În scurta mea vacanţă din Grecia, am decis să aloc o zi pentru vizitarea mănăstirilor din complexul Meteora. Acesta fiind cu siguranţă unul dintre cele mai uimitoare locuri din Grecia. Un peisaj de o frumuseţe nepământeană, unic în lume, cel puţin ca fenomen geologic. Se spune că mănăstirile din ansamblu Meteora sunt echivalentul mănăstirii Montserrat din Spania. Am avut ocazia în 2009 să vizitez şi eu mănăstirea Monserrat, care mi s-a părut absolut superbă, însă nu se aseamana cu Meteorele. Acestea sunt mult mai spectaculoase ca şi amplasament.
Dacă ai avut vreodată curiozitetea să cauţi pe Internet sau să răsfoieşti broşurile turistice, atunci ai fost cu siguranţă inpresionat de mănăstirile din vârful stâncilor enorme ce se înalţă spre cer. Vă puteţi minuna numai gândindu-vă cât de mult le-a trebuit să ia piatră cu piatră, cărămidă cu cărămidă şi scândură cu scândură, ca să ajungă până la acele înălţimi, având doar un coş şi o scară de frânghie.
Meteora este locul
ideal pentru înălţare şi cugetare, nimic altceva decât o grămadă de stânci
înalte şi prăpăstioase încununate de Mănăstiri, Schituri şi Chilii, ale căror
peşteri au fost transformate în chituri ale monarhismului ortodox încă din
secolul al II-lea. Se află în apropiere de Kalambaka, la ieşirea râului Pinios
în frumoasa câmpie Tessaliană şi la aproape 300 de metri deasupra văii. Pentru
a ajunge la mănăstirile Meteora, trebuie să străbaţi un drum foarte îngust , ce
seamănă foarte bine cu un şarpe uriaş, care se târăşte printre râpe, se agaţă pe
dealuri ca apoi să se încolacească în jurul coloşilor de piatră, până ajunge în
vârf. Acest drum începe din Kalambaka, oraşul de unde începe urcuşul. Peisajul
te vrăjeşte. Este încântător, atât în stânga cât şi în dreapta încep să apară
aceste stânci uriaşe în vârful cărora se află minunatele mănăstiri.
Există în aceste locuri
peste o mie de stânci foarte abrupte şi foarte înalte, formate cu 60 de
milioane de ani în urmă. Dintre cele 24 de comunităţi monahale care s-au
dezvoltat până în ultima parte a secolului XVII-lea ( momentele de prosperitate
fiind în secolele al XIV-lea şi al XV-lea), 18 sunt în ruină şi numai 6 sunt
locuite şi deschise vizitatorilor, dintre care 5 de călugări şi una de maici.
De jos, de la baza stâncilor, abia se disting câteva fragmente de zidire; de sus însă, ceea ce vezi te înfioară. Pe vârfurile cele mai greu accesibile, călugării au construit mănăstiri de o rară frumuseţe. Cu mijloace de subsistenţă extrem de dificile, dar cu rugaciunea inimii şi postul ca arme permanente în faţa lipsurilor şi ispitelor de tot felul, ei au făcut din această aşezare sălbatică o oază duhovnicească şi o puternică atracţie pentru mii de pelerini care şi-au găsit aici liniştea duhovnicească .
Mănăstirea Rousanou
Mănăstirea Rousanou este
situată la sud-est de mănăstirea Marea Meteoră, între mănăstirea Varlaam şi
Sfânta Treime, pe o stâncă verticală, greu de escaladat. Până în anul 1897
accesul în mănăstire se făcea cu ajutorul unor franghii. Mai târziu două poduri
de lemn serveau călugarilor şi vizitatorilor ca mijloc de a ajunge la manastiri.Începând cu anul
1936, 2 poduri de lemn solide servesc aceluiaşi scop.
Mănăstirea Varlaam,
modestă ca suprafaţă, dar impozantă, se află în apropiere de Marea Meteoră, pe
o solidă stâncă înaltă de 373 de metri. Conform tradiţiei, ea a fost locuită
pentru prima oară de pustnicul Varlaam care a construit aici în jurul anului
1350 o bisericuţă cu hramul Sfinţilor Trei Ierarhi şi câteva chilii. În anul
1922 au fost cioplite în piatră 129 de trepte care-l conduc pe vizitator, în
deplină siguranţă, până în vârful stâncii unde se află mănăstirea.
Odată ajuns sus în vârfurile imenselor stânci întunecate unde se află balcoanele mănăstirilor Meteorei şi cu ochii cuprinzând blândul câmp Tessalian, inima îţi bate ciudat şi ai impresia că lumea îţi stă la picioare.
Verdele excesiv al câmpului te odihneşte, liniştea locului îţi oferă şansa de purificare, impresionantul te surprinde, sacritatea locului te sfinţeşte şi toate împreună te dematerializează şi te apropie de Creator.
Foarte frumoasa prezentarea ta! Manastirea Varlaam ofera privelisti de-a dreptul spectaculoase, ametitoare.
RăspundețiȘtergereNoi nu am mai ajuns si la ea. :-(
M. Rousanou se vede in toata splendoarea ei de la inaltimea M.Varlaam.
Da, dar tu ai ajuns la Marele Meteor :))
RăspundețiȘtergereHmmm...nu-i obositor sa urci atatea trepte?
RăspundețiȘtergereDepinde la ce vârstă le urci :)). Glumesc!
RăspundețiȘtergerePe mine nu m-au obosit urcatul scărilor, ci m-a obosit foarte mult căldura de afară. Erau 40 de grade în luna iunie, iar până acolo am mers cu un autocar de 88 de locuri cu etaj FĂRĂ AER CONDIŢIONAT! A fost crimă şi pedeapsă atât la dus cât şi la întoarcere.
Mai adauga si varsta la greutatea de-a urca, sau mai degraba la riscurile de-a pati ceva la inima, de exemplu. Totusi, eu am urcat cu dificultate scari intotdeauna - chestie de puls, am pulsul marit si la efort ajunge la valori incredibile. Iar daca in iunie sunt 40 de grade, nu am idee cum poti combina o vizita la Meteora cu un sejur pe Riviera Olimpului, sa faci si baie. :(
RăspundețiȘtergereEu îţi recomand să mergi în luna septembrie, chiar şi spre sfârşitul lunii. În Grecia e foarte cald şi în septembrie ( anul trecut am fost pe insula Zakynthos din 30 august - 7 septembrie. Temperaturile erau constante între 30-35 de grade ). Se poate face baie fără probleme că apa e caldă. În schimb la Meteora nu o să fie 40 de grade, dar 30 cu siguranţă :))
RăspundețiȘtergereAr mai fi varianta pentru a evita căldurile astea înăbuşitoare să mergi în luna mai. Singurul inconvenient este că apa marii este ceva mai rece.
E frumos la Meteora si se simte asta si din postarea ta. Mie mi s-a parut un loc cu adevarat magic si am dat dreptate celor ne avertizasera ca fotografiile nu pot surprinde adevarata maretie a locului. Nici noi n-am fost la Varlaam, ci doar la Marele Meteor si la Rousanou. Cred ca dintr-un anume punct de vedere, vizita la Meteora ramâne cea mai frumoasa amintire a noastra de pâna acum din Grecia continentala.
RăspundețiȘtergereEu am vizitat Mănăstirea Varlaam şi Mănăstirea Rousanou, la Marele Meteor nu am ajuns.
RăspundețiȘtergereÎţi dau dreptate, Meteora a fost singura destinaţie care m-a fascinat din Grecia continentală.
Wooow...sunt fantastice !!!!
RăspundețiȘtergereEste unul dintre acele locuri care chiar te lasa mut!
RăspundețiȘtergereEu, dupa ce am vazut prima oara Meteora, in ziua cand am plecat nu am mai fotografiat nimic, decat un curcubeu, pentru ca totul palea pe langa ce vazusem de dimineata. Si in anul urmator am revenind, facand o mica abatere de pe autostrada Egnatia Odos, pe care mergeam la Marea Ionica, in insula Lefkada.
Fii fericita, Cora , ca ai avut bucuria de a vedea aceasta minune a lumii !
Mulţumesc Georgiana!
ȘtergereAi perfectă dreptate! Dacă nu ai ajuns încă, deşi nu cred, îţi recomand o vizită la Mânăstirea Monserrat! Este un loc la fel de special!
Am fost de 2 ori la Meteora, prima oara cand ne-am intors din Zakynthos si in anul urmator in drum spre Lefkada.
RăspundețiȘtergereAm înţeles asta. :) Eu îţi recomandam mănăstirea Monserrat din Spania ( 40 km distanţă de Barcelona )
Ștergere