De fiecare dată când mă gândesc la „ Regina Adriaticii”
aşa cum mai este cunoscută Veneţia, prima imagine care-mi trece prin minte
este, fireşte, cea a unui gondolier chipeş, elegant care fredonează o canzonetă pe unul
dintre sutele de canale înguste şi întortocheate. Acest oraş romantic are însă mult mai multe
atracţii de oferit decât celebrele canale şi gondole.
Numele lui se spune că se trage de la "Veni etiam", adică" până aici am venit eu".
În 3 septembrie, la o zi distanţă de Regata Storica - întrecerea gondolierilor, într-o zi tipică de toamnă, m-am reîntors în Veneţia cu gândul să vizitez tot ceea ce data trecută îmi scăpase. Mărturisesc că mi-a rămas în gând acest oraş şi chiar mi se făcuse dor de el. Şi când te apucă dorul de Veneţia, nu prea ai ce să-i faci :)) . Vremea specifică toamnei mi-a arătat o Veneţie diferită de tot ceea ce văzusem într-o zi însorită, culmea, tot de septembrie. Picăturile de ploaie ce acopereau încet-încet obiectivul aparatului foto îmi transmiteau că toamna a pus stăpânire pe întreaga lagună. Totuşi aveam un motiv de bucurie, temperatura era ridicată şi nu aveam nevoie de cizme de cauciuc pentru a mă deplasa prin apă. :))
Indiferent în ce anotimp ţi-ai propus să vizitezi laguna,
Veneţia rămâne mereu surprinzătoare. În anul 1857 Herman Melville spunea aşa „
Prefer să fiu în Veneţia într-o zi ploioasă decât în orice altă capitală într-o
zi frumoasă”. Îi dau perfectă dreptate, pentru că Veneţia se lasă descoperită şi îţi încântă privirea la fel de mult şi într-o zi mohorâtă chiar şi sub ameninţarea
norilor de ploaie.
Imagine panoramică realizată din Turnul Campanilei cea mai înaltă construcţie din piaţa San Marco |
Există puţine oraşe
în Europa care se disting şi atrag ca un magnet atenţia călătorului aşa
cum o face Veneţia. Oamenii vin aici pentru a-şi petrece aniversări, luni de
miere şi vacanţe romantice, dar şi pentru a savura atmosfera magică care te prinde în mrejele ei. De un lucru sunt sigură, cel mai special oraş din
lume rareori dezamăgeşte. Şi asta pentru
că atracţiile turistice sunt nenumărate: fiecare canal şi fiecare clădire este un
monument şi are o poveste de spus. Fiecare pod este o oportunitate fotografică
şi la cele 354 de poduri este imposibil să nu rămâi impresionat.
Vă propun să ne
rătăcim pe străduţele înguste şi să descoperim
principalele atracţii care nu trebuie ratate în Veneţia.Benvenuto a Venezia, la piu bella citta del mondo!
Odată ajunşi în Veneţia orice drum duce la Piaţa San
Marco, o piaţă unică în lume, descrisă de Napoleon ca fiind – „ Cel mai frumos salon din Europa”. Se află în inima Veneţiei şi reprezintă cel
mai grandios punct de atracţie, având în perimetrul ei cea mai mare concentrare
de cultură şi bogăţie din întreaga lagună.
Imagine panoramică realizată din două cadre orizontale - Piaţa San Marco. În faţă se află cel mai popular muzeu al Veneţiei - Muzeul Correr, situat faţă în faţă cu bazilica |
Aici, pe o latură este Palatul Dogilor, în continuarea acestuia este
Biserica San Marco unde eşti întâmpinat întotdeauna de o coadă uriaşă, în faţa
lor se află Clopotniţa. În dreapta bazilicii este Torre dell’Orologio,
un turn cu ceas construit în 1499, a cărui inscripţie în latină spune” Eu număr
doar orele fericite”. Flancând piaţa pe trei laturi stă Procuraţia, o clădire
cu arcade, care pe vremuri a servit ca birouri pentru Procuraţie. Tot aici se află renumitele cafenele unde se cântă muzică live pentru turiştii cu bani, obosiţi de cozile lungi de la obiectivele turistice.
Piaţa San Marco - o piaţă unică în lume fotografiată din Turnul Campanilei |
Cu porumbeii săi şi cafenelele sale, Piaţa San Marco este
cea mai populată zonă, dar şi cel mai jos punct al Veneţiei. În consecinţă este
şi unul dintre primele locuri ce se inundă. Un fenomen numit “ aqua alta” am prins şi noi
în timp ce aşteptam la coadă să intrăm în bazilică. Este interesant să vezi cum
apa pătrunde printre dalele de piatră ale pieţei şi totul se transformă într-o
mare baltă. Acest fenomen se petrece în general toamna şi primăvara. Recomand să poposiţi în piaţa San Marco în diferite momente ale zilei, pentu că ambianţa nu este niciodată aceiaşi.
Personal varianta alb-negru îmi place mai mult :)) |
Pentru a vizita Bazilica San Marco am fost nevoiţi să stăm la coadă, o coadă imensă. În acest timp am admirat această bijuterie arhitecturală care are
exteriorul împărţit în 5 arcade despărţite de stâlpi decoraţi cu marmură
policromă. Din cauza înfăţişării sale opulente, a mozaicurilor bizantine aurite
cât şi a statuilor sale ca simbol al prosperităţii şi forţei veneţiene din sec
al XI-lea, biserica a fost supranumită pe drept cuvânt şi „Biserica de Aur”.
Este uimitoare şi cu greu îţi poţi lua ochii de la ea. Interiorul bazilicii, în
forma unei cruci greceşti, se presupune că a fost inspirat de Biserica
Apostolilor din Constantinopol. Mozaicurile
din interiorul întunecos al bazilicii descriu în detaliu atât scene din
Noul Testament cât şi scene din Vechiul Testament.
De la bazilică până la Palatul Dogilor, cândva reşedinţa
conducătorilor Veneţiei – dogii, este doar un pas. Ridicat iniţial din lemn în
secolul al IX-lea, Palatul Dogilor a fost reconstruit de mai multe ori după
aceea, dobândind forma pe care o vedem astăzi abia între 1340-1424, odată cu
construcţia Sălii Marelui Consiliu. După acea perioadă, construcţii noi au
apărut în incinta palatului. Exteriorul de marmură albă şi roz poate fi admirat
din Piaţa San Marco, însă pentru a vedea minunile lăsate de numeroşi arhitecţi,
pictori şi sculptori este necesară o vizită interioară.
În interior, cele trei aripi ale palatului scot la iveală
o mulţime de camere şi săli grandioase. Cea mai mare dintre acestea este Sala
Marelui Consiliu, care îi putea găzdui pe toţi cei 480 ( mai târziu 1700 ) de
nobili veneţieni care făceau parte din consiliu.
Un tur complet al palatului te poartă prin Sala
Cancelariei, Camera de Tortură – în care suspecţii erau atârnaţi de membre, dar
şi închisoarea în care a fost captiv renumitul aventurier Giovani Giacomo
Casanova şi din care, în 5 ianuarie 1755, a evadat escaladând turnul. Odată
judecaţi şi condamnaţi, prizonierii erau conduşi spre celulă pe un pod îngust,
acoperit numit „ Il Ponte dei Sospiri”. A primit acest nume din cauză că din acest loc
se auzeau suspinele condamnaţilor la moarte, la vederea Veneţiei pentru ultima
dată, în trecerea lor din Palatul Dogilor- unde se aflau camerele de interogatoriu,
în închisoare – unde avea loc execuţia.
Fotografie realizată de pe Puntea Suspinelor spre canale |
Imagine realizată din Palatul Dogilor spre insula San Giorgio Maggiore |
Celula |
Celula |
Fereastra prin care prizonierii puteau vedea pentru ultima oara lumina soarelui, priveliştea lagunei şi insuliţa San Giorgio Maggiore |
Ponte della Paglia ( puntea de paie ) trece peste canalul palatului. De pe acest pod se poate vedea şi fotografia cel mai bine Puntea Suspinelor |
De pe Ponte della Paglia, familiile îşi luau rămas bun de la condamnaţi pentru ultima oară |
Pentru a surprinde o vedere panoramică asupra pieţei San Marco, recomand urcarea cu liftul în cea mai înaltă construcţie din Veneţia - Campanilla. A fost construită în anul 912 şi avea trei scopuri complet diferite: să fie pe post de clopotniţă pentru bazilică, să fie punctul de observaţie pentru portul situat mai jos şi să servească drept far pentru corăbii.
De-a lungul timpului a suferit numeroase modificări până când în anul 1902 s-a prăbuşit. Atunci italienii au luat o decizie înţeleaptă: să o construiască "dov' era e com'era" - unde era şi aşa cum era. Promisiunea a fost realizată zece ani mai târziu, în 1912, când un nou turn, cu 600 de tone mai uşor şi mai bine susţinut, a fost inaugurat de Paznicul Sf. Marcu în 25 aprilie, la o mie de ani de la construcţia primei Clopotniţe. Turnul măsoara 98,5 metri înălţime şi oferă cea mai încântătoare privelişte asupra oraşului şi insulelor din jur.
Învecinată cu piaţa San Marco şi prelungindu-se spre apă,
se află piaţeta San Marco. Pe partea dreaptă, cum staţi cu faţa spre lagună, se
află Librăria Sansoviniana, iar la
capătul piaţetei se găsesc două columne înalte, realizate în sec al XII-lea.
Una e încununată de un leu înaripat, simbolul Veneţiei, iar celălaltă, de o
statuie a Sfântului Teodor, primul patron spiritual al oraşului.
Biblioteca Naţională Marciana - adăposteşte unele dintre cele mai valoroase colecţii de manuscrise din întreaga lume, aduse din diverse mănăstiri |
Un alt turn aflat în Piaţa San Marco este Turnul cu ceas,
proiectat de Coducci în anul 1499. În vârf, doi mauri de bronz bat ora exactă.
Primele două etaje ale turnului fac împreună o arcadă ce face trecerea spre
strada principală a oraşului, numită Merceria, ce leagă centrul politic şi
religios cu centrul comercial al oraşului. Deasupra arcadei uşii care duce spre Merceria, se află faimosul ceas, cu stele de aur pe un fond de email albastru.
Din Piaţa San Marco am luat-o şi noi mai departe
încolonaţi în mulţimea de turişti pe Merceria dell’
Orologia, cea mai aglomerată stradă a Veneţiei, spre faimosul pod Rialto. Dacă
doriţi să evitaţi aglomeraţia puteţi căuta străduţele lăturalnice uitate de
lume, însă trebuie să ţineţi cont că veţi pierde spectacolul vitrinelor pline de măşti colorate,
bijuterii, haine de firmă şi suveniruri. Chiar dacă nu veţi cumpăra nimic, pelerinajul prin faţa vitrinelor strălucitor luminate este o plăcere pentru mulţi. În drum am întâlnit, din loc în loc, câte o biserică, un pod, un canal, o gondolă alunecând lin pe apele lagunei,
oameni ai locului care nu înţeleg de ce cotidianul lor îţi pare ţie atât de
fascinant.
Odată cu o mai bună canalizare a oraşului, când epidemiile mortale au mai scăzut în intensitate, măştile au început să-şi scurteze nasul, iar astăzi nu-l mai au deloc |
Restaurantul Trattoria Sempione |
Unul din cele 354 de poduri |
După ce am fotografiat fiecare pod, fiecare canal şi fiecare gondolă, şi după ce am căscat ochii în vitrinele magazinelor, iată-ne ajunşi la cel mai renumit pod din Veneţia - Podul Rialto. Este cel mai vechi pod şi leagă cartierele San Polo de San Marco, traversând Canal Grande. Aici este incredibil de aglomerat. Aglomeraţia este una din problemele cu care te confrunţi la Veneţia. Dacă nu e aglomerat, atunci e foarte aglomerat. Nici măcar nu ai posibilitatea să te bucuri de priveliştea spre Marele Canal. Toată suflarea doreşte să facă pe podul Rialto fotografii, să imortalizeze pentru vecie trecerea prin Veneţia. Probabil, multora Veneţia le este cunoscută pentru exact această privelişte.
De o parte şi de alta a Podului Rialto găseşti o mulţime de magazine înghesuite, care vând măşti, suveniruri, articole din piele şi din mătase. Practic toate tarabele amplasate pe podul Rialto ne indică că ne aflăm în apropierea cartierului comercial San Polo.
În apropiere se găseşte cea mai mare piaţă de peşte şi legume din oraş. Totuşi noi ne întoarcem pe podul Rialto unde spectacolul pe care îl oferă Grand Canale, cu numeroasele clădiri care "curg" pe fiecare dintre maluri şi cu numeroasele gondole care se strecoară printre valuri, nu poate fi comparat cu nimic. Explorarea Marelui Canal, care străbate colţişoarele fermecătoare ale oraşului pe o distanţă de 4 km, este unică.
Aceasta este în mare şi în foarte puţine cuvinte Veneţia, oraşul apelor care nu poate fi descris doar printr-o singură poveste, pentru că nimic nu egalează experienţa prezenţei în acest loc. Dacă există în lume locuri care se spune că trebuie să le vizitezi măcar o dată în viaţă, locuri încărcate de legende ale căror nume este de ajuns pentru a te fascina, atunci Veneţia este unul dintre acestea. Aşa cum pentru unii oraşul gondolelor este cel mai romantic oraş, iar pentru alţii un oraş european care trebuie bifat, pentru mine rămâne destinaţia perfectă în care mă voi întoarce oricând cu mare drag.
În Veneţia nu există străzi ca atare, însă întâlnim aproape 150 de canale. Prin oraş este aşadar mai bine să te deplasezi pe apă, şi cel mai şic - cu gondola :)) |
Dacă Veneţia figurează pe lista oraşelor pe care nu vreţi să le rataţi, atunci trebuie să ţineţi cont de faptul că nu este genul de oraş pe care să-l vizitaţi într-o singură zi. Este o greşeală pe care eu am repetat-o de două ori. Vă recomand să vă rezervaţi câteva zile pentru a putea pătrunde cu adevărat în atmosfera oraşului. Oricât de grăbit ai fi, dacă reuşeşti să faci abstracţie de mulţimea de turişti veniţi aici cu acelaşi scop, nu ai cum să nu fii fermecat de frumuseţea unui mit care nu va pieri probabil niciodată.
Preţuri
- Palatul Dogilor 16 euro
- Clopotniţa 8 euro
- Vaporetto 6 euro
Şi la final iată încă câteva poze.
Pentru a conduce gondola, trebuie să mai ai un talent - cel de cântăreţ! :)) |
"Turnul din Pisa" veneţian |
Portul din Veneţia |
Biserica Santa Maria della Salute, văzută dinspre Turnul Campanila |
Biserica Santi Giovanni e Paolo, văzută din vârful Campanilei |
Biserica San Zaccaria fotografiată din vârful Campanilei |
Şi o ultimă imagine cu Piaţa San Marco înainte să se inunde |
Din nou trebuie sa-ti spun ca ador fotografiile tale, chiar nu mi se pare o banalitate sa ti-o spun, sunt senzationale, transmit mult din energia locului, iar Venetia are o energie incontrolabila...
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Bia. Mă bucur că am reuşit datorită acestor imagini să te transpun într-un loc aşa special :))
ȘtergereCora sunt superbe imaginile...toate... toate...in mod special imi plac cele surprinse din Campanilla si de pe puntea suspinelor; cand am vizitat Palatul Dogilor in urma cu vreo 2 ani cred ca nu se putea iesi pe puntea suspinelor; am vazut celulele insa nu cred ca se putea iesi pe pod; sau traseul face parte din intinerariul secret? sau cine stie ...cum am facut vizita in graba ne-o fi scapat....sau era in renovare..cred ;)
RăspundețiȘtergerechiar si sub picaturi de ploaie..Venetia e unica...felicitari pentru postare...cu drag din nordul tarii...
Nu, nu am făcut traseul secret. Orice tur complet al palatului te poartă pe aici. Dacă ai ajuns să vezi închisoarea cu celulele, atunci ai fost la un pas de Puntea Suspinelor. Palatul a fost în renovare vreo 3 ani, poate atunci nu se putea face turul complet. Ştiu că în 2009 când am fost Puntea Suspinelor era în reparaţii şi acoperită cu panouri albastre cu reclame la ceasuri, între timp le-au luat jos că stricau tot farmecul. Eu atunci nu l-am vizitat în interior.
ȘtergereMulţumesc mult pentru vizită şi aprecieri :))
Cora, cred ca m-am incurcat...am trecut pe puntea suspinelor...insa era in renovare atunci...imi amintesc ca am facut poze prin fereastra aia metalica...
RăspundețiȘtergere:))
ȘtergereDa, acuma am revazut si eu imaginile din calatorie si erau cu panourile alea albastre si mi-au iesit aiurea pozele....
RăspundețiȘtergerePanourile alea stricau tot farmecul.....
ȘtergereMi-a facut mare placere sa revad Venetia, cu tine. Si pentru mine e, si probabil va fi mereu, destinatia perfecta.
RăspundețiȘtergereDap, destinaţia perfectă unde este musai să staţionezi mai mult, pentru a putea savura laguna noaptea, atunci când este mai misterioasă şi cu siguanţă neaglomerată :))
ȘtergereMulţumesc!
multumim pentru plimbarea virtuala !
RăspundețiȘtergereCu drag! :))
ȘtergereSuperb Cora! Si articolul si fotografiile. Este un oras deosebit, unic, magnific. Nu am fost niciodata pana acum la Venetia, dar il am in plan, fireste, cine nu l-ar avea?! Italia in sine este o tara fantastica! Ce mi-ar place sa iau masa la un restaurant ca Trattoria Sempione , asa pe malul apei...
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Larisa.
ȘtergereÎntr-adevăr restaurantul Trattoria Sempione are o locaţie deosebită, cu vedere la unul din miile de canale din Veneţia. Este aşa de strâmt acest canalul încât nu ai cum să-l fotografiezi din faţă. Se află undeva între Piaţa San Marco şi Podul Rialto şi de fiecare dată când am trecut pe acolo terasele erau pline.
PS: Şi eu am în vedere o şedere mai lungă în Veneţia. Visez să mă plimb singură la miezul nopţii pe canale doar cu trepiedul şi aparatul foto :))
Felicitari pentru articol Cora! Pozele sunt superbe si informatiile extrem de interesante. Venetia este un oras deosebit,dar, asa cum spui si tu, trebuie sa-i acorzi mai mult timp si ideal ar fi sa te cazezi chiar in oras pentru a te putea bucura de el si ziua si noaptea. Eu de multe ori, cand visez la Venetia, ma gandesc cum ar fi sa o poti savura de la fereastra camerei in miez de noapte.
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru aprecieri!
ȘtergereEu uneori mă întreb: oare noaptea nu devine un oraş sinistru? Mă întreb doar:))
Nu stim pana nu vedem! Trebuie sa ne convingem :))
ȘtergereCorect! Cu prima ocazie o să scriu un review cu Veneţia sub clar de lună :))
ȘtergereDa, imagini senzationale si cuvinte pline de farmec ... Citeam, reciteam si savuram - îmbibându-ma putin cu atmosfera venetiana si mi-am dat seama, ca daca îti lipseste ceva din aceasta postare, atunci acel ceva este reprezentat de imaginile de noapte. Si nu cred ca devine deloc un oras sinistru odata cu lasarea întunericului.
RăspundețiȘtergereN-am vizitat Venetia pâna acum (desi am avut de doua ori ocazia ...) dintr-un motiv simplu: nu am dorit sa o facem doar în trecere pentru 1-2 zile. Fisa cu ce as face la Venetia exista în dosarele mele si asteapta doar momentul potrivit si macar 4-5 zile disponibile.
Inca o data felicitari pentru postare, pentru imagini si pentru acel ceva care determina placerea unei astfel de lecturi.
Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase.
ȘtergereRegret că nu am stat peste noapte în Veneţia pentru un singur motiv: pozeeeeee.:)) Veneţia noaptea este mai misterioasă, mai spectaculoasă şi îţi oferă posibilitatea de a surprinde imagini duble. Fiecare clădire, fiecare pod, fiecare felinar reflectându-se noaptea în apele lagunei îi dă o cu totul şi cu totul altă strălucire Veneţiei. Un apus de soare în Piaţa San Marco cred că este ceva unic şi greu de uitat. Sau o imagine surprinsă de pe podul Rialto la „ora albastră” te poate lăsa fără cuvinte. Singura problemă noaptea în Veneţia este că toate podurile şi cotloanele încep să semene între ele şi te poţi rătăci uşor. :))
Wow fotografiile sunt superbe ! multumesc pentru aceasta calatorie virtuala :) si sper sa vizitez si eu Venetia cit mai curind.
RăspundețiȘtergereMulţumesc!Cu drag!:))
Ștergere