Lumea feerică a apelor turcoaz, un paradis acvatic!

Pentru cei care plănuiesc o vacanţă în Croaţia, care să nu fie foarte scumpă, dar să depăşească cu brio limitele banalităţii, atunci Parcul Naţional Lacurile Plitvice este recomandarea mea. Nu este obligatoriu să străbaţi mii de kilometri sau să cheltuieşti mulţi bani pentru a vedea un decor natural de poveste şi peisaje rupte din supranatural. La doar  1025 km distanţă faţă de Sibiu poţi fi martorul unei privelişti de neegalat, un adevărat spectacol de culoare, forme neobişnuite şi sunete discrete, ce numai în natură pot fi întâlnite. Puteţi să le caracterizaţi ca de smarald, de turcoaz, sau cum doriţi, însă apele repezi din Plitvice sunt fără îndoială uimitoare în timp ce-şi rostogolesc bulboanele făcându-şi drum printr-o serie de 16 lacuri împădurite. Trebuie să recunoaştem că această ţară datorează totul peisajelor sale incredibile care nu au analog în lume.

Imaginaţi-vă un ţinut  magic, o lume a apelor cum n-aţi văzut niciodată. Un parc multi-etajat în care 16 lacuri turcoaz se varsă unul în altul. Un loc în care în fiecare an apar cascade noi – un produs unic al naturii. Lacuri unde bancuri de peşti vin la mal special pentru a fi fotografiaţi, dar şi fluturi şi păsări  care zboară peste cascade. La Plitvice vă aşteaptă o expediţie fantastică, în care veţi merge pe jos, veţi traversa lacuri cu barca, veţi coborî în peşteri şi veţi urca trepte din lemn. Vă veţi ţine echilibrul pe poduri înguste de scânduri, veţi trece pe sub cascade şi o să vreţi la fiecare pas să vă răcoriţi în lacurile cristaline.  La o primă vedere peisajele par ireale şi lasă impresia că sunt modificate sau create pe calculator. Cei care au ajuns aici ştiu că acest parc există cu adevărat. Dar de ce să ne imaginăm, când putem chiar să fotografiem aceste locuri? Aşadar, dacă ajungeţi prin Croaţia, indiferent dacă mergeţi la mare sau doar o tranzitaţi, nu uitaţi să daţi o raită măcar pentru câteva ore şi pe la Plitvice – cel mai cunoscut dintre cele opt parcuri naţionale ale Croaţiei, o ţară în care circa zece la sută din suprafaţă are un statut protejat.

Şi acum părinţii noştri povestesc cu nostalgie de isteria generală provocată la mijlocul anilor 60 de apariţia în cinematografe a noii producţii Winnetou cu legendarul Pierre Brice. Sunt ferm convinsă că nu se minunau atunci de subiectul în sine, ci mai degrabă  de cadrul natural în care se desfăşura acţiunea. Puţini ştiu însă că tocmai pe terenul Parcului Naţional Plitvice a fost realizat acest film. Cartea lui Karl May i-a inspirat atât de mult pe cineaştii germani, încât au luat hotărârea de a realiza un film pe baza acestui roman. Realizatorii au considerat că zona Lacurilor Plitvice este cea mai fidelă descrierilor din carte. Acesta este motivul pentru care tocmai în Croaţia a apărut filmul artistic “ Comoara din Lacul de Argint “- 1962.

În ambele dăţi când am ajuns la Plitvice zarva era mare. La casele de bilete sute de turişti entuziaşti stau la coadă pentru a lua bilet, apoi se îndreaptă, unii în spatele ghizilor, alţii de capul lor, pe traseul pe care l-au ales.

Însă, fie că alegi un traseu de circa două ore, fie ca ajungi să te ”rătăceşti” prin imensa rezervaţie o zi întreagă, minunea de la Plitvice cu siguranţă îţi va fura privirea. Practic, hoinăreala  prin Parcul Plitvice este o incursiune prin verdele pădurilor virgine şi turcoazul apelor, punându-i în mişcare pe toţi cei care iubesc natura şi peisajele fantastice.

Plimbarea prin parc trebuie începută cu lacurile aflate mai sus, aşa-numitele lacuri superioare, la care se ajunge cu un trenuleţ. Apoi, totul se face la pas. Pe kilometri întregi, potecile de lemn te îndrumă pe un traseu albastru-verzui care te fascinează. Totul este sălbatic şi ademenitor. Raţele sunt gazdele locului care vin fără teamă la mal, oricum nimeni nu le poate deranja, aşa că ele sunt stăpânele locului. 

Tu ca simplu oaspete, care ţi-ai plătit intrarea, nu trebuie decât să urmezi poteca, să furi puţin din răcoarea apei şi să aştepţi şirurile luuungi de turişti care stau la poză pentru a prinde şi tu cel mai bun unghi unde să acţionezi declanşatorul.

Cine se lasă condus pe un astfel de traseu, va vedea cu siguranţă adevărate minuni ale naturii, asemeni încântătoarei cascade de 80 de metri, Veliki Slap ( Marea Cascadă )  -  un adevărat magnet pentru vizitatori.

O altă cascadă măricică

Cascada Veliki Slap de 80 m înălţime

Două cupluri foarte simpatice  m-au rugat să le fiu fotograf pentru câteva minute. La cât de chipeşi
 sunt, puteam refuza?:))

Cum ajungem aici

Există mai multe trasee, eu am mers pe două dintre ele. O varianta care trece prin Ungaria si cealaltă variantă care străbate Serbia. Parcul Naţional Lacurile Plitvice se află în centrul Croaţiei în apropierea graniţei cu Bosnia şi Herţegovina, între capitala Zagreb şi oraşul dalmat Zadar (mai exact la 140 km de Zagreb). Parcul este înconjurat de munţii Pljesevica, Mala Kapela şi Medvedak, care fac parte din Alpii Dinarici. Accesul pe teritoriul parcului se face prin două părţi: Rastovaca şi Hladovina. La ambele intrări sunt amenajate spaţii de parcare (taxă 7 kuna ora), restaurante, magazine de suveniruri. Ca în orice zonă turistică totul este foarte bine organizat, există chiar şi o pasarelă care trece peste şosea. Turiştii au la dispoziţie mai multe tipuri de trasee numerotate de la A la K ( traseul K este cel mai lung, respectiv de 8 ore), împărţite în funcţie de dificultate şi durată. Fiecare traseu este bine marcat şi se face pe cărări pe care nu te poţi rătăci nici să vrei.:))

Toate traseele includ  şi o traversare a celui mai mare lac, Kozjak (peste 80 ha), cu unul dintre cele şapte vaporaşe electrice care fac permanent curse dus-întors. Plimbarea cu vaporaşul durează aproximativ 25 de minute şi îţi lasă impresia că te îndrepţi către paradis, fiind înconjuraţi de azuriul ireal al apei care te face să-ţi pui mereu întrebarea: cum a putut crea natura atâta frumuseţe într-un singur loc? Tot ce trebuie să faci în acest timp este să priveşti natura sălbatică, să admiri limpezimea apei în care se văd înotând peştii, şi evident - să fotografiezi. 😊 

Lacul Kozjak este navigabil şi face legătura între "lacurile de jos" şi "lacurile de sus". Culoarea apei
este într-o continuă schimbare.  Bogaţia de minerale din apă, care vine din râurile Bijela şi  Crna
şi din izvoarele subterane, le-a împrumutat lacurilor o paletă schimbătoare: uneori ele par de un
turcoaz bogat, iar în alte zile ele au culoarea verde a mentei sau gri ori albastră. Depinde
şi de razele soarelui şi unghiul de fotografiere

Întins pe 300 de kilometri pătraţi, dintre care 230 km pătraţi acoperiţi de păduri şi 220 ha acoperite de ape,  parcul pune la dispoziţia iubitorilor de natură 16 lacuri splendide – înconjurate de zeci de cascade, peşteri şi păduri. “ Perla Croaţiei Continentale” aşa cum mai este numit parcul, a fost declarat parc naţional în anul 1949, iar din anul 1979 este inclus pe lista patrimoniului UNESCO.

Lacul Kozjak cel mai mare lac din Parcul Naţional Lacurile Plitvice

Sugestii şi recomandări

• Din punct de vedere al fotografiilor cea mai optimă perioadă de vizitare a parcului este primăvara ( aprilie-mai ) atunci când debitul cascadelor este foarte crescut, sau toamna ( septembrie-octombrie ) când veţi beneficia de un spectru de noanţe între verdele strălucitor al verii şi tonul plictisitor al iernii. 
• Pentru a vă face o idee despre flora şi fauna parcului şi despre felul cum evoluează şi se adaptează pe parcursul anului, faceţi cel puţin două excursii în anotimpuri diferite. Cu siguranţă nu veţi regreta. Vara numărul de turişti este extrem de mare, deseori având dificultăţi în realizarea unei imagini în care să nu apară şi vreun turist ( oare eu câte poze le-am stricat apărând în cadru? 😜 ).

• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• Este bine să ajungeţi la lacuri dimineaţa devreme sau seara târziu, atunci când sunt mai puţini turişti şi lumina schimbătoare creează un efect fabulos pe apele albastru-verzui. 
• Parcul poate fi vizitat într-o excursie de o zi, dar, este o idee mult mai bună să vă rezervaţi câteva zile pentru acest lucru.
• Cei care doresc să-şi petreacă mai multe zile de concediu aici, parcul dispune de patru hoteluri. Pentru cazări mai ieftine se poate sta în campinguri. De asemenea oferta de cazare este foarte mare şi prin împrejurimi, unde la preţuri rezonabile puteţi poposi la diverse pensiuni care oferă camere primitoare şi curate.
• De la casa de bilete se poate cumpăra harta parcului care vă va fi foarte utilă în goana după frumuseţi. 
• Atenţie să nu pierdeţi biletul de intrare, veţi avea nevoie de el când veţi urca pe vaporaş.
• Dacă doriţi să luaţi masa în acest cadru pitoresc, în interiorul parcului există şi câteva restaurante, iar în apropiere de poarta 1 se află restaurantul Licka Kuca ( Casa Lika ), care serveşte specialităţi tradiţioanale din regiunea Lika.
• Să nu cumva să vă uitaţi camera video sau aparatul de fotografiat, veţi face poze demne de invidiat.
• Scăldatul şi pescuitul sunt strict interzise pe toată suprafaţa parcului.
• Biletul de intrare diferă în funcţie de sezon, astfel din noiembrie şi până în martie, taxa de intrare pentru un adult este 80 kuna; iar din aprilie şi până în octombrie 110 kuna. Grupurile beneficiază de tarife speciale, în timpul verii biletul este 100 kuna.

Parcul este atât de frumos, atât de pur şi natural încât nici măcar pozele nu pot cuprinde şi reda în deajuns de fidel pitorescul şi frumuseţea locului, care te lasă absolut fără cuvinte. Nimic nu poate fi mai relaxant, mai binecuvântat şi mai frumos pentru un călător decât o drumeţie pe aceste meleaguri. Cei pasionaţi de natură, fotografii şi inedit, vor beneficia cu siguranţă de o zi minunată în sânul naturii. Eu zic să nu mai staţi pe gânduri. Urcaţi în maşină şi opriţi-vă pe acest tărâm de poveste, cu ape de nuanţe incredibile şi aventuri de neegalat.