! Si e comod de " escaladat " !
    Sper ca in grupul in care voi fi sa fie suficienti doritori sau temerari pentru aceasta experienta !!!
    Din fotografii pare ca nu aveati o tinuta specifica pentru acele inaltimi ! Observ asta pentru ca nu asi prea cara decat o haina groasa dar fara "incaltarile" de iarna .
    Am vazut pe un alt blog fotografii cu turisti acolo sus printre nori in pantaloni scurti , sandale , tricou cu maneca scurta .......

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cea mai frumoasă experienţă pe care am avut-o! :)
      Acelaşi circuit am făcut şi eu. Doar că circuitul a fost organizat de Omnia Turism.
      Indiferent câţi parteneri de drum vei avea, doritori să urce până la Aguille du Midi, să nu ratezi această experienţă. Dacă vei avea norocul să prinzi vreme bună, te vei întoarce cu cele mai frumoase amintiri.
      Aşa este! Nu am plecat nici eu la mine cu încălţări de iarnă, am avut în picioare adidaşi. Eu îţi recomand totuşi, să ai la tine o pereche de pantaloni lungi şi o geacă ( nu foarte groasă că nu are rost să cari după tine ). Eu nu m-am folosit de hainele groase întrucât am avut parte de o vreme splendidă cu mult soare. Fiind o vreme aşa frumoasă când am ajuns sus am zăbovit puţin la plajă. :)
      Şi când am fost eu am văzut turişti care coborau din telecabină în şlapi şi bermude. Problema este că acolo sus vremea este foarte schimbătoare şi există şanse mari să şi ningă. Nouă ghidul ne spunea că aşa vreme frumoasă nu au mai prins niciodată. Am fost noi băftoşi! :)
      Eu îţi doresc de pe acum să ai parte de cea mai frumoasă vacanţă, vremea să ţină cu tine şi totul să fie la superlativ. Te aştept la întoarcere cu impresii! :)

      Ștergere
    2. Multumesc !
      Tot citind pentru documentare , deja am un dor de duca !!!!!!!

      Ștergere

  4. Eu cu capul in nori si picioarele pe Mont - Blanc !
    Pentru cineva care are putin rau de inaltime ( la coborarare cei drept ) si care nu e un impatimit al muntelui , mi-am dorit sa pot urca pe un pisc de munte inalt .....4000m ....
    Si am reusit 3842 m !!!! Aiguille du Midi !!!!!! acesta e varful !Si Mont - Blancul e in fata ta la o infinit de mica distanta dar de o incredibila maretie !
    Nu stiu ce simt adevaratii iubitori de inaltimi , cei ce cuceresc muntele , cand ajung in astfel de locuri , dar eu m-am simtit minunat ! Eliberata , uimita de frumusetea naturii ! Poate din cauza ca neuronii se oxigenau puternic , mintea era clara , usoara , eliberata de stres ! Bucuria de a ajunge atat de sus , atat de usor ....telecabina + telecabina + lift in pintenul muntelui !!!!!
    La coborare senzatii tari pe portiunea abrupta !!!! Oare pasarile asa se simt ? Asa o fi zborul !!!


    Si acum sa dam inginerilor ce e al inginerilor !!! Nimeni nu isi aminteste de ei !!!??? Datorita lor am ajuns si noi acolo !!!! cele 2 telecabine ( 75 de oameni din 10 in 10 minute ) care urca suspendate intre 2 stalpi si atat , toata distanta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai revenit. Remarc că ai avut parte de o vacanţă frumoasă. Mă bucur că ai reuşit să ajungi pâna la Aiguille du Midi atât de aproape de cel mai faimos vârf. E o încântare să admiri de sus priveliştea ce te înconjoară.

      Ștergere
    2. Eu am repetat experienţa în iulie 2014, din păcate de această dată vremea nu a mai ţinut cu noi...

      Ștergere
  5. Foarte frumos...din păcate video nu merge..as fi vrut sa-l văd peste 3 săptămâni voi vizita aceste locuri

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Remediată problema! Mulţumesc pentru atenţionare!

      Vacanţă plăcută!

      Ștergere
  6. Pentru cei neinitiati cu adaptarea la inaltime, atentie, este bine sa nu riscati , dati-va o perioada de adaptare la scaderea nivelului de oxigen in aerul respirat, eventual faceti o pauza mai lunga la statia intermediara care se afla pe la vreo 2400m. Si odata ajunsi sus, mai usor cu efortul fizic , urcatul scarilor mai lent, etc. Adaptarea variaza de la persoana la persoana, se manifesta oarecum diferit, dar poate da simptome neplacute,din fericire reversibile partial in repaus si total dupa coborare.Sunt multe persoane care nu se resimt. Nu se stie exact de ce, ce este sigur, anemicii, supraponderalii-obezii , cei cu afectiuni pulmonare cardiace cronice, si ale afectiuni pot desigur avea probleme mai mari, e bine sa consultati un medic daca aveti una din conditiile mentionate cel putin. Si aceste persoane pot reusi, au nevoie doar de o perioada de adaptare.Succes, este o experienta unica si merita din plin, daca puteti face si tur Panoramic Mont Blanc cu micile telecabine cu plecare de la platforma Aiguille du Midi, sunteti inca odata rasplatiti pentru sacrificii cu un pasaj in taramul majestuos al tacerii absolute, cufundati in atmosfera celesta si mai aproape de stralucirea soarelui,a eternelor zapezi ca niciunde altundeva!

    RăspundețiȘtergere
  7. Superb site ul, cu multe informatii utile si profesioniste ..................Felecitari , din partea unui geograf :)

    RăspundețiȘtergere
  8. pentru mine experiente DEOSEBITE au fost: ascensiunea pasului STELVIO, San Gotthard in vara aceasta vor fi pasul Col d'Iseran si bineinteles Mont Blancul care cred ca voi urca " putin " si in coarda cat se poate , cat mai aproape de ................48010m :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wow. Superb traseu. Felicitări pentru alegere. Vă doresc de pe acum drum bun şi vreme excelentă. Să ne reauzim cu bine la întoarcere.

      Ștergere
  9. Mulțumesc frumos pentru rânduri! Visam demult la Aiguille du midi, mai întâi ne-am hotărât și apoi am căutat cu google sfaturi și îndrumări și așa am dat peste relatarea ta. Minunat. Mai sunt câteva zile și vom fi acolo. Noi ne gândim la un day pass de 60 euro pentru a vedea și marea de gheață și ceea ce mai include oferta. Drumul îl facem cu mașina dinspre uk și sper ca peisajele să fie pe măsura așteptărilor. Multumim încă odată pentru rândurile de mai sus!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multă plăcere, Răzvan!
      Foarte bine! E cel mai avantajos să îmbini vizita în ambele locuri. Ulterior și noi am ajuns la Mer de Glace. Am luat un multipass care a costat 87,50 euro ( Aguilles du Midi + Mer de Glace). În bilet a intrat urcarea cu telecabina la Aiguilles du Midi, bilet tren până la Mer du Glace și gondola până la Grota de Gheață. Asta a fost în 2015. Aici http://www.montblancnaturalresort.com/en/boutique poți să verifici prețurile actualizate.
      Aici am scris despre Mer de Glace http://corasb.blogspot.ro/2016/01/mer-de-glace-un-vis-implinit.html
      Iar aici despre Aiguilles du Midi http://corasb.blogspot.ro/2015/08/din-nou-deasupra-norilor-aiguilles-du.html
      Vacanță frumoasă să aveți! Și vreme excelentă să puteți admira cele mai spectaculoase vârfuri!

      Ștergere
  10. Felicitări pentru articol Foarte reușit! Aveți cumva idee dacă este permis accesul in telecabină cu animale de companie? Mulțumesc mult

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună ziua! Mulțumesc.
      Nu știu să vă răspund la întrebare. Intrați pe site-ul oficial poate acolo găsiți informații legate de animalele de companie. În mod normal nu ar trebui să fie vreo problemă.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...