Există sute, sau poate chiar mii, de castele în toată
Europa, unele într-o stare ce necesită reparaţii capitale, altele foarte bine
întreţinute, iar altele care le recunoaştem doar după nume. Castelele sunt
locuri care m-au fascinat dintotdeauna. De-a lungul periplurilor mele prin
Europa am reuşit să vizitez patru
castele de pe Valea Loirei şi alte două din Bavaria. Istoria bogată a locului,
poveştile cu prinţi şi prinţese, dar mai ales arhitectura spectaculoasă a
acestora m-a determinat să le trec
porţile. Cu cât mai bifam un castel, cu
atât mai mult am prins gustul acestor vizite
culturale. Nu ştiu dacă asta se datorează curiozităţii mele de a vedea extravaganţa vieţii de la palat sau pur
şi simplu legendele captivante care au luat naştere între zidurile lor. Cert este că vizitarea castelelor a avut
întotdeauna un rol important în călătoriile mele. Aşadar,
înainte de a ne lua la revedere de la o ţară care ne-a surprins în mod plăcut, e musai să facem o vizită la
Palatul Rundăle - reşedinţa de vară a ducelui Ernst von Johann Biron – cea mai frumoasă capodoperă a stilului baroc din Ţările
Baltice. Se află la 63 km de Riga, capitala Letoniei, în cea mai frumoasă regiune istorică din
arealul baltic – Semigalia ( Zemgale în letonă)
Palatul Rundăle a fost construit de Francesco Bartolomeo Rastrelli, arhitectul italian care a construit multe dintre palatele celebre precum Palatul de Iarnă din Sankt Petersbourg. La construcţia sa dintre anii 1736 şi 1768 au participat 1500 de muncitori şi artizani. Munca la clădire şi terenuri, a fost întreruptă, la început în 1738, după ce Ernest von Johann Biron ( 1690 - 1772 ) şi-a îndeplinit visul de a deveni duce de Courland şi l-a determinat pe Rastrelli să transforme castelul Jelgava în palatul Rastrelli. Cea ce-a doua întrerupere a fost mai serioasă atunci când, după ce a devenit regent al Rusiei vreme de un an după moartea împărătesei, Biron a fost deportat în Siberia pentru 23 de ani.
În sec. XIX a fost folosit de guvernatorii ţărişti, iar
noul guvern l-a folosit ca sediu în 1920, după ce i-a reparat stricăciunile
provocate de război. Impozantul palat are trei aripi şi două etaje, găzduind 138 de camere şi săli pe o suprafaţă de aproape 7000 mp, iar grădinile urmează acelaşi model al celor de la Versailles. Scările sale, galeriile, domeniile, camerele şi
holurile sunt frumos decorate. Picturile de perete sunt semnate de italienii
Francesco Martini şi Carlo Zucchi, iar mulajele decorative deosebite sunt
realizate de Michael Graff din Berlin.
Biroul său oval de Porţelan este uimitor. La parter
există o colecţie de decoraţiuni şi mobilă din acea perioadă. Cele mai frumoase
camere sunt la etaj unde sunt şi câteva tablouri interesante ale unor pictori
olandezi, flamanzi şi spanioli din sec. XVII şi XVIII. Tronul ducelui era
amplasat în Sala de Aur, care este egalată în grandoare de Sala Albă sau sala
de bal.
Foarte frumoasa locatie! Imi place atat castelul (arhitectura exterioara bine intretinuta precum si interioarele, atat cat am putut sa le vad in pozele tale) cat si gradinile aranjate cu gust si intretinute fara cusur!
RăspundețiȘtergereSa stii ca si pe mine m-au fascinat intotdeauna castelele si palatele. De fiecare data acestea au avut un loc important pe lista obiectivelor de vizitat intr-o vacanta.
Numai bine, Cora!
Mulţumesc Anca, pentru vizită şi aprecieri!
ȘtergereSplendide pozele! Chiar arata cu Versailles atat din exterior cat si in interior. Partea si mai tare e ca de la Versailles am si eu o poza cu o printesa (fetita) asemanatoare cu doamna din imagine:)))
RăspundețiȘtergereDeci cum sa zic ca nu seamana?
Mulţumesc! :) Drăguţ!
Ștergere