Berna .... ca scoasă din cutie

Eram  în mijlocul verii, în luna iulie, când pentru unii e vacanţă, pentru alţii e concediu , iar pentru cei de vârsta a treia e doar timp liber. Indiferent cum ar fi  important este că e varăăăă! Majoritatea românilor se îndreptau spre mare,  unii la noi alţii afară, noi  tocmai ne întoarcem de pe însorita Coastă de Azur, unde ne-am petrecut ultima săptămână şi ne îndreptam cu paşi repezi spre ţară. Însă, înainte de a ne întoarce la viaţa şi la preocupările noastre cotidiene, mai zăbovim câteva zile prin Europa. Elveţia ne stă în cale, ne-a cucerit de-a lungul timpului, ne-a bucurat şi ne-a oferit clipe frumoase pe teritoriul ei, drept urmare se impune o nouă vizită în cele mai importante oraşe: Berna, Geneva şi Zurich.

Patru limbi - o singură ţară! La care se adaugă un jurământ, numeroşi munţi, lacuri cristaline şi o neutralitate statală de referinţă pe care se sprijină celebrul secret bancar. Elveţia se află în inima Europei, şi totuşi nu aparţine acesteia. Aici a început totul, exact la sfârşitul secolului XIII. Evul Mediu se apropia de sfârşit, iar Habsburgii dominau regiunea. Împotriva lor s-au ridicat localnicii, astfel că, în anul 1291 s-au adunat pe malul lacului Lucerna trimişi din cantoanele Uri, Schwyz şi Unterwalden, ce au încheiat alianţa eternă şi au jurat să se ajute reciproc " indiferent de vicisitudinile vremurilor". Acesta a fost momentul în care s-a născut Elveţia, ţara în care mă voi întorce oricând cu mare drag, pentru că în ciuda dimensiunii sale reduse, acest petic de pământ ascunde o bogăţie turistică de excepţie şi o permanentă invitaţie de a-i trece pragul.  Mai multe despre Elveţia v-am povestit aici unde am făcut şi un tur al peisajelor elveţiene.  Astăzi însă, am să vă povestesc despre capitala ţării, pentru că dintre toate oraşele elveţiene, exceptând Lucerna care ocupă locul 1 în topul meu, Berna este cu siguranţă cel mai frumos şi cel mai vizitat oraş al ţării. 

Prima dată când am ajuns în Berna a fost în urmă cu  şase ani, atunci când am descoperit un oraş însorit, liniştit numai bun de o plimbare pietonală pe străduţele sale pavate cu piatră cubică, printre care se unduieşte liniştit râul Aare. De atunci mi-a rămas în suflet şi astfel am ajuns în această vară să o vizitez a treia oară. La fiecare vizită am descoperit un oraş medieval cu oameni liniştiţi, pentru că în prezent, Berna nu este o metropolă cu milioane de locuitori veşnic agitată, ci dimpotrivă, cei 150 000 de locuitori ai săi sunt foarte calmi iar atunci când vorbesc sunt foarte silenţioşi şi respectuoşi. 

Numele oraşului Berna vine de la ursul brun ( Bär în germană) pe care ctitorul oraşului, ducele Berthold al V-lea de Zahringer, l-a vânat prin 1191. Acesta a hotărât ca primul animal răpus să dea numele oraşului  înfiinţat pe o colină îngustă, într-un ţinut idilic. Şi ce era mai la îndemână de pus ca emblemă decât trofeul de vânătoare? 
Ca oraş liber, Berna a intrat în Confederaţia Helvetă în anul 1353, iar două secole mai târziu, în anul 1528, a aderat la Reformă. A fost aleasă capitală a ţării în anul 1848 şi asta nu pentru că ar fi un oraş mare, ci pentru că este poziţionat în inima ţării, chiar între doi munţi: Gueren şi Bantiger. Fiind capitala ţării, Berna are o mulţime de muzee şi galerii de artă, însă pentru ca oraşul să te încânte nu este nevoie să le vizitezi, ci este suficient să te rătăceşti pur şi simplu pe stăzile sale din centrul vechi. Străzile deţin multe lucruri care sunt de interes pentru orice turist dornic de plimbare, oraşul fiind unul dintre cele mai bine oraşe conservate din lume,  vizitarea sa fiind un adevărat pelerinaj de fascinaţie pentru turiştii din întreaga lume. 

Aşadar, un loc potrivit de pornire pentru a descoperi oraşul este Bundesplatz Bern (Piaţa Parlamentului). Aici, printre frumoasele clădiri ce găzduiesc sedii ale băncilor se remarcă  sediul Parlamentului (Bundeshaus) şi al Guvernului elveţian, un palat impunător ce domină valea râului Aare. Clădirea se află chiar în mijlocul Centrului Vechi şi poate fi vizitată zilnic, cu excepţia după-amiezii. De aici pornesc toate traseele către cele mai importante obiective turistice din oraş.

De pe terasa acestui palat în zilele senine se pot admira Alpii, iar dacă o luăm pe sub arcadele palatului ajungem pe o terasă frumos amenajată de unde putem privi râul Aare cum şerpuieşte prin oraş dar şi acoperişurile caselor din cartierul învecinat. 

O altă privelişte magnifică asupra Alpilor Bernezi se poate vedea şi de pe terasa de la Bellevue Palace - un hotel luxos în stil Art Nouveau (cel mai mare hotel din centrul Bernei) printre oaspeţii căruia s-a numărat Nelson Mandela.
Legătura dintre Centru Vechi şi cartierele noi aflate de cealaltă parte a râului sunt uşor de accesat datorită podurilor înalte ce au fost construite peste râul Aare. Primul pod  - Nydegg a fost construit în 1843 şi are o lungime de 190 metri, al doilea pod - Kirchenfeld a fost construit în 1883 având o lungime de 229 metri, al treilea pod -Kornhaus a fost construit în 1898 şi are 382 metri , urmat de podul Lorraine construit în 1930 având o lungime de 178 metri, şi ultimul pod construit în 1962 a fost Monbijou de 337,5 metri.










                                                                                            La poalele podului Kirchenfeld se află restaurantul Schwellenmatteli care oferă şansa de a servi masa într-un cadru unic pe malul râului între apă şi pădure. Restaurantul oferă o vedere neîntreruptă a oraşului vechi unde se înaltă clădirea Parlamentului şi Catedrala oraşului. În meniul oferit aici se regăsesc preparate mediteraneene sau italieneşti.

Podul Kirchenfeld în fundal şi restaurantul Schwellenmatteli în stânga jos.

Panoramă a oraşului vechi, cu uriaşul turn al Catedralei Protestante, în stil gotic, surprinsă de pe podul Kirchenfeld

Această zonă, mai jos de oraş, formează "oraşul inferior", unde nivelul de viaţă a fost odată scăzut, din punct de vedere social, aşa după cum era şi topografia. Priveliştea dinspre Munster Plattform este minunată şi ilustrează foarte bine acest lucru: dedesupt, la poalele unui stăvilar măreţ, se întinde  zona cunoscută sub numele de Matte, pe vremuri un cartier al muncitorilor şi meşteşugarilor, astăzi un cartier preferat de artişti. Locuitorii acestui cartier au un dialect diferit, motiv pentru care, au fost numiţi Mattenenglisch, de ceilalţi locuitori.

Paralel cu râul Aare se află un parc superb unde te poţi odihni la umbra copacilor sau poţi lua masa într-o ambianţă plăcută pe terasa restaurantelor minunat plasate. Noi facem un popas pentru a imortaliza în imagini peisajul dar şi pentru a ne bucura de razele de soare.



Apoi ne îndreptăm paşii  spre Munsterplatz pentru a admira Munster of Bern  - înalta catedrală gotică Sf. Vincent care are un turn impresionant, cel mai înalt din Elveţia, şi care este înconjurată de clădiri baroce dar şi de o fântână din 1790, sculptura acesteia înfăţişându-l pe Moise, care aminteşte de a doua poruncă. Construcţia bisericii a început în anul 1421 fiind proiectată de Matthaus Ensinger. Turnul nu a fost terminat până în 1893. Printre cele mai interesante elemente ale acesteia se numără nişte scaune de corişti minunat sculptate în 1523, un vas de agheazmă gotică, fereastra reprezentând "Judecata de Apoi" şi vitraliile în stil gotic târziu. Clopotul gigantic al catedralei cu o greutate totală de 10 tone şi jumătate, a fost lucrat în anul 1611, fiind, ca şi spiră, cel mai mare din întreaga ţară. Turnul bisericii oferă o panoramă minunată asupra întregului oraş pe care Simona de la Cu bagajul la uşă, a surprins-o excelent aici. Taxa de intrare este 3 franci.

De aici, ocolim în partea de nord pe alei, pentru a vedea Rathaus ( Primăria) construită în secolul XV, care nu este însă deschisă publicului. Revenim pe strada Muenstergasse printre clădiri vechi şi  terase. Muenstergasse merge paralel cu strada principală Kramgasse,  strada care face legătura între partea de est şi cea de vest a oraşului.

În stânga este strada Muenstergrasse, iar în dreapta strada principală Kramgasse

Plimbarea noastră prin Centrul Vechi are loc pe stăzile unde se află cele mai importante obiective turistice după cum urmează.  Strada Spitalgasse  - o stradă comercială mărginită de arcade, strada Marktgasse -  cu numeroase magazine de lux, unde puteţi face cumpărături după pofta inimii, dar şi cu minunate pieţe de flori, strada Kramgasse ( sau Strada Prăvăliilor) – strada cu cele mai multe monumente, cu case frumoase din secolul al XVIII lea şi sedii ale breslelor, de culoare oliv, precum şi cu cele trei fântâni, şi strada Gerechtigkeitsgasse care ne duce spre podul Nydeggi.

 

Centru Vechi al Bernei deţine circa 6 kilometri de străzi, alei romantice şi trotuare. Partea frumoasă este că acest oraş poate fi vizitat pe orice vreme, chiar şi pe ploaie torenţială, pentru că majoritatea clădirilor din centru vechi au trotuare pe sub arcade. De altfel Berna mândrindu-se cu una dintre cele mai lungi artere comerciale acoperite, din Europa. Întregul centru istoric al oraşului a fost declarat monument istoric fiind  înscris pe lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Mondial.

Medievala stradă pietonală  Kramgasse flancată de cădiri iar pe centrul de fântâni cu statui

Aici pe strada Kramgasse admiram  un simbol important al oraşului Zeitglockenturm (Turnul cu Ceas) construit între anii 1527-1530, care indica: ora, ziua, anotimpurile şi fazele lunii. Dacă puteţi, încercaţi să fiţi aici înainte cu patru minute ca ceasul să bată ora exactă, atunci când în faţa cadranului „mărşăluiesc”câteva figurine colorate.  Aşa cum se întâmplă în Elveţia, orologiul fucţionează şi astăzi. 

Kramgasse, strada principală a oraşului, lungă de 330 metri, se întinde de la podul Nydeggi până la turnul cu ceas şi este frumos decorată cu steagurile tuturor celor 26 de cantoane ale ţării. Terasele înşirate pe margine îţi oferă posibilitatea unui popas pentru a admira detaliile arhitecturale ale arcadelor atât pe timpul zilei, cât şi pe timpul nopţii, când sunt luminate. Pentru cei interesaţi oraşul are multe restaurante, însă ţineţi minte faptul că uşile lor sunt deseori "deghizate" în intrări de pivniţă, cu trepte ce coboară din stradă.

Casele în stil baroc de pe Kramgrasse sunt mari şi sobre, având toate aceiaşi înălţime, astfel existând o ordine desăvâşită şi un simţ artistic mai rar întâlnit în oraşele vechi. Într-un moment de respiro prin periplul nostru am privit cu atenţie casele din Berna, şi am constatat că zidurile lor au o nuanţă verzuie. Acest lucru se datorează calcarului specific, folosit la reconstrucţia clădirilor după incendiul din anul 1405. O altă particularitate a acestor case o putem observa la ferestrele lor unde jardinierele cu muşcate căzătoare, flori nelipsite în toată Elveţia, le îmbracă în forme şi culori.

Tot aici, pe strada principală,  la numărul 49 se află Einsteinhaus, casa unde între anii 1903-1905, a locuit fizicianul Albert Einstein . Casa este astăzi  un mic muzeu memorial deschis în cinstea marelui fizician. După cum se poate vedea şi în imagini, apartamentrul lui Albert Einstein a fost la primul etaj.

În Berna zonele urbane se amestecă cu zonele rurale într-o armonie perfectă, iar asta se poate observa cel mai bine de pe podul Nydegg.  De aici se zăreşte Biserica Nydegg construită iniţial între anii 1341-1346. În 1863 a fost extinsă la vest şi a fost adăugată o intrare dinspre podul Nydegg. A fost renovată total între 1951-1953. În timpul renovării, reliefuri de bronz de Marcel Perincioli au fost adăugate la intrarea principală de la Nydegghofli şi la intrarea dinspre pod.

Biserica Nydegg văzută de pe podul cu acelaşi nume

În prim plan podul Nydegg, în stânga turnul Catedralei Protestante, iar în dreapta Biserica Nydegg

De pe podul  Nydeggi fotografiem Untertorbrucke - cel mai vechi pod din Berna, care leagă cartierul Schosshalde de Mattequartier. A fost construit în forma sa actuală între 1461-1489.

Admirănd peisajul de pe podul Nydeggi un detaliu mi-a atras atenţia. Pe partea dreaptă, într-o casă tipic elveţiană, la mansarda clădirii, o tânără berneză îşi savura cafeaua la înălţime, pe pervaz, sprijinită de tocul ferestrei, cu picioarele expuse la soare. Nu este o imagine tocmai comună, pe care s-o vezi la tot pasul, drept urmare imortalizăm momentul. Ce-i drept, imaginea panoramică pe care o poţi vedea de la mansarda clădirii asupra râului Aare care şerpuieşte printre case, este una de invidiat.

Savurând cafeaua

Butonând telefonul

În imagine avem toată clădirea, ca să vedeţi cu exactitate la ce înălţime stătea domnişoara şi ce peisaj admira

Dincolo de podul Nydeggi se află Barengraben (Groapa cu urşi), un spaţiu verde cu o suprafaţă de 6000 de metri, unde urşii vii, mari sau mici,  pot fi văzuţi învărtindu-se de colo colo. Urşii au locuit în acest loc începând cu secolul al XVI-lea, şi oricum această emblemă a oraşului poate fi văzută peste tot, în diferite forme, inclusiv pe steagul cantonului Berna. Groapa de urşi este o mare atracţie a oraşului, mulţi turişti venind aici ca să vadă urşii.

În ultima decadă, Berna a reuşit constant să ocupe o poziţie în clasamentul oraşelor europene cu cea mai bună calitate a vieţii alături de: Viena, Zurich, Geneva,  Munchen, Dusseldorf, Frankfurt şi Copenhaga.

Dacă doriţi să vă petreceţi vacanţa într-un oraş cu oameni educaţi şi  atmosferă unică, rezervaţi-vă bilet pentru Berna, una dintre cele mai mici capitale ale Europei, liniştită, intimă, cumva chiar provincială, şi poate cea mai atipică capitală europeană, neavând nimic în comun cu agitaţia şi aglomeraţia din marile oraşe europene.