Călător pe meleaguri de basm! Serbia & Muntenegru

Că sunt cu gândul mereu la călătorii nu este nici o noutate. Aş pleca oricând, oriunde. Nu întotdeauna am însă banii necesari şi , desigur, timpul este limitat. :) În plus de asta în fiecare an îmi este din ce în ce mai  greu să aleg din miile de posibile destinaţii pentru o evadare de câteva zile. Însă întotdeauna mă felicit pentru alegerile făcute.

Ştiţi cum se spune că ” o fotografie face cât o mie de cuvinte”?! Ei bine, eu aş spune că uneori face mai mult decât atât. Într-o zi, răsfoind un album  pe un site de fotografie,  am fost hipnotizată de peisajele  Muntenegrului, o ţară în care nu am mai fost. Evident că instant gândul mi-a zburat, într-acolo. Aşa că după binemeritatul suspin îndelung şi după ce am aşteptat să treacă câteva săptămâni bune, mă văd cu bagajele la usă pregătită să cunosc şi această zonă balcanică mai puţin bătătorită de turişti. La sfârşitul acestei escapade am fost recompensată din plin, pentru că am reuşit să cunosc, să văd şi să simt această parte a Europei, care m-a surprins într-un mod cât se poate de plăcut.

Orice poveste frumoasă începe pe un tărâm de basm....

Traseul a trecut prin Deva-Timişoara şi apoi trecerea pe la Stamora Moraviţa în Serbia cu destinaţia Belgrad. Belgrad a fost capitala Serbiei din 1403, a Iugoslaviei între anii 1918-2003, apoi a Serbiei şi Muntenegrului şi, din 2006, doar a Serbiei. Este un oraş care îmbină trecutul cu prezentul dar nu mi s-a părut foarte schimbat faţă de cum era în 1990 atunci când îl văzusem pentru prima oară. Mă aşteptam să găsesc un oraş cenuşiu, uitat de vreme după ce în 1999 a fost bombardat la propriu. Însă surpriză, toate clădirile afectate de război au fost reparate în timp, la fel şi infrastructura. Totuşi, pentru un turist  liniştit şocante pot fi cele două clădiri bombardate care se înalţă ca nişte adevărate cratere în mijlocul unui oraş de altfel destul de modern şi, cu siguranţă, plin de viaţă. Ele au fost lăsate intenţionat în paragină pentru a ne aminti de istoria cruntă. Acum, Belgrad este un oraş superb, care şi-a vindecat rapid  rănile războiului şi priveşte încrezător spre viitor. Pentru că am ajuns odată cu lăsarea serii am început turul nostru de oraş cu Parlamentul, Citadela  Kalemegdan urmând ca în următoarea dimineaţa să facem o plimbare pe artera pietonală Knez Mihajlov. 













Un alt obiectiv trecut în revistă în drumul nostru este Palatul Prinţesei Ljubice, aflat pe strada Kneza Sime Markovica la numărul 8. Nu este nici un secret că Belgradul are cea mai activă viaţă de noapte din sud-estul Europei, ea poate satisface cerinţele celui mai pretenţios turist. La fiecare sfârşit de săptămână se aglomerează străzile, care rămân astfel până luni. Dacă doriţi distracţie, dar în acelaşi timp şi să mâncaţi ceva special, încercaţi localurile de pe malurile Dunării şi Râul Sava. Ce mi s-au părut interesant: cazările extrem de scumpe. O noapte la un hotel de 3 stele este în jur de 60 euro, iar la 4 stele 110 euro. Probabil din cauza ofertei limitate, preţurile sunt surprinzător de mari.

 Muntenegru – alternativă turistică de excepţie, atât de aproape şi atât de frumoasă!

Dimineaţă am traversat Serbia spre Muntenegru. Odată ajunşi în Muntenegru, drumul în sine reprezintă o atracţie turistică care ne-a ţinut tot drumul cu „nasul lipit de geam”. Şi asta pentru că traseul este numai prin munţi înalţi şi canioane spectaculoase, evident pe şosele impecabile.

Muntenegru este o ţară cu zone turistice foarte variate, alternând de la munte la mare, de la canioane la golfuri. Interiorul ţării este o aşezare de smocuri dramatice de munţi, cu păduri de pini, presăraţi cu lacuri şi marcaţi prin canioane adânci şi ameţitoare. Practic frumuseţea  acestei ţări constă în peisajele de o splendoare absolută, în parcurile şi rezervaţiile naturale, în diversitatea plajelor cu nisip fin scăldate de soare, în munţii înalţi, precum şi în ţinuturile sălbatice.  Regiunea nordică a statului Muntenegru este mai puţin vizitată decât cea de la Marea Adriatică probabil din cauză că necesită puţin mai mult efort. Oricum, cei care acceptă provocarea vor avea întotdeauna surpriza să constate că au mers într-unul dintre cele mai frumoase locuri sălbatice din Europa.

 Spre Durmitor  - o gură de rai muntenegrean!

Obiectivul turistic principal şi centrul de greutate al regiunii este Parcul Naţional Durmitor,  preferat iarna pentru staţiunile de schi, cele mai multe aflându-se în jurul oraşului Zabljak,  iar vara pentru drumeţii. Însă, indiferent dacă alegi sezonul de vară sau cel de iarnă pentru a vizita Durmitorul, cu siguranţă nu vei rămâne lipsit de privelişti montane unice.

Numele “Durmitor” a fost împrumutat de la cel mai înalt masiv montan din zonă ( 2522m) şi se pare că sonoritatea sa familiară nouă nu este întâmplătoare. Unii specialişti consideră că” Durmitor” provine din limba vlahilor şi are la bază pe “ a dormi”.  A fost creat în anul 1952 în scopul de a proteja complexitatea ecosistemelor şi unele specii de plante şi animale aflate pe cale de dispariţie. Masivul Durmitor cuprinde nu mai puţin de 18 lacuri glaciare, unul mai frumos decât celălalt, 5 canioane de proporţii mai mici,  25 de vârfuri  de munte de peste 2200 metri înălţime, 748 de izvoare cu apă potabilă, numeroase fragmente de păduri virgine cu arbori care uneori depăşesc vârsta de 500 ani, precum şi peste 2 000 kilometri de poteci şi trasee marcate. Aflat în Alpii Dinarici, Parcul Naţional Durmitor ocupă 39 000 ha şi, din 1980, 20 000 ha din suprafaţa sa sunt înscrise în patrimonial universal UNESCO. Aici, la înălţimea de 1456 m, se află cel mai înalt oraş din Balcani – Zabljak, centrul turistic al întregii zone, situat la 170 km de capitala Podgorica.

Zeci de specii de plante endemice prosperă în Durmitor. În partea de jos a versanţilor muntelui putem găsi afine şi căpşuni sălbatice din iunie până în octombrie. În Sinjavina şi Prokletije creşte rara floare numită albumeală sau floarea-de-colţ. Sub protecţia unei vegetaţii atât de pitoreşti se găsesc numeroase animale sălbatice precum: lupi, mistreţi, urşi bruni, capre negre şi vulturi. De asemenea aici trăiesc peste 160 de specii diferite de păsări şi o gamă largă de tritoni, broaşte şi şopârle.

Astăzi, întregul ţinut al Durmitorului este considerat de muntenegreni ” comoară naţională”. Şi pe bună dreptate, cine va avea şansa să-l viziteze, se va convinge pe deplin de justeţea aprecierii muntenegrenilor la adresa unuia dintre cele mai importante şi valoroase parcuri naţionale din Europa.

Unicul rival al Canionului Colorado -  splendoare care îţi taie respiraţia!

Un alt punct de interes turistic este râul Tara, un râu tumultuos, limpede şi sălbatic ce străbate partea de nord-vest a Muntenegrului. Acest râu cu ape de un albastru-turcoaz, are o lungime de 140 km şi o cădere de 4,5m/km, suprafaţa bazinului fiind de 1853 km pătraţi. Este cel mai lung din ţară şi formează spre est un canion spectaculos - Canionul Tara ( în dialectul sârbesc muntenegrean: Kanjon Tare ). 













Defileul pe care îl străbate Tara are o lungime de 82 km, o adâncime de peste 1300 m şi este cel mai adânc defileu din Europa şi al doilea ca mărime din lume, după Marele Canion din America.Graţie unicităţii sale, canionul a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Este denumit “Lacrima Europei” şi este celebru pentru rafting fiind clasificat ca un nivel 4 pentru dificultate.  Cel mai vijelios şi dificil traseu de rafting acoperă distanţa de 18 kilometri dintre punctele Brstnovica şi Scepan Polje. Astăzi, Canionul Tara atrage turişti dornici de aventură şi senzaţii tari, dar şi de contact direct cu natura. Evenimentul de top de pe calendarul parcului este Ziua Florilor de Munte care are loc la mijlocul lunii iulie.

Un alt obiectiv deosebit este şi podul Durdevica sau podul Belvedere de peste râul Tara. A fost construit între 1937-1940 de către inginerii şi proiectanţii Mijat Trojanovic şi Isaac Ruso. Când a fost terminat, era cel mai mare pod de beton din Europa, cu o lungime de 365 metri şi înălţimea ameţitoare de 172 metri deasupra apelor Tarei. Fără doar şi poate, acest pod impresionează atât prin formă, cu cele cinci arce ale sale, cât şi prin dimensiuni. Podul a devenit faimos când a apărut într-una din seriile filmului ” Uraganul vine de la Navarone” turnat în 1978. Am poposit şi noi pentru câteva momente pe acest pod şi am admirat splendidul peisaj pe care l-am imortalizat în cateva fotografii. Cuvintele sunt de prisos, ar trebui mult mai mult povestit, dar totul trebuie văzut cu poprii ochi.

Traseul nostru a continuat de cealaltă parte a versanţilor Alpilor Dinarici, spre actuala capitală a ţării – Podgorica, un oraş de câmpie, fără mult şarm, situat la confluenţa râurilor Zeta şi Moraca. Despre capitala Podgorica nu sunt foarte multe de spus, deci se poate trece mai repede, la staţiunile de pe malul Adriaticii.

Kotor, de veghe în cel mai sudic fiord al Europei.

În sud-vestul statului Muntenegru apele albastre ale Mării Adriatice pătrund în interiorul uscatului dând naştere frumosului golf Boka Kotorska, considerat de unii cel mai sudic fiord al Europei. Principala zonă turistică a Muntenegrului se întinde în jurul acestui fiord, compus din numeroase golfuleţe, unite prin canale înguste, formând unul dintre cele mai frumoase porturi din Europa. Indiferent că veţi ajunge în Golful Boka Kotorska de pe uscat sau de pe mare, vi se va întâmpla acelaşi lucru: Boka vă va vrăji şi vrăjiţi veţi rămâne şi când îl veţi părăsi.

Sunt multe locuri interesante de văzut pe ţărmul Boka Kotorska printre care rusticele orăşele: Budva, Zelenika, Kotor,  Risan, Perast şi Herceg Novi renumite pentru staţiunile muntenegrene de odihnă.

În drumul spre Dubrovnik am făcut un popas pentru a admira două insuliţe. Insula Sf Gheorghe, care are o biserică foarte veche, cu elemente din secolul al IX- lea, ridicată de călugării benedectini. Şi a doua  o insuliţă artificială, construită cu piatră  în forma unui portavion, numită Maica Domnului de pe Stâncă, uşor de recunoscut şi după biserica cu cupolă albastră.

Acestea sunt doar câteva dintre atracţiile „must be seen” ale Muntenegrului. Iar dacă  ai şi tu dilema” mare sau munte” în vacanţă, îţi recomand să încerci  Muntenegru, un stat care oferă turiştilor atât de multe pentru o ţară atât de mică. Suprafaţa sa este de 14 000 km pătraţi, de vreo 17 ori mai mică decât România, iar din 2006  este cea mai nouă naţiune din lume.  Cei care nu vor ocoli aceste meleaguri cu forme de relief ce-şi deschid panoramele în fotografii impresionante, cu arhitectura lor veche, cu zone de coastă pierdute deasupra mării şi sate tradiţionale unde respiri aroma locală, se vor convinge. Eu m-am convins: nu există nici un alt loc în lume care, pe o suprafaţă atât de mică, să concentreze atât de multă bogăţie şi frumuseţe naturală, plaje întinse, lacuri cristaline, râuri repezi şi munţi superbi – aşa cum există în Muntenegru. O ţară care reuşeşte să-şi seducă turiştii încă de la prima vizită.