Albastru de Lefkada - terapie pentru trup şi suflet ( 2015 )

După o hoinăreală prin Alpii Tirolezi, Bavarezi,  francezi şi elveţieni, a sosit timpul să ne îndreptăm spre marea cea albastră unde vacanţa este într-adevăr vacanţă. Cu lenevit la soare pe un şezlong la malul mării, cu apusuri de soare, cu plimbări pe faleză şi croaziere de vis. Alegerea mării a fost una simplă întrucât ne era dor de acea mare de un albastru infinit care ne-a încântat privirea, în urmă cu patru ani, în sejurul nostru din minunata insula Zakynthos. 

Am ales desigur insula Lefkada, locul unde Marea Ionică e de un albastru ireal, cu valuri dentelate, unde poţi admira cel mai frumos răsărit de soare pe un tărâm unde timpul parcă s-a oprit în loc. Nu intenţionez să fac un versus între cele două, fiecare dintre ele având particularităţile sale şi un farmec aparte, ci doar încerc să vă conduc, alături de preferinţele personale, prin cele mai frumoase locuri pe care le-am descoperit în vacanţa noastră încheiată de curând. Şi de ce nu, sper să vă stârnesc curiozitatea şi plăcerea de a descoperi un loc unic, de o frumuseţe irezistibilă, unde ora are cu siguranţă mai mult de 60 de minute. Iar tuturor celor care aţi fost până acum în Lefkada sper să vă trezesc plăcute amintiri şi bineînţeles acea dorinţă nebună de a reveni cândva acolo.

Traseu

Itinerarul spre destinaţie a trecut prin vama Giurgiu şi a continuat aproximativ 500 km pe teritoriul Bulgariei, aceiaşi Bulgarie deplorabilă cu case dărăpănate, drumuri mult mai jalnice ca pe la noi şi oameni extrem de amărâţi. Noroc că încet încet s-a lăsat întunericul şi toate defectele au fost învăluite în negura nopţii. Drumul nostru a continuat pe ruta Promachonas – Seres - Thessaloniki şi apoi pe autostrada Egnatia Odos, aproximativ 300 km, care face legătura între Thessaloniki şi Ioannina. Această autostradă este superbă şi are porţiuni care străbat munţii pe viaducte şi prin tuneluri, 44 la număr, aproximativ 38 km, cel mai lung având 4,6 kilometri. După ce treci de Ioannina nu mai există autostradă, însă drumul este bun iar de Lefkada te mai despart doar 130 de km. 

Sibiu - Braşov  – Bucureşti – Giurgiu – Ruse – Pleven – Sofia – Blagoevgrad – Kulata –  
Promachonas – Seres - Thessaloniki – Veria – Grevena – Ioannina – Preveza – Lefkada. Total 1364 km. 

Pont: Pentru că distanţa este destul de mare, iar dintr-o bucată am pierdut pe drum 25 de ore, recomand să străbateţi acest traseu din două bucăţi cu o oprire la Salonic. La întoarcere aşa am procedat şi noi şi a fost mult mai bine.

De ce Lefkada?

La prima vedere, insula pare sălbatică, natura nu a suferit prea mult din cauza turismului. Munţi, dealuri şi sate izolate, cu foarte puţini locuitori, dar şi hoteluri cu servicii all inclusive, în special în Nidri, staţiunea în care noi am locuit. La a doua vedere, Lefkada este un colţ de rai în inima Mării Ionice, o destinaţie ideală pentru o vacanţă la malul mării de un albastru turcoaz şi printre puţinele insule din Grecia la care se poate ajunge fără a folosi un ferryboat. De fapt, Lefkada şi Evia sunt singurele insule greceşti conectate astfel la partea continentală, doar că Lefkada are ieşire la Marea Ionică iar Evia la Marea Egee.

Insula Lefkada din anul 1986 este unită de continent printr-un pod plutitor de 70 de metri, care face legătura între insulă şi continent. Şi dacă v-aţi întrebat de unde vine denumirea insulei, ei bine, Lefkada (denumită şi Lefkas) înseamnă în greacă „pietre albe”  şi provine de la culoare albă a stâncilor din partea de sud a insulei. Aici se află Capul Lefkada, sau "Kanos Kira" de unde, potrivit mitologiei, poeta Sappho s-a aruncat în mare atunci când nu a mai putut îndura agonia iubirii neîmpărtăşite pentru chipeşul Phaon. Despre Sappho se spune că a fost cea mai importantă poetă lirică a lumii vechi, puţine dintre textele ei au supravieţuit până în zilele noastre, majoritatea fiind distruse de biserică. Insula a fost unită de continent până în secolul al VI-lea î.Hr, când locuitorii din Corint au săpat un canal lat de 20 m, care să uşureze trecerea navelor de-a lungul coastei de vest a Greciei. Canalul există şi astăzi, traversat de o şosea cu pod mobil care se ridică o dată pe oră, pentru a permite trecerea ambarcaţiunilor, oprind astfel din când în când traficul către şi dinspre insulă.
De ce Lefkada? Pentru că insula Lefkada cuprinde o mare varietate de peisaje şi caracteristici, oferind o combinaţie perfectă între munte şi mare. Are un aer tradiţional, autentic şi înfăţişarea unui refugiu intim de vacanţă,  care o transformă într-o destinaţie de răsfăţ petrecut în adevăratul spirit grecesc la malul mării. 

Geografie pe scurt

Lefkada este a  patra insulă ca mărime dintre insulele Ionice, după Kefalonia, Corfu şi Zakynthos, şi este situată pe partea vestică a Greciei, fiind legată de continent printr-un pod plutitor ce traversează canalul Lefkadha. Capitala insulei este Lefkada, situată în partea de nord, la 20 km de aeroportul naţional Aktion. Insula Lefkada se întinde pe o suprafaţă de  336 kmp, se înalţă până la 1182 metri (înălţime situată în mijlocul insulei) dispune de 117 km de coastă şi are aproximativ 20 de mii de locuitori. În linie dreaptă are o lungime de doar 35 km de la nord la sud şi o lăţime de 15 km de la est la vest, însă pentru a ajunge  din drumul principal la fiecare staţiune, plajă sau golfuleţ în parte, kilometri cresc considerabil. Pe scurt, o tură de insulă cu maşina, cu intrare la toate staţiunile, porturile şi plajele din jurul ei, ajunge la 250 de km. 
Insula este predominant muntoasă, cel mai înalt masiv fiind muntele Stavrotas sau Elati (1182 m), urmat de muntele Mnimati (1157 m) unde se află staţia de meteo, şi este înconjurată de nouă insule şi insuliţe: Kalamos, Kastri, Kastos, Kefalonia, Madouri, Meganisi, Skorpions, Sparti şi Ithaka. Numai 10% din suprafaţa insulei este plată, majoritatea satelor pitoreşti se află în vârf de munte, în timp ce staţiunile, care devin neîncăpătoare în plin sezon, se întind în jurul liniei de coastă, până aproape de plajă.

Din cauza faptului că insulele Ionice sunt aşezate liniar, ca într-un şir lung, deplasarea pe mare între ele este un lucru simplu de făcut. De reţinut însă, este faptul că cele mai multe dintre insule nu au doar un singur port, astfel că s-ar putea ca feribotul să nu te lase mereu în oraşul principal al insulei. Feriboturile regulate pornesc înspre Ithaka şi Kefalonia, având legături şi cu insula Zakynthos. Principalul port de acces pe insula Lefkada este capitala, oraşul Lefkada, şi totodata cel mai apropiat oraş de continent.

Temperaturi 

Cele mai fierbinţi luni sunt evident  iulie şi august, când temperatura urcă de multe ori şi până la 46 de grade Celsius. În restul timpului, temperaturile ajung în timpul zilei la 35 de grade Celsius în aer şi 25-27 de grade Celsius în apă. Iernile sunt blânde cu temperaturi de 15 grade Celsius, însă cu o umiditate mare, aici ploile fiind prezente aproape în pemanenţă. De nins, ninge o dată la 10 ani, iar atunci când se întâmplă zăpada nu se aşterne. Ploile multe fac ca insulele Ionice să fie printre cele mai verzi ale Greciei. Totuşi, aceeaşi vreme instabilă, prezentă şi în alte regiuni ale Greciei, a stricat multe vacanţe ale turiştilor; motiv pentru care, dacă alegeţi să vă petreceţi vacanţa pe insula Lefkada recomand să vă rezervaţi bilete până în 10 septembrie, atunci când şansele de ploaie sunt scăzute. De la jumătatea lunii septembrie până la jumătatea lunii mai, ploile spală plajele fără nici un avertisment.  În Lefkada clima insulei este puţin diferită faţă de celălalte insule Ionice, din cauza vântului foarte puternic înregistrat în partea de vest. Din acest motiv, Lefkada este faimoasă în rândul iubitorilor de windsurf şi Kitesurf.

Cazare

Noi am ales ca locaţie de cazare staţiunea Nidri, cea mai populară staţiune de pe coasta de est a insulei. Studio Vagelis ne-a fost cămin pentru 10 zile, o vilă frumoasă cu piscină, situată la 2 minute de plaja cu nisip şi pietricele şi la aproximativ 10 minute de centrul staţiunii, unde tavernele şi restaurantele aşteaptă turiştii pentru a-i încânta cu preparate tradiţionale greceşti.
Avantaje: Dacă te cazezi în staţiunea Nidri, sau în partea estică a insulei, de aici se pleacă în toate croazierele. De altfel din staţiunea Nidri ai posibilitatea de a inchiria bărcă sau maşină.

De vizitat pe Insula Lefkada

În primul rând insula pune la dispoziţie trei croaziere mari şi late, una mai tentantă decât cealaltă. La toate aceste croaziere se pleacă în jurul orei 9 dimineaţa din portul staţiunii Nidri, cea mai dezvoltată staţiune turistică. Cele trei vase care fac aceste croaziere se numesc: Nidri Star I,  Makedonia Palace şi Eptanisos. 
1. "Croaziera celor  şapte insule"
Croaziera celor şapte insule este cea mai căutată şi cea mai complexă, motiv pentru care o şi recomand. Plecarea se face zilnic din portul Nidri, prima oprire este la una din plajele Egremni sau Porto Katsiki pentru plajă şi baie. Următoarea oprire este în Fiscardo, pitorescul sat pescăresc din Kefalonia, singura aşezare de pe insulă care a rămas întreagă după cutremurul din 1953. Urmează o baie în insula Itaka, insula lui Ulyse, liniştită şi neatinsă de industria turismului. De aici se pleacă la Meganisi, unde se vizitează Peştera Papanikolis, apoi la cele trei insule ale lui Aristotel Onasis, unde se poate face o baie. Dacă eşti norocos s-ar putea să vezi delfini care înoată pe lângă vaporaş, dornici de joacă şi o mică "gustare". Croaziera costă 15 euro fără masă şi 20 de euro cu masă. Masa înseamnă o gustare formată din 2 frigărui (suvlaki) de porc, o felie de pâine, câteva felii de roşii şi o lingură de tzatziki.
2. "Insulele Pierdute" 
A doua croazieră pleacă tot din portul Nidri la ora 9:30 navigând pe canalul Meganisi în soarele dimineţii. Prima oprire este la Peştera Papanikolis pentru fotografii. Următoarea oprire va fi pe insula Formekula, locul perfect pentru înotul de dimineaţă. Aici puteţi profita de echipamentul de snorkeling, sau pur şi simplu să vă bucuraţi de apele clare. Urmează două opriri pe insula Kastos, prima fiind în singurul oraş de pe insulă, unde se pot admira câteva case din piatră răspândite printre măslini şi unde aveţi timp liber pentru plimbări şi shopping. A doua oprire este pe plaja Limni, pentru a înota şi a vă destinde, timp în care prânzul va fi servit la bordul navei. După masa de prânz se explorează insula Kalamos, spectaculosul vârf al unui munte subacvatic, acoperit de o pădure antică de pini. După o îngheţată şi o plimbare prin port vă veţi putea răsfăţa pe una dintre cele mai frumoase plaje din Marea Ionică - Asprogiali. La sfârşit, căpitanul vasului vă va conduce în jurul insulei Skorpios, una dintre cele mai populare insule private din toată lumea. Veţi asculta povestea tragică a familiei Onassis şi vă veţi relaxa pe una dintre plajele cu nisip ale insulei. Preţul croazieri este 20 de euro fără masă şi 25 de euro cu masă. 
3. "Croazieră cu trei plaje"
Porto Katsiki - Egremni - Agiofili, o ocazie perfectă de a vedea cele mai celebre plaje din Lefkada şi de a te bucura din plin de o croazieră relaxantă, cu mult soare şi baie în apele turcoaz ale Mării Ionice. Se pleacă dimineaţa la ora 10:00 din Nidri cu întoarcere la aproximativ ora 18:30. Croaziera are loc joia, costă 25 de euro de persoană şi include şi barbeque.

Oferte şi itinerarii de croaziere sunt foarte multe, noi am optat pentru o călătorie cu Nidri Star I, un vas cochet, cu trei punţi, echipat cu aer condiţionat, toalete şi duşuri, TV şi video, zonă de joacă pentru copii şi un bar bine garnisit. Pe tot parcursul zilei ghidul agenţiei Hello Holidays, Adrian, relatează amănunte despre istoria locurilor vizitate dar şi despre sfârşitul tragic al familie Onassis.
De ştiut! După ora 15, pe vapor, există happy hour când  toate produsele vor fi reduse cu 40% iar celebrele suvlaki vor costa un euro bucata.
Gata cu poveştile, e timpul să ne îmbarcăm alături de alţi zeci de turişti pe vas, pentru croazieră, şi să descoperim  în bătaia brizei, alături de echipajul de la bord, minunăţiile Mării Ionice. Această croazieră a reprezentat o zi pură de relaxare în care s-a putut face plajă, shopping, scufundări în apele cristaline, explorând adevărata Grecie şi bucurându-ne totodată de ospitalitatea echipei de la bordul navei. Plecarea în periplul nostru spre insulele vecine s-a făcut ca de obicei din portul Nidri, trecând pe lângă multe golfuri şi sate, inclusiv Vasiliki şi jurul părţii sudice a insulei Lefkada, cunoscută ca fiind locul unde Sappho  s-a aruncat în mare. 

Despre Sappho, poeta lirică greacă, al cărui nume era ortografiat  şi Psappho,  nu se cunosc decât puţine informaţii, legende însă, sunt multe. S-a spus, de exemplu, că ar fi fost căsătorită cu un anume Kerkylas, un bărbat bogat din insula Andros şi a avut o fiică căreia i-a dat numele mamei sale, Cleis. Mulţi critici moderni consideră adevărată legenda conform căreia Sappho s-a aruncat în mare, spre o moarte sigură, din vârful stâncii din Leucate din cauza dragostei neîmpărtăşite pentru Phaon Mytilenianul, un marinar mai tânăr decât ea. Drumul nostru pe valuri trece pe lângă cel mai sudic punct al insulei cu celebrul far - Capul Doukato. Acesta este locul unde se spune ca şi Afrodita s-a aruncat în mare ca să se vindece de iubirea ce i-o purta lui Adonis! Aceste legende au dat insulei o aură romantică, sute de îndrăgostiţi vizitând astăzi Lefkada pentru a ajunge la Capul Doukato.

Trecem apoi pe partea vestică unde facem o primă oprire în splendidul golf Porto Katsiki pentru o oră de plajă şi baie. De neuitat a rămas scăldatul în apele clare, străvezii şi peisajele incredibile din aceste locuri virgine. Trebuie să menţionez faptul că plaja Porto Katsiki arată frumos de pe mare, însă mult mai spectaculos de sus de pe stânci.

După un prânz la bordul vasului, călătoria continuă spre sud, către Fiskardo, emblema insulei Kefalonia, cea mai mare insulă ioniană, cu un relief variat şi frumuseţi naturale, are plaje întinse, golfuri pitoreşti, peşteri impresionante şi formaţiuni geologice spectaculoase. 

Fiskardo este un port pitoresc cunoscut ca şi " Diamantul Ionic", singura aşezare care a scăpat întreagă din devastatorul cutremur din 1953. Se află în partea de nord a insulei Kefalonia, la 50 km de Argostoli şi este o minunăţie de aşezare care ne-a oferit peisaje de o frumuseţe unică şi o linişte cum n-am mai întâlnit până atunci. Recunosc că Fiskardo ne-a cucerit din prima clipă, cu arhitectura tradiţională a caselor, atmosfera sa caldă, chiparoşii,  florile colorate ce transformă acest loc într-un adevărat paradis şi portul său absolut deosebit, plin cu ambarcaţiuni dornice de a-şi plimba turiştii prin golfurile şi insulele din zonă. 

 Vilele sale viu colorate din secolul al XVIII-lea, grupate în jurul portului, arată cât de frumoasă era insula înainte de cutremur. Fiskardo a fost transformat într-o staţiune modernă, costisitoare după standardele locale, dar rămâne un loc memorabil în care să stai, cu atmosferă animată şi restaurante cochete. Dispune şi de o mică plajă aflată în imediata apropiere a portului dar şi de terase, hoteluri, magazine de suveniruri şi mici piaţete. Am avut timp să ne relaxăm la una din tavernele aşezate în port, să facem o sesiune de shopping, dar şi pentru o plimbare pe străduţele pietruite pline de flori.

Ne îmbarcăm din nou pe vas şi pornim spre o destinaţie perfectă pentru vacanţe liniştite cu plaje virgine, tradiţii şi ospitalitate. Ithaka, insula lui Ulyse, ne întâmpină la capătul drumului. Dacă faci din "Odiseea" ghidul tău de călătorie, vei recunoaşte Ithaka din descrierile lui Homer: îngustă şi stâncoasă, cu o coastă foarte neregulată. Aici vasul acostează pentru o oră în larg, în apropierea unei plaje minunate pe numele ei Golden Beach. O sesiune de înot şi puţină relaxare în apa limpede de culoarea smaraldului, câteva fotografii şi... plecăm mai departe.

După ce ne-am răcorit puţin căpitanul vasului va îndruma ambarcaţiunea către insula Meganissi, o insulă de un verde luxuriant, cu o populaţie de aproximativ 2 000 de locuitori. Mai este denumită şi "insula marinarilor" şi este compusă din trei sate: Spartochori, Vathi şi Katomeri. Vizităm peştera Papanikolis, numită astfel după numele submarinului grecesc care se ascundea aici, în peşteră, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este a doua peşteră ca mărime de pe teritoriul Greciei, putând fi vizitată doar de pe mare. În partea din spate a peşterii, unde se formează o mică plajă interioară, erau ţinuţi ostaticii capturaţi de trupele greceşti. De remarcat este faptul că nu este la fel de spectaculoasă ca peşterile albastre din Zakynthos, care uimeau atât prin forme şi dimensiuni, cât şi prin miile de culori ce se reflectau în apă, în bătaia soarelui, din multitudinea de formaţiuni stâncoase , formând astfel o atmosferă feerică de culori, lumini şi umbre.

Ultima parte a croazierei va trece pe lângă cele trei insule - Skorpios, Sparti şi Kastri - a celui mai faimos magnat al Greciei - Marco Aristotel Onassis , un Casanova milionar, admirat de unii şi urât de alţii, poreclit şi "Grecul de Aur", cel mai bogat om din secolul XX. A fost căsătorit cu două dintre cele mai frumoase femei ale vremii: Athina Livanos şi Jacqueline Kennedy. Aristotel Onassis  şi Athina Livanos au avut doi copii: Alexander (decedat într-un accident de avion la Atena, în 1973) şi Christina. Căsătoria lor s-a destrămat după ce Onassis a început o relaţie cu soprana Maria Callas, cei doi dezminţind tot timpul că ar avea o legătură sentimentală. Onassis şi Livanos au divorţat în 1960. Într-o biografie a Mariei Callas, apare o variantă susţinută de documente, cum că Maria Callas ar fi avut un copil cu Onassis, născut prin cezariană, la opt luni. Bebeluşul, Omero Lentrini, ar fi murit la două ore după naştere din cauza unor probleme respiratorii, fiind înmormântat la Milano. Relaţia celor doi s-a terminat când Onassis a anunţat că se căsătoreşte cu Jacqueline Kennedy.  Aşadar, cea de-a doua căsătorie a lui Onassis a fost cu Jacqueline Kennedy, văduva fostului preşedinte american John Fitzgerald Kennedy, pe care a cunoscut-o la o petrecere organizată pe iahtul său, în 1963, cu doar câteva luni înainte de asasinarea lui Kennedy. Cei doi s-au căsătorit în octombrie 1968 într-o capelă din insula Skorpios, insulă deţinută de Onassis. Prezenţa constantă în publicaţiile tabloide, Jacqueline Kennedy purta mai multe procese cu media, iar acest fapt îl deranja pe Onassis. Prin urmare, Onassis a luat legătura cu nu mai puţin de 10 fotografi şi le-a dat detalii despre orele şi zilele în care aceasta mergea la plaja în Skorpios. Fotografiile nud au apărut în publicaţiile din întreaga lume, iar Jacqueline şi-a câştigat porecla de "Billion Dollar Buch" (tufişul de un miliard de dolari). Acest fapt i-a afectat şi pe copiii lui Jaqueline, aceştia fiind hărţuiţi ani de-a rândul. Acela a fost momentul în care Onassis a intentat divorţ, apariţia nudurilor reprezentând lovitura finală după ani de dispute publice ale cuplului.
Afectat de moartea fiului său Alexander, la doar 24 de ani, Aristotel Onassis începe să aibă probleme de sănătate. A murit la Paris, din cauza unei pneumonii, în 15 martie 1975, şi a fost înmormântat alături de fiul său, doi ani mai târziu, pe insula Skorpios. Fiica sa, Christina, i-a moştenit averea şi a preluat controlul asupra companiilor, dovedindu-se un succesor capabil să gestioneze imperiul construit de tatăl său. Însă, Christina a murit în 1988, în condiţii misterioase (se pare, în urma unei supradoze), la vârsta de 37 de ani, la un an după ce divorţase de Thierry Roussel, lăsând în urmă o fetiţă de doar trei ani. Fiica ei, Athina Roussel, a devenit cea mai bogată adolescentă din lume, la împlinirea vârstei de 18 ani, în ianuarie 2003, moştenind o avere de 2,7 miliarde de dolari, ca ultim descendent al bunicului său, pe care nu l-a cunoscut. Fetiţa a fost crescută de tată, Thierry Roussel, care s-a recăsătorit în Suedia cu Gaby Landhage, în această casă creându-i-se micuţei o atmosferă normală, de familie. Athina este căsătorită în prezent cu Alvaro Alfonso de Miranda Neto, un cunoscut campion la echitaţie.  În aprilie 2013 Athina, care căuta de mult un cumpărător pentru insula Skorpios, evaluată la 200 de miloane de dolari, a reuşit să o vândă unui miliardar rus, chiar dacă, presa elenă a descoperit că în testamentul lui Onassis stătea scris că în cazul în care familia nu mai poate întreţine insula, aceasta va intra în posesia Olympic Airlines, companie pusă pe picioare chiar de Onassis. Actualul proprietar este Dmitri Ribolovlev, proprietarul clubului de fotbal AS Monaco şi acţionar la Bank of Cyprus, cel care a dăruit insula fiicei sale de 24 de ani, Ekaterina Ribolvlev. Tot Dmitri Ribolovlev a cumpărat şi insula Sparti. Nu de mult, publicaţia elveţiană Bilan estima că averea Athinei era undeva între 2,4 şi 3 miliarde de euro. Athina este mai bogată decât regina Angliei. Averea ei cuprinde câteva vapoare, depozite în 217 bănci din lume, companii în Argentina şi Uruguay, o linie aeriană în America Latină, o afacere cu mâncare pentru bebeluşi în Brazilia, o companie de produse electronice în Japonia, o insulă şi două vile în Grecia, clădirea Olympic Tower din New York, un apartament de lux în Paris, hotelul  Metropol  Palace din Monte Carlo şi colecţii de opere de artă şi bijuterii. Singura iubire a lui Onassis, Maria Callas a murit  la doi ani după el, măcinată de dorul nebun al unui om imperfect, singură, uitată de public, la vârsta de 54 de ani, din motive deloc clare. Sursele oficiale au indicat o embolie pulmonară, însă mulţi au susţinut că soprana s-ar fi sinucis, luând o supradoză de medicamente. Cenuşa Mariei Callas a fost împrăştiată deasupra Mării Egee, locul poate cel mai drag ei, marea, în mijlocul căreia a trăit clipe minunate alături de iubirea vieţii ei.

Aşadar, insula Skorpios este celebră prin faptul că aici s-a căsătorit Onassis cu Jacqueline Kennedy în micuţa capelă din Panaytsa, lăcaşul de rugăciune preferat de Maria Callas. În prezent accesul pe insulă este interzis, totuşi vasul nostru acostează pentru câteva clipe, pentru o ultimă repriză de înot, pe micuţa plajă cu nisip fin "Maria Callas", acolo unde Jacqueline Kennedy a fost fotografiată la plajă. Fotografiile respective au fost cele mai scumpe  fotografii, vândute, a tuturor timpurilor. Insula Skorpios este împădurită cu peste 200 de specii de copaci, aduşi de Onassis pe insula odată pustie. De asemenea, insula are şi mai multe plaje, cea mai cunoscută fiind East Beach, pe care Onassis a adus special nisip de pe insula Salamis.

Croaziera continuă pe lângă insula Madouri (numită şi Insula Poetului), insula unde marele poet grec Aristotel Valaoritis s-a născut, a crescut şi şi-a scris operele. În 1990 a fost declarată muzeu şi este moştenită de strănepoţii poetului.

Ne încheiem ziua,  în jurul orei 18:00, în portul Nidri, la apus, într-o lumină caldă, plăcută la sfârşitul unei călătorii minunate. Singurul regret al acestei croaziere, a fost că, pe tot parcursul zile, delfinii nu ne-au onorat cu prezenţa. Poate data viitoare!

Un alt mod de aţi petrece seara/noaptea în insula Lefkada este să cumperi un bilet la un beach party. Petrecerea este organizată de echipajul Nidri Star I şi are următorul program: ora 20:00, trecut de fix, plecare din portul Nidri pe o plajă pustie în apropierea staţiunii Vasiliki unde se staţionează aproximativ 3 ore, astfel încât la ora 24:00 să fim din nou în port, asta dacă Doamne Doamne ţine cu noi. Aici, se coboară pe plajă unde se face un foc de tabără urmat de cunoscutele suvlaki, totul garnisit cu muzică de discotecă. 
Duminică seara am optat şi noi pentru o astfel de petrecere. Aşa că după apusul soarelui am plecat frumos spre locul de îmbarcare. Marea care sărută insula Lefkada este, în mod normal, la fel de liniştită, cel puţin în golful Nidri, ca şi un lac plictisit de munte, dar nu şi în seara aceasta, din păcate, când din senin ne-am trezit în mijlocul furtunii.  Marea şi-a arătat temperamentul poate mai mult decât ar fi fost cazul. În timp ce toate celălalte bărci se îndreptau rapid spre mal, noi cu başii boxelor la maxim, navigăm în larg, spre o plajă pustie, unde surpriză nu găsim absolut nimic organizat. Nu tu o masă, nu tu un scaun, nu tu o toaletă ecologică. Am decis să nu coborâm de pe vas şi să admirăm "petrecerea" de pe puntea superioară a vasului. După ce a coborât toată lumea, mai puţin noi şi încă o mână de oameni cu scaun la cap, vasul a plecat în larg de unde cu farurile, lumina sinistra plajă. Cerul devenea din ce în ce mai înnorat,  doar tunetele şi fulgerele luminându-l ca la un spectacol de artificii. Nici nu au aruncat bine ancora şi vântul a început să se intensifice iar norii să se descarce mai ceva ca în Titanic. Au întors din nou vasul şi au recuperat petrecăreţii uzi leoarcă. Cele 30 de minute făcute pe drumul de întoarcere nouă ni s-au părut că trec cu încetinitorul. Despre plânsetele, ţipetele, gălăgia şi spaima (unora) de pe vas, nu vă mai povestesc. Important este că seara s-a încheiat cu bine fără alte incidente neplăcute. Beach party a rămas o experienţă interesantă pentru cei pe care nu i-a mai prins furtuna pe mare niciodată şi o seară stresantă pentru cei care nu ştiu că o furtună pe mare poate face ravagii în câteva minute.

Pe urmele celebrului albastru de Lefkada

Ce mi-a plăcut cel mai mult pe insula Lefkada este culoarea apei. Acel albastru azuriu, turcoaz sau de smarald pe care aici îl întâlneşti la fiecare pas. Pietricelele de culoare deschisă, care domină plajele şi fundul mării, sunt "vinovate" de aceste nuanţe unice de albastru pe care le mai vezi doar în fotografiile minunate din Bora Bora sau Seychelles, Maldive sau Caraibe. Prin urmare, dacă visezi la plaje nesfârşite cu ape turcoaz, sub soarele călduros al Greciei, Lefkada este alegerea perfectă. Fie că îţi plac cele cu apa de culoarea smaraldului, înconjurate de păduri precum Desimi Beach, sau cele de un albastru turcoaz străjuite de stânci impresionante cum este Porto Katsiki, aici poţi alege după placul inimii. Nu mă crezi? Atunci îţi propun să descoperim împreună cele mai frumoase staţiuni, golfuri şi plaje de pe insula Lefkada.

Partea de Nord a insulei

Primul oraş care îţi iese în cale odată ce ai pus piciorul pe insulă este Lefkada, cel mai mare oraş şi capitala insulei. Oraşul se află în partea de nord-est a insulei şi are o populaţie de aproximativ 11 000 de locuitori. Oraşul în sine nu prezintă interes, nu are nimic care să te oblige să rămîi, ci doar o promenadă cu multe restaurante, taverne şi terase care îşi aşteaptă turiştii cu cele mai savuroase preparate tradiţionale. Poate e de înţeles ţinând cont că oraşul a fost aproape complet distrus în urma cutremurului din 1953, astfel încât reconstrucţia realizată în mare grabă nu a produs un rezultat frumos. 

Pentru că terasele erau goale, fiind la final de sezon, plecăm mai departe în singurul loc fotogenic din oraş şi anume portul, aşezat într-un decor plăcut, cu o lagună şi munţi înconjurători, care se bucură de o viaţă activă până la apus. Aici, în cea mai mare marină din insula Lefkada, şi cea mai modernă din Grecia, din spusele unora, admirăm şi fotografiem peisajul superb, mereu schimbător, pictat de iahturi şi catamarane, până la apusul soarelui.

Partea de Est a insulei

Oraşul Lefkada constituie o bază potrivită pentru a porni să explorezi cu maşina întreaga insulă. Urmăm indicatoarele care ne conduc printre livezile de măslini care se întind de-a lungul coastei estice, având câteva plaje destul de înguste, cu apă liniştită, situate de-a lungul drumului ce trece prin  Kaligoni, Ligia şi Nikiana, coborând spre oraşul turistic Nidri, aflat pe partea vestică a golfului Vlyhos. Din Lefkada şi până în Nidri drumul merge paralel cu malul mării circă 18 kilometri. Nu mi-a atras atenţia până aici niciuna dintre localităţi, unele mi s-au părut chiar triste, aşa încât Nidri rămâne locaţia preferată de pe coasta de est a insulei. Nu-mi pare rău de alegerea făcută, ba din contră dacă va fi să revenim vreodată pe insula Lefkada cu siguranţă tot aici ne vom caza. De ce? Pentru că  Nidri este cea mai populară staţiune de pe coasta de est a insulei, unde te simţi cu adevărat în vacanţă, fiind un loc cosmopolit ce oferă turiştilor tot ce-şi doresc. Până în anul 1970  Nidri a fost un sat de pescari unde Aristotel Onassis îşi lua cina, în prezent oraşul pare să nu doarmă niciodată în sezonul vacanţelor: ziua îi îndrumă pe cei nou-veniţi, iar seara devine un centru al distracţiei şi cumpărăturilor.

Staţiunea oferă o mare varietate de hoteluri, vile şi studiouri care îşi aşteaptă oaspeţii cu fel şi fel de dotări şi servicii. Pe strada principală zeci de magazine de suveniruri te invită la shopping. Oferta este foarte variată, de la pălării de soare, costume de baie, umbrele, şlapi, până la cărţi şi hărţi cu Lefkada (nu în limba română), magneţi de frigider care mai de care mai coloraţi, scoici şi steluţe de mare, dar şi diverse obiecte decorative cu motive greceşti. Pentru cei interesaţi există chiar şi magazine cu articole de pescuit. Restaurantele, tavernele şi terasele, care se înşiră pe malul mării, în port, te îmbie cu preparate tradiţionale greceşti şi oferte care mai de care mai tentante. De asemenea, pe strada principală există cel puţin 10 magazine alimentare, mai mari sau mai mici, de unde se poate face aprovizionarea. Câteva brutării cu produse de patiserie te îmbie cu aroma lor. Preţurile sunt puţintel mai mari decât la noi.

Staţiunea Nidri  este locul ideal pentru cei care iubesc o mare liniştită, foarte caldă (pentru că se află într-un golf închis) şi fără valuri. În prima zi chiar am avut impresia că ne aflăm mai degrabă pe malul unui lac şi nicidecum la malul mării. 

De asemenea, Nidri oferă turiştilor o plajă lungă, nu foarte lată, formată din pietre şi pietriş pe mal; nisip fin în apă, în partea de nord, şi pietre măricele în partea de sud. Intrarea în apă este lină, iar priveliştea de pe plajă este spre insulele: Madouri, Sparti şi celebra Skorpios. În apropierea portului, pe plajă există o mică fâşie de iarbă, unde te poţi instala la umbra unor palmieri, pini sau chiar gutui. Pinii şi vegetaţia exotică se combină într-o armonie perfectă. Însă, ce mi-a plăcut cel mai mult la această plajă, în afară de apa limpede ca şi cristalul, a fost faptul că puteai înota cu peştii încă de la mal. O încântare până şi pentru cei mai puţini atraşi de acest sport. Datorită intrării line în apă, plaja din staţiunea Nidri este ideală pentru familii cu copii.
Pont: Dacă alegi pentru sejur jumătatea lunii septembrie, poţi considera că ai propria plajă privată zi de zi!

În luna septembrie, de pe plaja din Nidri, se dă startul celui mai mare eveniment de yachting al anului, Ionian Regatta. O filmare de la acest eveniment puteţi vedea în imaginile următoare. Sursă video: Youtube

Promenada ce se întinde paralel cu portul este foarte animată atât în timpul zilei cât şi în timpul serii. Punctul de atracţie este cu siguranţă portul, înţesat cu fel şi fel de ambarcaţiuni şi feriboturi, care fac zilnic legătura între insulele Meganisi, Ithaka şi Kefalonia, croazierele fiind asigurate de feribotul "Captain Aristidis", acesta trasportând atât maşini, cât şi pasageri.

În apropiera staţiunii Nidri, în zona localităţii Dimosari, la 10 minute de mers cu maşina şi alte 10 pe jos, pe un drum neasfaltat, mărginit de o livadă de măslini, urmat de o cărare ce urmează cursul râului printre stânci, se află cascada Dimossari. O cadere de apă cu un mic bazin natural, unde apa atinge 1,5 metri,  în care te poţi răcorii în zilele toride de vară. Chiar dacă, la jumătatea lunii septembrie debitul este foarte scăzut, apele sale reci şi vegetaţia deasă reprezintă un refugiu pentru turiştii care doresc un strop de răcoare. Nu vă aşteptaţi la o cascadă spectaculoasă, ci mai degrabă la un simplu firicel de apă. 

Din Nidri drumul nostru continuă prin micile localităţi: Vlicho, Katochori, Fterno până în Poros. Ajungem sus, în vârful dealului acoperit de vegetaţie luxuriantă, pe şoseaua ce merge spre sudul insulei, şi facem un scurt popas pentru a admira şi fotografia superbul golf Vlicho, plin de bărci pescăreşti rătăcite printre iahturi impunătoare..

Partea de Sud a insulei 

La 11 kilometri de Nidri, se află Poros, un sat cu 230 de locuitori, construit în vârful unui deal care oferă o vedere frumoasă spre insulele din apropiere: Kefalonia, Ithaka şi Arkoudi. Poros nu este un loc unde să poposeşti, fiind destul de micuţ şi sărăcuţ, aşa că preferăm să-l străbatem. Lăsându-l în urmă, urmând drumul ce şerpuieşte prin pădure, vreo 5 kilometri, soşeaua îngustă descinde fix în golful cu plaja Mikros Gialos (cunoscută şi ca Rounda Bay). O mică aşezare pitorească având o plajă cu pietricele, câteva şezlonguri şi umbreluţe, ideală pentru a petrece o vacanţă liniştită,  într-o atmosferă calmă şi relaxată. Plaja Mikros nu este aglomerată, are o intrare lină în apă şi este foarte aerisită . Este cotată în topuri de specialişti pe locul 7 .

Pe partea sudică, cel mai atrăgător loc care va rămâne nr1 în topul preferinţelor noastre, face parte din îngustul golf Sivota şi poartă acelaşi nume. Pe vremuri, golful era locul în care se retrăgeau piraţii arabi înainte sau după atacurile asupra insulei Corfu. Astăzi, Sivota aflată în apropierea satului Poros, este refugiul preferat al celor înstăriţi care poposesc cu yahturile aici. Peisajele din jurul staţiunii Sivota sunt superbe, mai ales dacă iubiţi contrastele şi modul minunat în care natura se joacă cu formele de relief. 

Cu vedere spre mare, localitatea se întinde de-a lungul unuia dintre cele mai frumoase golfuri din Lefkada,  cu ape cristaline, printre dealuri înverzite acoperite de măslini, păduri de pini şi ici colo, chiparoşi.  Staţiunea se bucură de două plaje micuţe, cu pietricele, care flanchează de o parte şi de alta micuţul port. Zona portuară este mică, dar cochetă oferind adăpost yahturilor şi ambarcaţiunilor pescăreşti. Pe marginea plajei se găsesc câteva taverne unde puteţi gusta preparate tradiţionale din peşte.

La orele dimineţii Sivota pare cufundată într-un somn tare plăcut, fiind locul potrivit în care să te refugiezi departe de staţiunile aglomerate, într-o atmosfera de vis. O plimbare pe străduţele înguste pline de flori este o adevărată încântare, aici se spune că Armani şi-a cumpărat două case. 

Plecăm mai departe spre cel mai sudic oraş al insulei - Vasiliki, o altă staţiune comercială, însă nu la fel de mare ca Nidri. Şi Vasiliki a prins viaţă în jurul unui golfuleţ, cu un mic port şi o plajă lungă renumită pentru condiţiile perfecte pe care le oferă pasionaţilor de  surf. Aici surf-ul este la el acasă, plaja fiind considerată a treia destinaţie din lume pentru acest sport! Pe plajă se găsesc centre de închiriere echipamente pentru sporturi nautice. Plaja este formată din nisip şi pietriş mărunt,  este suficient de lată, intrarea în apă lină şi valuri mici. Din portul Vasiliki bărcile pleacă către peninsula cu un capăt ascuţit, numită Saltul lui Sappho, dar şi spre minunatele insule Kefalonia şi Itaka. 

Din Vasiliki plecăm spre cea mai frumoasă plajă din sud. Nouă ne-a plăcut aşa de mult încât am clasat-o pe un loc fruntaş alături de încă vreo două din vest.  Este vorba despre plaja Agiofili, o plajă cu pietriş alb, cu apă incoloră la mal iar pe măsură ce creşte schimbându-şi culoarea în turcoaz. Intrarea în apă nu este lină, apa creşte brusc odată ce faci câţiva paşi. Nouă ne-a plăcut foarte mult pentru că în apa atât de limpede sunt o mulţime de peşti, încă de la mal, pe care poţi să-i hrăneşti în voie. Am hrănit la viaţa mea din mână, prin vacanţe, tot felul de păsări, de la pescăruşii din insula Skiathos,  raţele din Hallstatt, porumbeii din Veneţia până la lebedele de pe malul lacului Geneva, şi nu credeam că vom ajunge în Lefkada să hrănim şi peşti. Pe plaja din Agiofili, în partea dreaptă a plajei spre stâncă, există un banc de peşti de toate felurile, care mai de care mai frumos colorat, care ne-au mâncat o pungă de bake rools, una de cipsuri şi una de alune :). De altfel, este bine de ştiut că plaja Agifili este locul ideal pentru snorkeling. 

La acest mic paradis se ajunge destul de greu, din Vasiliki pe drumul care trece prin port şi apoi pe un drum accidentat, câţiva kilometri buni. Drumul este neasfaltat, cu pietre şi bolovani, iar dacă nu ai o maşină de teren, la un moment dat eşti nevoit s-o abandonezi şi să mergi o bună bucată de drum pe jos.  După care se coboară pe o cărare, destul de neprietenoasă până la nişte scări, de unde ai un loc de belvedere asupra plajei. 

Din păcate plaja nu este amenajată, neavând toalete ecologice, astfel încât toate tufele sunt "marcare" de turiştii cufuriţi. Alături de drumul forestier care duce la plajă, acesta este singurul minus al acestei plaje. Pentru a evita mirosul neplăcut care te loveşte pe măsură ce te apropi de Agifili, la plajă  puteţi ajunge şi pe mare, cu taxi- boat-ul "Poseidon". Un vaporaş care pleacă din Vasiliki din oră în oră. Preţul unui bilet dus-întors este de 6 euro de persoană, iar ultima plecare de pe plajă este la 18:30 ( programul se modifică în plin sezon).

M-am aşezat pe saltea, aproape de apă, profitând din plin de linişte şi intimitate. Plaja Agiofili este superbă, intimă, cu un peisaj subacvatic minunat, un loc ideal pentru o după amiază însorită.  Dacă îţi place să înoţi printre sute de peşti, de diferite forme şi culori, atunci ai ajuns unde trebuie.

De ştiut:
- plaja este formată din nisip măricel lângă mal şi pietricele albe spre stânci
- pe plajă există un mic chioşculeţ împrovizat de unde puteţi să vă aprovizionaţi cu băuturi 
- tot de pe plajă se pot închiria şezlonguri şi umbreluţe.

Un loc pe care îl recomand datorită priveliştii ameţitoare este Doukato Cape, cel mai sudic punct din insula Lefkada. Aici se află un far construit în anul 1890, ce măsoară 14 metri înălţime, şi care se ridică la 70 de metri înălţime faţă de nivelul mării, pe o stâncă de calcar alb. A fost distrus în urma cutremurului din 1950, iar din 1986 a fost alimentat cu electricitate.

Drumul cu maşina până aici este spectaculos. Stâncile abrupte se înalţă până la 50-60 de metri deasupra apei albastre a Mării Ionice. Doukato Cape este un loc perfect unde să te "joci" puţin cu aparatul foto.

Şi un zoom pe vaporaşul din fundal, din imaginea anterioară :)

De aici peisajul începe să se schimbe radical, între munţii împăduriţi făcându-şi apariţia mici aşezări cu căsuţe albe. Şoselele care traversează în lung şi în lat insula, făcând legătura între sate, oraşe, porturi şi golfuri pustii, încep să se îngusteze drastic. Supermarketurile şi pompele de benzină dispar din peisaj, făcându-şi loc producătorii de miere şi ulei de măsline, înşiruiţi pe margine drumului. Livezile de măslini şi viile ne fac să ne amintim că, pe lângă turism, agricultura este şi ea o ramură importantă a economiei. 

De la taraba din imagine am cumpărat şi noi miere, Lefkada fiind cunoascută pentru mierea excelentă care se găseşte aici. Există miere de mai multe feluri. De portocale,  pin şi chiar de cimbrişor . Un kilogram costa 10 euro, iar 500g, 5 euro.

Partea de Vest a insulei

Coasta vestică este mai stâncoasă şi abruptă, faţă de coasta estică, drept urmare şi la plajele de aici e mai greu de ajuns. Este singurul loc din Grecia unde se află una lângă alta, nici mai mult, nici mai puţin de şapte plaje, una mai frumoasă decât cealaltă, a căror frumuseţe începe să fie afectată de turismul în masă. Din păcate, din cauza curenţilor, sunt recomandate doar turiştilor care ştiu să înoate foarte bine şi au spirit de aventură. 

Şoselele foarte înguste, urcă şi coboară pantele lungi punând în dificultate "Panda", maşinuţa noastă închiriată (într-o altă zi cu o Hyundai Atos Prime s-a urcat mult mai bine, aviz celor interesaţi). Aceste drumuri sunt cunoscute pentru dificultatea cu care se circulă prin zonă din cauza serpentinelor.  Pe tot parcursul drumului,  marea ne-a fost partener de călătorie, când pe-o parte când pe cealaltă. O mare liniştită de un albastru greu de descris în cuvinte. Drumul sinos de munte, ne conduce spre plajele strălucitoare, ascunse, unele chiar prea ascunse într-o pustietate cum rar mi-a fost dat să găsesc (coasta de vest este mai puţin circulată). Prima plajă la care ne decidem să staţionăm este arhicunoscută plajă Porto Katsiki, un fel de Navagio de Lefkada, în viziunea multora. Dacă mă întrebaţi pe mine, nu are nici o legătură una cu cealaltă, după cum puteţi observa şi voi din imaginea de copertă a blogului. Am ajuns aici trecând prin localitatea Athani, pe un drum cu seprentine destul de bunicel.

Plaja Porto Katsiki, în traducere "Portul caprei" este renumită pentru peisajul sălbatic cu stâncile ce se ridică deasupra ei. Face parte din top 10 plaje din Grecia, iar pentru a ajunge la ea sunteţi nevoiţi să coborâţi 80 de scări. Este acoperită cu pietriş alb şi are o intrare lină în apă. În apropierea plajei există şi o parcare unde contra sumei de 5 euro pe zi vă puteţi lăsa maşina.  De sus, de pe stâncă, plaja arată mult mai spectaculos decât de pe mare, aşa că nu rataţi un popas pe pod pentru fotografii. Plaja Porto Katsiki este a doua cea mai fotografiată plajă din Grecia după Navagio, evident!

De ştiut:
- plaja nu este dotată cu şezlonguri şi umbreluţe.
- toaletele nu sunt pe plajă, ci undeva sus.
- tot sus există un mic chioşculeţ cu diverse chestii de ronţăit şi tot felul de băuturi.

Ponturi: 
- în jurul  orei 11 vapoarele care fac turul insulei acostează aici. Dacă doriţi să vă bucuraţi de linişte evitaţi această oră.
- pentru a vă bucura din plin de razele soarelui evitaţi ( din nou) ora 11, pentru că  plaja este în umbră datorită stâncii din apropiere.
- lângă parcarea cu plată, spre care am fost ghidaţi de cei care administrează parcarea, există o altă parcare, de  data aceasta neasfaltată, unde vă puteţi lăsa maşina în siguranţă fără a scoate din buzunar nici un euro.

La mică distanţă de Porto Katsiki se află o altă plajă la fel de cunoscută - plaja Egremni, o fâşie de pietriş alb, pe care ne este imposibil să păşim cu graţie.  Plaja se întinde de-a lungul a 2,5 km, ceea ce ne mulţumeşte pe deplin. Ca să ajungi la ea trebuie să cobori 350 de scări, cioplite în stâncă. Pentru cei care nu au condiţie fizică urcarea scărilor poate să devină o problemă reală. 

Fiind lungă, nu este niciodată aglomerată iar efortul de a coborî până la ea este răsplătit cu o privelişte a mării turcoaz. Apa este atât de limpede, încât vei rămâne uimit.  Personal plaja Egremni mi-a plăcut mai mult decât plaja Porto Katsiki.

Accesul la plajă se face pe un drum îngust şi plin de gropi, iar copacii întâlniţi pe drum sunt acoperiţi cu praf de calcar. Şi aici există o parcare cu plată, 5 euro pe zi, însă tot aşa de bine se poate lăsa maşina pe drumul de acces la plajă. La plaja Egremni mi-ar fi plăcut ca marea să fie mai nervoasă pentru nişte fotografii reuşite. N-a fost să fie, poate data viitoare. 

De ştiut:
- apa este adâncă de la mal, nu o recomand familiilor cu copii. 
- nisipul în apă este miscător îţi fuge de sub picioare.
- două şezlonguri şi o umbrelă costă 8 euro pe zi.
Ponturi:
-  veniţi aici neapărat după ora 11, pentru că plaja este în umbră şi îşi pierde din farmec.
- dacă poposiţi aici cu maşina puteţi să o parcaţi pe marginea drumului. În plin sezon este indicat să vă lăsaţi maşina parcată cu faţa spre direcţia de plecare, întrucât drumul este atât de îngust încât e greu să faci vreo manevră de întoarcere la plecare.
Last edit : Din păcate pitoreasca plajă Egremni, locul unde cu două luni în urmă am petrecut clipe minunate, nu mai există, ca urmare a cutremurului care a lovit insula Lefkada marţi 17 noiembrie. Seismul de marţi a provocat desprinderea din munte  a unor bolovani uriaşi care au căzut peste plaja Egremni, distrugând-o în totalitate. În urma cutremurului, întregul peisaj al zonei s-a schimbat. Momentul cutremurului şi alunecările de teren masive au fost filmate de un pescar a cărui barcă se afla în apropiere.  Imaginile le puteţi vedea aici.   
Ce ar mai fi de spus? Mai nimic! Poate doar că suntem bucuroşi că am avut ocazia să petrecem o vacanţă minunată în frumoasa insulă Lefkada.  Recunoaştem că am privit la TV cu inima strânsă urmările cutremurului care au lăsat insula fără una dintre cele mai frumoase plaje pe care se relaxau anual mii de turişti din întreaga lume.  Încă o dată ni s-a confirmat, dacă mai era cazul, că viaţa trebuie trăită la maxim şi că fiecare vacanţă este o vânătoare de peisaje. Fotografiile reuşesc să surprindă o clipă din această viaţă, prin intermediul cărora,  ulterior să ne amintim de bogăţia şi conţinutul acesteia.

Următoarea plajă pe care poposim până la apusul soarelui este plaja Gialos, o plajă pustie şi, dacă nu mai frumoasă, la fel de frumoasă ca cele din urmă. La plaja Gialos se ajunge din Athani, o localitate muntoasă cu doar 200 de locuitori, pe un drum destul de acceptabil.  De sus, de pe şoseaua ce străbate satul puteţi surprinde panorame de vis asupra Mării Ionice. Peisajele ce pot fi admirate de aici sunt absolut superbe, verdele puternic al vegetaţiei împletindu-se cu stâncile albe, caracteristice insulei, şi turcoazul mării. 
Ce face diferenţe între Porto Katsiki, Egremni şi Gialos,  este faptul că aici eşti doar tu şi marea. Aceiaşi mare albastră şi acelaşi pietriş mai puţin plăcut la atingere.  Nu veţi găsi aici nici un fel de facilităţi, însă vă veţi putea bucura de o zi relaxantă la soare, departe de agitaţia ce poate fi resimţită pe plajele renumite de pe această insulă. 

La plaja Gialos apa nu este foarte adâncă la mal, plaja fiind formată din pietriş ceva mai fin ca în alte părţi. Iar un asfinţit aici, în vestul insulei, este un spectacol ce nu merită ratat.

Plecăm de la plaja Gialos pe drumul ce trece prin Athani, Dragano, Kamilo, Hortata şi până la Kalamitsi unde cotim spre plaja Kavalikefta (cunoscută şi sub numele de Kalamitsi), o plajă frumosă cu câţiva bolovani mari, care îi dau un farmec aparte şi un aspect sălbatic. Aici ne-am limitat doar la o fotografia de sus fără să mai coborâm la ea. Culoarea apei ca de obicei te lasă fără cuvinte.

În nord-vestul insulei Lefkada, lângă localitatea Agios Nikitas, am întâlnit plaja Kathisma, o altă plajă populară de pe insulă. Plaja este acoperită cu pietriş şi se întinde de-a lungul unui kilometru. Este o plajă lată, prevăzută cu şezlonguri, umbrele, duşuri şi oferă posibilitatea practicării sporturilor nautice. Accestul la plaja Kathisma se face pe un drum asfaltat ce duce chiar până jos la ea.

Plaja Mylos se află între Kathisma şi Agios Nikitas, iar dacă nu vă mulţumiţi doar să o admiraţi de sus, pentru a ajunge la ea trebuie să vă lăsaţi maşina în Agios Nikitas, apoi să urmaţi un indicator din lemn pe care scrie "Mylos Besch". Drumul pe jos până la plajă durează aproximativ 15 minute, printre copaci, trecând un deal. La plaja Mylos apa este adâncă la mal, motiv pentru care nu o recomand familiilor cu copii.

Şi uite aşa am ajuns şi în  Agios Nikitas, un sat tradiţional, construit într-un mic golfuleţ. Are şi o plajă intimă, îngustă şi micuţă. Este dotată cu câteva terase construite direct pe plajă. Apa clară ca de cristal, pe care o întâlneşti aici, te cheamă  fără îndoială la o sesiune de înot.  

Centrul insulei

În centrul insulei doar două localităţi mi-au atras atenţia: Lazarata şi Karia, ambele cocoţate în vârful muntelui, cu case construite foarte aproape unele de altele, înconjurate de un labirint de stăduţe înguste şi pitoreşti. Despre Karia se spune că este renumită pentru izvoarele de munte, răcoarea oferită şi priveliştea minunată.

Ce mi-a plăcut pe parcursul plimbării cu maşina, este că în orice colţ al insulei ne aflam, am descoperit câte un loc drag care să ne rămână în amintire. Fie că era vorba de o plajă pustie, un punct de belvedere spre întinderea albastră, un sat tradiţional cocoţat în vârful muntelui sau un mic golfulet în care îţi venea să te arunci de pe stâncă. Nu recomand Lefkada celor care doresc să lenevească în faţa hotelului pe o plajă cu nisip fin. Pentru că Lefkada se cere descoperită,  ea dezvăluindu-se vizitatorului rând pe rând, pe măsură  ce paşii se îndreaptă spre plajele sale izolate cu o apă de o frumuseţe rară. Să nu ziceţi că nu v-am spus, Lefkada este o insula frumoasă dacă o explorezi. Şi da, Lefkada este o provocare...

Avantajul vacanţei în luna septembrie

- apa extrem de caldă
- soare blând de septembrie cu temperaturi suportabile între 25-35 grade
- plaje neaglomerate, unele atât de pustii încât ai impresia că te afli pe plaja ta privată
- croaziere lejere cu vase pe jumătate ocupate
- reduceri de preţuri la croaziere
- reduceri de 50% la articolele de sezon
- ne aflam aici în timpul şcolii, aşa încât nu sunt copii
- staţiunea Nidri, calmă, liniştită, şi nu neîncăpătoare cum este în toiul verii
- şi poate cel mai important,  locuri de parcare din belşug oriunde mergi, fie că alegi să-ţi petreci seara în capitală, fie că doreşti să vizitezi la orele prânzului cele mai cunoscute plaje din vest.

Dezavantajul vacanţei la final de sezon

- produse vechi la restaurante care îţi pot provoca indigestii serioase
- angajaţi destul de plictisiţi

De ştiut despre Lefkada:

- pentru cei care se gândesc să folosească bicicleta ca mijloc de locomoţie este bine de ştiut că diferenţele de nivel sunt mari, iar pe distanţe de 10-15 km, la temperaturi ridicate, pedalatul devine o corvoadă. Drumurile de acces spre plajele din vest sunt pline de gropi, şoferii exuberanţi, curbele înguste şi intersecţii fără indicatoare, deci nu recomand cu bicicleta pe aici.
- biciclete se pot închiria de la centrele de închirieri cu 5 euro pe zi, 12 euro pentru 3 zile.
- ATV-uri 20 euro pe zi
- maşini între 35-50 de euro pe zi + benzina. Atât Fiat Panda cât şi Hyundai Atos Prime au costat 35 euro pe zi, iar la 250 de km parcurişi ne-au "păpat" de 25 de euro benzină. Un litru este 1,47 euro. Maşini am închiriat de aici şi aici. 
- pentru pescari, nu uitaţi să vă luaţi echipament pentru pescuit. Sunt atât de multe locuri unde puteţi să vă relaxaţi la pescuit în linişte, încât este păcat să nu fiţi pregătiţi. O undiţă cu tot cu mulinetă la magazinele de specialitate costă între 30  - 50 euro.

Ştiaţi că?

Vasul  eşuat în larg la Costineşti se numea Evanghelia (botezat astfel în memoria mamei Mariei Callas) şi a aparţinut lui Onassis? Din cauza vizibilităţii reduse, căpitanul navei a crezut că se află în faţa portului Constanţa. Datorită valurilor imense, specifice furtunilor de gradul opt, carena vasului a rămas suspendată între două stânci în formă de v. Din cauza costurilor mult prea mari presupuse de recuperare, nava a fost abandonată, intrând ulterior în patrimoniul statului român şi devenind de la sfârşitul anilor 60, un simbol al staţiunii Costineşti.

Cam atâta despre vacanţa noastă din Grecia. Când m-am apucat să scriu acest articol despre Lefkada, eram hotărâtă să fie cât mai scurt pentru a nu descuraja cititorii. Mi-a fost greu! Deoarece sunt atât de multe de spus şi oricum nu le-am atins pe toate. Dar, dacă ai ajuns aici înseamnă că te interesează acestă minunată insulă şi vrei să o vizitezi. Eu te încurajez să faci acest lucru pentru că, Lefkada este într-adevăr  " o destinaţie de poveste" care te va seduce cu apa cristalină şi peisaje de vis. 
Despre vacanţa în Lefkada din 2016 puteţi citi aici .