Există atâtea locuri frumoase pe Pământ pe care visăm să le vizităm, iar odată ce le-am cunoscut şi ne-am legat sufletul de splendoarea lor, ne-am dorit cu ardoare să le revedem. Aşa se face că două veri consecutiv paşii noştri s-au îndreptat spre exclusivista staţiune Chamonix, centrul schiului alpin, locul primelor Jocuri Olimpice de Iarnă din 1924 şi punctul de pornire spre mirificul Mont Blanc, care se ridică cu naturaleţe deasupra oraşului până la 4810 metri altitudine.
Dacă vara trecută, vremea capricioasă, ceaţa şi vântul nu ne-a permis urcarea cu telecabina până la Aiguille du Midi - 3842 m altitudine, iată că zilele trecute am fost mult mai norocoşi şi vremea frumoasă de afară, nu doar că ne-a permis să ajungem pe cele mai înalte culmi, ci ne-a întâmpinat cu soare şi o vizibilitate asupra Alpilor francezi, italieni şi elveţieni, de invidiat. Ce-i drept de această dată vântul puternic şi rece nu ne-a mai permis să stăm la plajă, însă spectacolul norilor care s-au fluturat deasupra Alpilor ne-au ţinut ocupaţi în timpul şederii noastre pe toate platformele de la Aiguille du Midi. Ce mai contează că mâinile noastre au îngheţat pe aparatele foto şi că vântul bătea cu atâta putere încât într-un moment de neatenţie aveai toate şansele să îţi zboare din mână, important era că vremea, într-un fel sau altul a ţinut cu noi. Zăpada era prezentă peste tot, soarele strălucea pe cer, norii dansau deasupra munţilor iar aerul pur, puternic ozonat ne-a umplut plămânii sporindu-ne pofta de viaţă. De frumuseţe a avut grijă natura. Nouă nu ne-a mai rămas decât să tragem cadru după cadru....
Mont Maudit 4465m, cel mai înalt vârf Mont Blanc 4810 m, Refugiul Vallot, Dome du Gouter 4304m. |
Prima mea experenţă aici am avut-o cu patru ani în urmă, atunci când îmi făcusem curaj să urc la asemenea înălţimi. Acum, la a doua experienţă, lucrurile au fost ceva mai puţin tensionate, ştiam ce mă aşteaptă iar singura grijă era ca celebrul Mont Blanc, cel mai înalt şi mai faimos munte din Europa, să ni se arate în bătaia soarelui. Pentru că la vremea respectivă am scris un articol dedicat acestui minunat loc, de această dată, doar am să vă prezint în imagini frumuseţea acestor munţi.
Aiguilles du Midi (3842 m) - Locul unde poţi atinge norii
În faţă Les Grandes Jorasses - 4208 m, un masiv legendar din apropierea Mont Blanc-ului. |
Aiguille du Chardonnet - 3824 m , Les Drus - 3754 m, Aiguille D'Argentiere, Grandes Jorasses 4208 m |
Pasarela care duce spre liftul ce urcă la Aiguille du Midi 3842 m |
Câteva date importante legate de acest loc:
- Mont Blanc este un masiv de graniţă al munţilor Alpi, care atinge pe teritoriul francez, înălţimea maximă de 4810 m. La 4792 metri este stânca, diferenţa până la 4810 m este dată de gheaţă, conform ultimelor măsurători din 2013. La 14 septembrie 2013, ordinul experţilor topografi a anunţat o altitudine de 4 810,06 metri, la finalul unei expediţii pe vârful cel mai înalt al Alpilor. Pentru aflarea altitudinii exacte, specialiştii au folosit zeci de staţii GPS, situate la mai puţin de 200 kilometri distanţă de Mont Blanc, care au efectuat măsurători 24 de ore din 24. Altitudinea masivului Mont Blanc este măsurată la fiecare doi ani, începând din 2001, de către experţii din regiunea franceză Haute-Savoie. În 2011, în timpul penultimei campanii de măsurători, masivul avea 4810,44 metri, altitudinea acestuia variind în funcţie de curenţii de aer şi de precipitaţii. Cu cât precipitaţiile sunt mai abundente şi vântul mai slab, cu atât stratul de zăpadă se acumulează în înălţime, făcând să crească calota glaciară care acoperă vârful stâncos.
- Masivul Mont Blanc a fost cucerit pentru prima dată în anul 1786 de doi alpinişti amatori, doctorul Michel Paccard şi ghidul Jacques Balmat, ascensiunea fiind realizată la iniţiativa lui Horace Benedict de Saussaure, care a dat şi o recompensă pentru această primă reuşită ( statuia lor se află în centrul staţiunii Chamonix).
- Prima femeie care a ajuns pe vârful Mont Blanc a fost Marie Paradis în anul 1808.
- Primul român care a escaladat Mont Blanc-ul a fost geologul Radu Porumbaru la data de 2 octombrie 1877, fiind menţionat şi în vechea Carte de Aur, de la sediul Clubului Alpin Francez din Chamonix.
- În fiecare an, acest munte legendar atrage milioane de vizitatori şi mii de alpinişti. Însă, să nu uităm totuşi că masivul Mont Blanc este unul dintre cele mai periculoase destinaţii de vacanţă din lume. Pe Mont Blanc sunt raportate între 30 şi 70 de decese anual, însă aceste statistici nu-i opresc pe cei aproximativ 20 de mii de aventurieri să ajungă aici în fiecare an. În ianuarie 2015 , şase prieteni au murit într-o avalanşă care i-a surprins pe partea italiană a masivului Mont Blanc. Între 1990 şi 2011, registrele jandarmeriei consemnează 256 de accidente care s-au soldat cu 74 de morţi şi 180 de răniţi numai între refugiul Tete Rousse ( 3167 metri) şi refugiul Gouter ( 3835 metri)
- Din centrul staţiunii Chamonix, în mai puţin de 20 de minute, o telecabină urcă la 3842 metri înălţime. Urcarea cu telecabina pe cablu din Chamonix până pe platformele Aiguille du Midi se face în două etape. Mai întâi până la Plan de Aguile - 2308 m, o staţie intermediară şi apoi până la Aiguilles du Midi - 3842 m. De aici se poate lua un lift care urcă încă 42 de metri până la terasa superioară de unde în timpul verii se desfăşoară privelişti deosebite spre Alpii celor trei ţări: Franţa, Italia şi Elveţia. În această perioadă a anului această platformă se află în renovare liftul fiind închis.
- Programul telecabinelor în perioada 6 iulie - 23 august 2015 este:
- prima plecare 06:30, apoi o plecare la fiecare 15 minute.
- ultima urcare este programată la ora 17:00
- iar ultima telecabină care pleacă de sus este la ora 18:00
- Preţul unui bilet de telecabină dus-întors este:
- 58,50 euro de persoană
- 55 euro de persoană pentru grup
- 87,50 euro multipass ( Aiguilles du Midi + Mer de Glace)
- 65 euro multipass pentru grup ( Aiguilles du Midi + Mer de Glace)
- Capacitatea unei telecabine este de 72 de persoane şi urcă din 15 în 15 minute. Această telecabină ce leagă staţiunea Chamonix de Aiguille du Midi a fost inaugurată în 1955, când a cucerit titlul de "Cel mai înalt teleferic din lume": Şi în zilele noastre deţine acest record, continuând să fie telecabina ce efectuează cea mai mare ascensiune, urcând de la 1035 m ( altitudinea la care se află staţiunea Chamonix) la 3842 m pe terasele Aiguille du Midi.
Telecabina care urcă în cel mai înalt punct din lume |
- În interiorul complexului, pe platforma din nord, există un restaurant care se numeşte foarte sugestiv "3842". Aici vă puteţi delecta cu mâncăruri franţuzeşti la preţuri rezonabile. Pentru cei interesaţi, felul principal + desert costă 31 euro iar un meniu complet 46 euro. Restaurantul este deschis începând cu orele 11:30 la 15:00 în funcţie de condiţiile meteorologice şi are o capacitate de 26 de persoane. Două mese sunt aşezate la fereastră, oferind privelişti minunate asupra Alpilor înzăpeziţi.
- Din păcate canicula care afectează Franţa de peste două săptămâni se resimte puternic şi pe masivul Mont Blanc, unde gheaţa s-a topit de trei ori mai repede decât de obicei. În data de 8 iulie, limita de zero grade Celsius urcase, în mod total neobişnuit, până la 4500 de metri, după cum a relatat " Le Figaro", zilele trecute. Din această cauză, gheaţa s-a topit într-un ritm de aproximativ 10 centrimetri pe zi, faţă de o medie de circa 3 centrimetri cât se înregistrează în mod normal în luna iulie. Inclusiv celebra Mer de Glace ( Marea de Gheaţă) din Chamonix, cel mai mare gheţar din Franţa, dă semne de "toropeală", dar despre asta vă voi povesti la momentul potrivit.
Passerelle |
Piton Sud |
Despre prima mea experienţă de la Aiguille du Midi am scris detaliat aici.
Pe curând!
Super pozele si bineinteles locatia :) pe partea cealalta e Chamonix-ul Italiei, Courmayeur-ul :)
RăspundețiȘtergereDa, ştiu! Trebuie să fac odată traseul şi invers din "Chamonix-ul" Italiei. :)
ȘtergereMulţumesc pentru vizită şi aprecieri!
Mie mi-a placut mai mult Courmayeur decat Chamonix, nu stiu exact de ce. Si in general fata italiana a Mont Blancului.
RăspundețiȘtergereSuperbe pozele! Cred ca am ratat articolul asta la publicare.
Nu am ajuns încă la Courmayeur, dar am în plan să fac traseul şi invers, din Italia în Franţa. Apoi îmi pot da şi eu cu părerea.
ȘtergereMulţumesc, Larisa!