" Lumea este ca o carte, iar cel ce nu călătoreşte citeşte doar o pagină..." - Sf. Augustin
"Suntem cu toţii pelerini în această călătorie, doar că unii dintre noi au hărţi mai bune" - Nellson R. DeMille.

vineri, 27 noiembrie 2015

Lucerna, inima Elveţiei

Deoarece vara aceasta Elveţia a fost destinaţia principală de vacanţă, continui să vă prezint periplul nostru prin această ţară de o frumuseţe naturală aparte, cu care ne-am dat întâlnire până în acest moment, de patru ori. Dacă vă întrebaţi de ce am ales din nou Elveţia ca destinaţie de vacanţă, nu voi fi secretoasă şi vă voi spune, pentru că oferă opţiuni nelimitate pentru toate categoriile de turişti, iar pentru cei ca noi care doresc să admire şi să fotografieze peisaje, Elveţia este un adevărat paradis mereu schimbător, o ţară greu de egalat în materie de frumuseţe. 
Lacul Lungern fotografiat din Brunigpass - 1008 m . Lacul este înconjurat de muntele Burgenstock  - 1128 m  
Cu siguranţă, Elveţia are numeroase oraşe frumoase, care încearcă printr-o uimitoare diversitate culturală, să atragă atenţia, însă, dintre toate marile oraşe ale Elveţiei, Lucerna (scris Luzern) este şi va rămâne oraşul meu de suflet, oraşul în care mă voi reîntoarce oricând cu mare drag.  Se află chiar în inima ţării, în cantonul cu acelaşi nume, fiind înconjurat de o impresionantă panoramă montană cu munţi înalţi, înzăpeziţi chiar şi în plină vară şi înfrumuseţat de lacul Lucerna (în germană Vierwaldstattersee, literar - Lacul celor patru Cantoane împădurite). Lacul este al patrulea ca mărime din ţară, iar numele este dat de cele patru cantoane de pe malurile sale: Uri, Unterwalden, Schwyz şi Lucerna. 
Cu aproape 200 de ani în urmă, poeţii au descoperit frumuseţea acestor munţi, iar versurile dedicate lor au fost primul material publicitar pentru promovarea turismului din Elveţia centrală. Astfel, Lucerna a devenit una dintre primele destinaţii turistice ale Elveţiei, deşi de mai mică importanţă comercială şi financiară decât Basel sau Zurich. Mărginit de munţii Pilat şi Rigi, din Alpii Elveţieni, oraşul este situat la 439 m altitudine. Este capitala culturală a Elveţiei centrale şi al şaptelea cel mai populat oraş al Elveţiei, având o populaţie care depăşeşte uşor 60 000 de locuitori.  
 În fundal munţii Pilat, în prim plan Podul Kappelbrucke
De secole, Lucerna a fost, uneori oficial, alteori neoficial, capitala Elveţiei. În vechea Confederaţie, până la războaiele burgunde ( 1474-1477), Lucerna, care se alăturase în 1332, a adoptat un fel de rol de "stăpân", şi emisarii celorlalte oraşe obişnuiau să se întâlnească aici. Din secolul a XVI-lea, acest rol a fost preluat treptat de Zurich. Din 1798 până în 1799, pentru doar câteva luni, Lucerna a devenit capitala oficială a ţării. 
Când s-a constituit statul federal, în 1848, Lucerna nici nu a fost luată în considerare ca o posibilă capitală. Abia în 1917-1918, oraşul a devenit sediul autorităţii Confederaţiei. Mulţi consideră oraşul Lucerna drept capitala secretă: dacă Berna este capul, iar Zurich este braţul, atunci cu siguranţă Lucerna se poate mândri că este inima Elveţiei.
Ce face ca Lucerna să fie atât de îndrăgită de noi toţi este, poate, combinaţia perfectă între trei culturi diferite: germană, franceză şi italiană, atât de irezistibilă pentru turişti. Ce înseamnă asta? Păi, în primul rând, printre altele, trei tipuri de mâncăruri tradiţionale, trei porturi populare şi obiceiuri străvechi dintre cele mai diverse. Dar asta nu este tot, Lucerna dispune de un aspect aparte, cu privelişti absolut încântătoare, un lac impresionant traversat de cel mai vechi pod din lemn din Europa, un centru vechi micuţ şi cochet cu o arhitectură interesantă (Altstadt), case laborios pictate ce-ţi iau ochii, muzee, parcuri şi o mulţime de oportunităţi de plimbări cu barca pe lac sau excursii în imprejurimi, ce te va ţine ocupat cu siguranţă câteva zile. Lucerna este cu certitudine genul de oraş de care orice turist se îndrăgosteşte de la prima vedere. De altfel, de-a lungul timpului a fost vizitat de oameni importanţi precum: Goethe, regina Victoria, Wagner sau chiar William Tell. În continuare vă invit să pornim pe urmele acestor oameni faimoşi şi să descoperim  împreună comorile acestei mici bijuterii din centru Elveţiei, care sigur vă va fascina cu aspectul său medieval.
Turnurile gemene ale Hofkircke sunt parte integrantă din peisajul citadin
Deoarece râul Reuss străbate oraşul înainte de a se vărsa în lacul Lucerna, încă de la începuturile sale oraşul Lucerna a avut nevoie de mai multe poduri, unele dintre ele dăinuie şi astăzi, devenind de-a lungul timpului cele mai căutate atracţii turistice. De altfel oraşul Lucerna a devenit renumit şi prin arhitectura specifică acestor poduri ce unesc malurile şi cartierele oraşului. Primul pod pe care-l vom străbate este Podul Morii (Spreuerbrucke ), unul dintre podurile acoperite cu lemn, care începând din secolul al XIII - lea face legătura între moara de pe malul drept al râului Reuss şi morile din mijlocul râului. Continuarea construcţiei podului pe malul stâng al râului, până la Pfistergasse, cartierul brutarilor, a fost finalizată abia în 1408, iar structura sa este în întregime originală. Podul a fost distrus în mare parte în timpul inundaţiilor din 1566, fiind ulterior refăcut având drept cap de pod un hambar de grâu - aşa numita Herrenkeller. E interesat să-l traversaţi pentru seria de picturi ilustrând dansul morţii (într-un joc figurat) executat între 1626-1635 de Kaspar Meglinger. 
Spreuerbrucke
Într-o scurtă plimbare pe jos putem vizita destule obiective turistice interesante. La doar câţiva paşi de Hotel Naţional, pe malul nordic al lacului, se află Hofkircke St. Leodegar, în trecut parte a unei mănăstiri benedictine şi mai târziu o aşezare canonică seculară. Curtea cu arcade, reminiscenţă a unui cimitir italian, oferă o panoramă deosebită a lacului şi munţilor înconjurători.














Cu siguranţă Hofkircke St. Leodegar este unul dintre punctele de reper ale oraşului Lucerna, turnurile sale fiind vizibile de pe orice mal al lacului. A fost construită între 1633 - 1639 utilizând parţial fundaţiile bazilicii romane căzută pradă focului în 27 martie 1633.  Refacerea acesteia a căzut în sarcina iezuitului Jakob Kurrer, iar în duminica Paştelui din anul 1638 a avut loc primul serviciu religios în biserica nou construită.




















De aici facem un scurt ocol pentru a vizita Lowendenkmal (Monumentul Leului), un minunat monument comemorativ de piatră, cioplit direct în stâncă. Plin de patos, leul comemorează cei 786 de ofiţeri şi soldaţi elveţieni care au murit apărându-i pe Ludovic al XVI-lea şi pe Maria Antoaneta în atacul de la Tuileries din 1792.
Mai departe pornim prin centrul vechi unde descoperim un labirint de străduţe înguste ce te îndeamnă la plimbare . În drumul nostru, rătăcindu-ne pe străzi, fără un scop anume, am întâlnit nenumărate magazine de suveniruri, restaurante, terase dar şi  piaţete cu statui şi fântâni în mijloc. 
































În Sternenplatz o casă mi-a atras în mod special atenţia, cu faţada sa "înflăcărată". Clădirea găzduieşte restaurantul Fritschi, iar în faţa sa se află o fântănă ce are în vârf statuia lui Fritschi. O legendă spune că Fritschi, un fermier care a trăit prin secolul al XV-lea, întâmpina vizitatorii oraşului şi îi distra cu poveştile sale. În cinstea acestui personaj, primăvara, are loc în oraş un carnaval ce-l are ca erou principal. De secole familia Fritschi defilează, acompaniată de un cortegiu, într-un car alegoric, pe străzile oraşului.











Tot ce poţi face în Lucerna, într-o zi călduroasă de iulie, este să te plimbi pur şi simplu prin centru, admirând vitrinele buticurilor elegante ce se înşiruie la parterul caselor.  De asemenea, te poţi relaxa pe terasa unei cafenele, admirând arhitectura oraşului. În centrul vechi majoritatea caselor istorice sunt decorate cu fresce, ele mărginind piaţetele oraşului, la fel ca în Hirschenplatz unde întâlnim mai multe case cu faţade viu colorate. Este evident că Lucerna este un oraş al piaţetelor şi al bisericilor. 

Continuăm plimbarea noastră spre Kappelbrucke, cel mai fotografiat obiectiv turistic din oraş şi un punct de reper important de pe harta Lucernei. Kapellbrucke ( Podul Capelei) este cel mai vechi pod acoperit din lemn din Europa şi are două elemente interesante: primul, fascinantul ciclu de picturi de pe grinzile acoperişului, care sunt 120 la număr, şi al doilea, celebrul turn de apă octogonal ( Wasserturm), la mijloc, care stă în picioare încă din anul 1300, atunci când,  era bastionul fortificaţiilor fiind utilizat ca vistierie a oraşului. 
Kapellbrucke a fost construit iniţial în 1333 şi reconstruit în 1993 după un incendiu care l-a distrus aproape în întregime. Podul este parte a zidurilor de apărare ale cetăţii şi este practic o pasarelă acoperită cu lemn, cu o lungime de 170 de metri, construit peste râul Reuss care străbate oraşul. Construcţia este cu atât mai impresionantă cu cât pare că traversează toate punctele importante din această zonă a oraşului, făcând legătura între vechiul oraş de pe malul drept şi noul oraş, aflat pe malul stâng. 
Majoritatea hotelurilor se află pe malul nordic al lacului, orientate spre soare şi spre Alpi

Wasserturm (Turnul de apă) se află dispus la jumătatea podului Capelei şi împreună cu acesta reprezintă centrul vechi al oraşului Lucerna. Turnul de apă a fost ridicat din cărămidă şi are, de asemenea, un acoperiş asemănător cu olane. Înălţimea acestei construcţii este de 43 metri deasupra apei şi, pe parcursul existenţei sale îndelungate, a fost folosit în mai multe scopuri, diferite de denumirea pe care o poartă, servind drept temniţă, trezorerie sau cameră de tortură. Costurile de reconstruire a podului s-au ridicat la vremea respectivă la 2,1 milioane de dolari, fiind redeschis publicului în anul 1994. Astăzi,  Kapellbrucke este cel mai faimos pod din oraş dar şi cel mai vizitat obiectiv turistic din Lucerna.
În apropiere de Kapellbrucke, peste râul Reuss, mai există încă trei poduri pietonale care asigură legătura dintre cele două maluri. Primul dintre ele, în aval de Podul Capelei, este Rathaussteg, un pod din beton construit în 1961, sprijinit de o structură metalică, pe care se poate ajunge la clădirea ce adăposteşte primăria veche a oraşului. Tot în aval se află un al doilea pod din beton, Kramgasse, iar după el  Spreuerbrucke, ce leagă piaţa Kasernen, de pe malul stâng, cu piaţa Muhlen de pe malul drept, locul de unde ne-am început şi noi aventura prin Lucerna.













Recomand să vizitaţi oraşul în perioada verii, pentru a vă bucura de bogăţia de culori, de la cele mai intense nuanţe de roşu până la mov şi vişiniu  ale aranjamentelor florale care împodobesc podul Capelei de la începutul verii şi până toamna târziu. În perioada iernii, Kapellbrucke îşi pierde din farmec fără aceste splendide aranjamente florale care se revarsă de-o parte şi de alta a podului.
De pe podul Kapellbrucke privirea îţi va fi atrasă inevitabil de fostul castel Gütsch din secolul al XIX-lea, cocoţat pe un deal împădurit din vestul oraşului. Clădirea găzduieşte în prezent un faimos hotel de lux, reintrodus de curând în circuitul turistic internaţional, a cărui interior a fost proiectat şi renovat de Martyn Lawrence Bullard. Vara, oaspeţii pot lua masa pe terasa restaurantului, care oferă cea mai bună privelişte panoramică asupra Lucernei medievale. Aici, la castelul Gütsch, a fost oaspete chiar şi Regina Victoria a Marii Britanii. Mai mult decât atât, Walt Disney a conceput castelul Frumoasei adormite ca o copie fidelă a castelului Gütsch.  Hotelul se află la 1,4 km de Podul Capelei şi la 1,5 km de gara din Lucerna.
Castelul Gütsch străjuieşte oraşul Luzern

Plimbânde-ne de-a lungul râului Reuss înspre lac, am trecut pe lângă biserica Jesuitenkirche (Biserica Iezuită a Sfântului Franz Xaver) cea mai mare şi mai veche biserică barocă din Elveţia, construită între 1666 -1677. Plimbarea noastră se încheie însă pe malul lacului Vierwaldstattersee unde lebedele înoată nestingherite pe luciul apei. Dacă ajungeţi în Lucerna,  sau oriunde în Elveţia unde există un lac, nu uitaţi să vă aprovizionaţi cu ceva mâncărică pentru aceste graţioase păsări. E singurul mod de a le atrage la mal pentru fotografii.
Lucerna este un oraş frumos  indiferent de unde l-ai privi: fie de pe străduţele înguste ce şerpuiesc prin centrul vechi printre casele viu colorate, fie de la una din terasele aflate pe malul râului Reuss, fie din mijlocul podului împodobit cu flori, de pe malul lacului plin de raţe şi lebede,  sau de sus de la înălţime, de pe terasa castelului Gütsch.
La toate aceste bijuterii naturale şi arhitecturale se mai adaugă, armonia şi atmosfera extrem de liniştită şi de civilizată specifică oraşelor elveţiene, rezultând un oraş în care îţi doreşti, dacă nu să trăieşti, măcar să vii din când în când să te relaxezi.
Ca şi concluzie, dacă ajungeţi prin Elveţia, nu rataţi Lucerna. Chiar dacă am mai spus-o, mă repet, Lucerna este nr1 în topul oraşelor elveţiene, urmat de Berna despre care v-am povestit pe larg aici.

2 comentarii:

  1. Capul și brațul le-am vazut; la inimă inca nu am ajuns ;-) minunate imaginile...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai bine! :) Îţi doresc să ajungi şi în centru cât mai curând! Mulţumesc mult pentru aprecieri! :)

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...