Surprize culinare pentru tine! Bucătăria baltică!

În general, într-o călătorie, gastronomia locală este un obiectiv turistic în sine.😊Este evident că poţi înţelege mai bine cultura ţării pe care ai ales-o ca destinaţie de vacanţă în timp ce savurezi preparatele culinare specifice acesteia. O scurtă vacanţă în Ţările Baltice poate fi o experienţă culinară unică, un amestec din toate culturile diferite care au fost în regiunea Mării Baltice. Mâncarea baltică nu este puternic aromată, bazându-se pe ingredientele naturale provenite din apele, fermele şi grădinile baltice. O bucătărie excelentă, plină de bucate neobişnuite, dar extrem de savuroase. Mâncărurile simple, sănătoase, necondimentate caracteristice celor trei ţări  cer puţină măiestrie, dar pot fi foarte gustoase.

Tallinn – o bijuterie modestă dar cu un rafinament de invidiat

Călătoream într-o zi imaginar pe harta care îmi zâmbeşte zi de zi din faţa biroului şi încercam să identific care este cea mai îndepărtată capitală în linie dreaptă, la nord de Sibiu.  Ştiam că este Helsinki, însă nu intenţionam să trec  Marea Baltică pentru a ajunge la ea, deci, Tallinn era oraşul de la capătul hărţii, cea mai nordică dintre capitalele Ţărilor Baltice. Mi-am făcut rapid un traseu imaginar pe care l-am trasat din ochi pe hartă. În drum   „mă împiedicam” de câteva capitale care deja îmi stărnise interesul. La scurt timp întregul traseu a devenit din vis, realitate. După cum v-aţi dat deja seama, astăzi  ne „vom plimba” prin cel mai mare oraş al Estoniei – Tallinn,  cunoscut  înainte sub numele de Reval. 

Se  întinde de-a lungul golfului cu acelaşi nume chiar peste Golful Finlandei din Helsinki şi la jumătatea drumului dintre St. Petersburg şi Stockholm, oraşul ocupând o poziţie maritimă binecuvântată, care m-a făcut să-l văd   -  până să ajung să-l descopăr la faţa locului -  cel mai atractiv dintre toate oraşele din Ţările Baltice.

Oraşul Vechi, înscris în anul 1997 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

Ţările Baltice – micile bijuterii ale Europei

Începând de astăzi voi începe un şir de articole dedicate Ţărilor Baltice: Lituania, Letonia şi Estonia, cunoscute în special pentru coasta splendidă la Marea Baltică, dar şi pentru frumuseţea oraşelor lor. Deşi toată lumea a auzit de Lituania, Letonia şi Estonia, foarte puţini au avut curiozitatea să descopere dacă Ţările Baltice sunt interesante de vizitat sau nu.  Ei bine, cu toate acestea vara aceasta am ales să călătoresc  şi în această parte a Europei pentru a gusta puţin din aerul baltic. Şi bine am făcut pentru că am avut parte numai de surprize plăcute, începând de la peisaje, arhitectură, hoteluri, preţuri  şi până la gastronomie.  Ţările Baltice au fost cea mai bună alegere pentru o vacanţă memorabilă şi plină de satisfacţii.

Nopţi albe de vară în Ţările Baltice

Deşi au trecut doar câteva zile de când am revenit în ţară, după o lungă şi frumoasă călătorie de descoperire a Ţărilor Baltice, acum când amintirile sunt proaspete, iar gândurile s-au "aşezat", a sosit timpul să-mi aştern pe hârtie impresiile mele de călătorie.

Tallin

Aventură pe două roţi

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care au pasiuni. Oamenii care fac lucruri extraordinare în condiţii extraordinare. Oamenii care îşi depăşesc limitele voluntar, conştient, zi de zi. Povestea lor mă inspiră şi mă motivează. Şi cum îmi plac la nebunie provocările ieri am răspuns afirmativ la invitaţia fratelui meu de a-l însoţi cu bicicleta pe un traseu extrem de anevoios dar plin de peisaje incredibil de frumoase. Cu această ocazie am reuşit să-mi depăşesc propriile limite şi să urc la cota 1442 m în staţiunea Păltiniş, pe două roţi. Staţiunea Păltiniş este localizată în inima Munţilor Cindrel din Carpaţii Meridionali în mijlocul unor păduri de conifere într-o regiune deosebit de pitorească.

Plajă, mare...soare

E iulie, suntem deja aproape de jumătatea verii. E timpul pentru haine lejere, piele bronzată, ochelari de soare şi, bineînţeles, vacaaaanţeeee!  Concediile abia acum încep, nu-i aşa? Asta nu înseamnă că  dacă ai fost deja în vacanţă nu poţi face încă o escapadă. 

Pentru mine plajele lungi, întinderea nesfârşită şi albastră a mării, aerul curat şi minunatul sentiment al libertăţii sunt  ingredientele perfecte pentru o vacanţă de vis!

Rendez-vous romantic la miezul nopţii cu Parisul

Oare mai există ceva de spus despre Paris ce nu a fost spus deja? Am prieteni care consideră Parisul cel mai frumos oraş European, alţii spun că este o capitală ca oricare alta. Eu cred că adevărul este undeva la mijloc, nu este nici cel mai frumos oraş European, dar nici o capitală ca oricare alta. Cert este că, Parisul este genul de oraş care te cucereşte de la prima întâlnire, iar primul gând care îţi trece  prin minte, este fie că îţi doreşti să rămân aici pentru mai mult timp, fie că te vei întoarce curând.

Sena şerpuind printr-un oraş rămas acolo jos 

Povestea unei fotografii ( 2 )

Afară plouă ca şi toamna! Şi-i urât! Suntem la mijlocul lunii aprilie, dar plouă! O ploaie enervantă, de-a dreptul bacoviană. Am şi pierdut numărul zilelor de când nu am mai văzut o rază de soare. Sper totuşi, ca până la prânz,  norii să se ducă să ucidă bucuria altcuiva....

Pentru astăzi am ales o fotografie în ton cu vremea de afară. O imagine realizată în Piaţa San Marco din Veneţia într-o zi de septembrie, când toamna a pus stăpânire pe întreaga lagună. Ghidându-mă după Herman Melville care spunea aşa: „Prefer să fiu în Veneţia într-o zi ploioasă decât în orice altă capitală într-o zi frumoasă”, am pornit să descopăr oraşul sub ameninţarea norilor de ploaie. Nu era suficient că picăturile de ploaie îmi acopereau încet-încet obiectivul aparatului foto, am mai prins şi acel fenomen numit „aqua alta”, când cel mai jos punct al Veneţiei, se inundă. În câteva minute întreaga piaţă transformându-se într-o mare baltă.

Dar dacă pentru un turist obişnuit ploaia i-a dat planurile peste cap,  pentru mine a fost o sursă excelentă de inspiraţie. O banală baltă pe stradă după o ploaie scurtă a devenit o minune, când în ea se reflectă o clădire veche şi fermecătoare. Acest instantaneu nu face decât să-mi  demonstreze încă o dată, ca am fost la locul potrivit, în momentul potrivit! Numai pentru această fotografie vizita la Veneţia a meritat din plin.

Varianta color

Varianta alb-negru

Până la următoarea poveste să aveţi parte numai de zile însorite!

Povestea unei fotografii (1 )

Pentru că fiecare fotografie are o poveste, o idee, o întâmplare ...   începând de astăzi, voi începe o nouă serie de articole intitulate” Povestea unei fotografii”. Se spune că: singurul mod în care poţi opri timpul este să faci o fotografie, iar singurul mod de a da timpul înapoi este de a o privi!  

Aşadar, pentru acest prim articol am ales o fotografie a castelului Chambord, cel mai mare castel de pe Valea Loirei şi un superb exemplu de arhitectură renascentistă. Un castel într-adevăr regal – regal prin grandoare. 

După o vizită destul de fugară prin interior am ieşit afară pentru a descoperi o bucăţică  din frumuseţea acestui loc. Întregul domeniu ce înconjoară castelul este imens, are 5 5oo ha. Speram să văd un mistreţ, pentru că pe proprietatea Chambord hoinăresc mistreţi sălbatici, dar se ascund, cu excepţia toamnei, când este sezonul împerecherii. Pe drum până să ajungem la Chambord vâzusem mai mulţi mistreţi, dar de data aceasta speram să pot să-i şi fotografiez.  Timpul scurt pe care îl aveam la dispoziţie pentru fotografii m-a obligat să mă îndrept spre micuţa tribună de unde se poate admira cel mai bine această bijuterie. M-am aşezat pe o bancă pentru câteva minute, timp în care norii "curgeau" deasupra mea. Era o linişte deplină. Rar mi se întâmplă să ajung în faţa unui obiectiv turistic şi să nu fie nimeni în jurul meu. De data aceasta puţinii turişti erau fascinaţi de interiorul castelului, lăsându-mi mie plăcerea de a mă simţi ca în propria mea grădină. Nu era timp pentru meditaţie, deşi mi-ar fi plăcut să zăbovesc mai mult, aşa că sub ameninţarea norilor de ploaie  trag câteva cadre. La scurt timp soarele îşi arată din nou faţa pe cer, iar întregul spectacol al norilor se dă uitării. Ce am pierdut pentru a realiza acest cadru? Probabil vizitarea a 2-3 camere, care fie vorba între noi sunt cam la fel cu celelalte, însă am prins acest spectaculos moment al zilei pe care am acum ocazia să vi-l prezint.

Până la următoarea poveste să auzim numai de bine. Şi, nu uitaţi: fotografia este arta de a fura timpului o firimitură de clipă!

Turcia prima mea iubire

Au trecut mai bine de 5 ani de când gustam din farmecul acestei ţări. Mările, munţii, vegetaţia sălbatică, vestigiile nepreţuite şi atmosfera spirituală a Orientului  fac din acest loc un adevărat rai turistic foarte apreciat de români. Turcia este o ţară prea frumoasă pentru a fi descrisă în cuvinte. O ţară unde nimic nu lipseşte pentru ca simţurile şi sufletul să se bucure.  

De prin lume fotografiate ( II )

Odată cu venirea verii şi plecarea în vacanţă aparatul foto devine indispensabil pentru mine. Cred că pentru orice turist tentaţia de a fotografia tot ce îi iese în cale este mai mare atunci când este departe de casă.  

La fiecare escapadă îmi iau angajamentul ca în această perioadă să fac măcar câteva fotografii care să merite un loc în albumul meu de vacanţă. Pentru că simt nevoia să imortalizez fiecare moment frumos,  locurile pe care le văd,  oamenii  noi pe care îi întâlnesc şi toate lucrurile incitante pe care le fac. Aceste fotografii de călătorie vor fi  păstrate  ca amintiri pentru tot restul vieţii.

Olimpic Beach - Grecia

Albastrul turcoaz al Kefaloniei : Peştera Melissani

Adesea fotografiez locuri frumoase oriunde merg în Natură: munţi semeţi, lacuri cristaline, cascade spectaculoase, câmpii înflorite, păduri luxuriante şi plaje exotice. Toate sunt forme deosebite de manifestare a naturii  care alcătuiesc un subiect ce nu trebuie ratat de orice fotograf.  Însă, cât de des ne aventurăm în lumea subterană? Probabil că „ foarte rar” este cu siguranţă răspunsul  dat de marea majoritate dintre noi, asta în cazul în care nu suntem speologi. Deşi există voci care susţin că lumea subterană este sinistră şi nu este fotogenică, astăzi vreau să demonstrez contrariul şi să vă prezint un loc  parcă desprins dintr-o altă lume. O lume din care preţ de câteva minute am făcut şi eu parte.

Destinaţii de suflet (I)

Pentru că blogul meu se îndreaptă cu paşi repezi spre 5 ani de existenţă şi pentru că în cei 7 ani de cutreierat Europa  am reuşit să vizitez  22 de ţări, m-am gândit că este timpul  să trag linie şi să fac un top destinaţii care mi-au rămas în suflet.  De fapt, nu l-aş numi chiar top pentru că ordinea destinaţiilor este aleatoare. Hai să-i zicem un rezumat al celor mai frumoase locuri de vacanţă văzute până în prezent.

De prin lume fotografiate ( I )

Mi s-a întâmplat de foarte multe ori,  în vacanţele mele petrecute în diverse oraşe europene,  să trec pe lângă o statuie sau sculptură şi să mă întreb care este povestea sa. Ştiind că fiecare statuie are în spate o istorie şi comemorează ceva sau pe cineva într-un mod în care poate nu s-ar putea doar prin cuvinte,  m-am decis să vă port virtual într-un tur al celor mai interesante sculpturi în aer liber pe care le-am văzut în periplurile mele europene. Fie că este vorba de un soldat, fie că este vorba de o doamnă sau un deget uriaş, aceste sculpturi atrag privirea trecătorilor şi mai ales a turiştilor dornici să fotografieze ceva inedit.

1. "Le Pouce" – La Defense,  Paris

Dintre cele 70 de sculpturi din cartierul La Defense, una mi-a atras atenţia în mod deosebit. Este vorba de „Le Pouce” o sculptură inedită creată de sculptorul francez Cesar Baldaccini. Sculptura are forma unui deget uriaş, cântăreşte 18 tone, are o înălţime de 12 metri şi este din bronz. Sculptura a fost realizată în anul 1965, iar proiectul iniţial a fost făcut pentru galeria Claude Bernard ce avea ca temă mâna. Este simbol al „statului la ocazie”, al semnului cu degetul ridicat, însă dacă o vedeţi din spate nici prin cap nu o să vă treacă ce reprezintă ea cu adevărat. Cu ce seamănă, vă las pe voi să descoperiţi la faţa locului.

Călătorie fabuloasă în lumea cristalelor

Vă mărturiseam de curând  că Austria este ţara mea de suflet în care mă întorc oricând cu mare drag. Şi cum să nu mă întorc cu drag într-o ţară cu atât de multe oportunităţi fotografice? Unde peisajele alpine, sutele de lacuri montane şi cursurile idilice de ape exercită o atracţie aparte pentru orice călător însetat de frumos. Însă, în vara lui 2011, Austria avea să mă uimească din nou. Cum? În cel mai plăcut mod posibil!

Palatul şi Grădinile Mirabell - locul unde florile îţi zâmbesc

Nu ştiu dacă am avut vreodată ocazia să vă spun însă o fac acum: Austria este ţara mea de suflet şi ţara unde mă simt poate cel mai bine. Fie ca am vizitat Viena, Salzburg, Graz, Hallstatt, Kitzbuhel sau Innsbruck, în fiecare oraş austriac am descoperit o poveste interesantă. 

Pentru că o singură vizită nu este de ajuns pentru a cunoaşte cu adevărat farmecul Austriei, trei ani la rând vacanţele mele s-au desfăşurat între graniţele acestei ţări. Cu această ocazie am putut să trag o concluzie. Multe oraşe din Austria sunt binecuvântate cu biserici frumoase, cu parcuri şi fântâni arteziene. Totuşi, nici unul în afară de Salzburg nu se bucură de o atmosferă atât de vibrantă şi cosmopolită şi de peisaje atât de magnifice. Am vizitat de trei ori consecutiv oraşul natal a lui Mozart şi de fiecare data parcă picioarele mă duceau singure într-un loc anume. Acel loc este de fapt o grădină, o grădină mirifică plină de farmec, muzică şi mai ales culoare. Este vorba de Grădinile Mirabell (în traducere "Privelişte frumoasă") considerate pe bună dreptate cele mai frumoase grădini în stil baroc din Europa.

Sejur de vis la Casa Moşului din Cârţişoara

În ultimii ani vacanţele mele s-au desfăşurat în afara graniţei ţării. Astfel am avut ocazia să staţionez la nenumărate hoteluri, vile şi pensiuni. Unele locaţii mi-au oferit servicii de calitate, altele dimpotrivă, sub orice critică.  La început de an am avut ocazia să petrec un sejur de 5 zile la pensiunea Casa Moşului din localitatea Cârţişoara, judeţul Sibiu. O pensiune frumoasă, cochetă şi foarte primitoare care a fost nominalizată pensiunea anului 2012 în cadrul celui mai prestigios eveniment din industria ospitalităţii şi a turismului din România. Este o pensiune atât de intimă şi primitoare încât e musai să v-o prezint.

2012 în ... 12 fotografii

„O viaţă neexaminată nu merită trăită” - Socrate

Cu bune şi cu rele am ajuns şi în ultima zi din 2012. Conform tradiţiei este ziua  când trebuie să tragem linie, să facem bilanţul, să medităm asupra greşelilor pe care le-am făcut şi să rememorăm toate motivele de bucurie. Astăzi voi face bilanţul celor mai frumoase locuri vizitate din anul care tocmai se încheie printr-un album foto.

Lido de Jesolo - Italia

Parcul Naţional Lacurile Plitvice -Croaţia 

Canionul Tara - Muntenegru

Opatija - Croaţia 

Cetinje - Muntenegru

Veneţia -Italia 

Insuliţa Maica Domnului de pe Stâncă - Muntenegru 

Verona - Italia 

Pola -Croaţia 

Split - Croaţia

Zadar - Croaţia

Dubrovnik - Croaţia

Sfârşitul de an înseamnă, mereu, aşteptarea unui nou început.  Câteva planuri de viitor au fost schiţate în mintea mea, cu atât mai mult cu cât pentru tauri anul 2013 se anunţă a fi un an important în ceea ce priveşte partea financiară, educaţia, dezvoltarea personală şi călătoriile. Cu 2 planete în zona educaţiei şi călătoriilor, anul 2013 nu poate reprezenta decât un an foarte important din acest punct de vedere. Aşa că aşteptăm să vedem prin ce locuri frumoase ne poartă. Până atunci însă, vă doresc ca anul 2013 să vă aducă mai multe zâmbete decât împotriviri, mai multe reuşite decât înfrângeri, mai multe vise realizate decât dorinţe rămase ascunse, iar călătoriile să fie pe lista voastră de priorităţi. 

La Mulţi Ani!

Moş Nicolae a adus zăpadă la Sibiu!

Dacă iarna trecută prima ninsoare s-a lăsat mult aşteptată, venind abia la sfârşitul lunii ianuarie, ei bine anul acesta ne-am bucurat de ea ceva mai devreme.  În ajun de Moş Nicolae la Sibiu a început să ningă pentru prima dată în aceast sezon. Mai timid, zăpada a început să cadă încă de dimineaţă, intensificându-se mai mult spre seară.  În următoarele zile ninsoarea a reuşit să transforme Muzeul Satului într-un peisaj de poveste. Vă invit în continuare să „păşiţi” în această  atmosferă de basm! 

Clic pe poză pentru o vizualizare mai bună!

Între cer şi pământ! Matterhorn, fascinanta piramidă.

Ziua de 6 iulie a rămas pentru mine o zi memorabilă. O zi în care am avut plăcerea de a urca spre cele mai mari înălţimi la Matterhorn Glacier Paradise. Deşi cu o zi înainte am mai avut o astfel de  experienţă unică pentru mine în Alpii Francezi,  unde am  urcat cu telecabina din Chamonix la Aguille du Midi ( 3842 m ) pentru a admira masivul Mont Blanc; m-am bucurat la fel de mult şi de Alpii Elveţieni care oferă turiştilor panorame fantastice.