Dubrovnik – unde marea sărută o cetate!

În general atunci când vine vorba de ţările din fosta Iugoslavie, foarte mulţi privesc cu scepticism potenţialul turistic al acestei zone, mare parte din cauza ”moştenirii” comuniste şi conflictelor armate. Chiar dacă vorbim de Croaţia, Slovenia, Serbia, Muntenegru sau Boznia şi Herţegovina, lăsând la o parte trecutul lor comunist, descoperim o istorie bogată şi un cadru natural de o frumuseţe copleşitoare, care reuşeşte să ne surprindă la tot pasul.

Oraşe discrete, localităţi înconjurate de ziduri, sate încântătoare, istorie grandioasă, insule numeroase, locaţii cuprinse în lista patrimoniului UNESCO şi refugii unde muntele şi marea  se îmbină armonios. Suntem norocoşi că nu departe de noi ” bijuteria „  Adriaticii este gata să ne seducă prin bogăţia ei.

Călător pe meleaguri de basm! Serbia & Muntenegru

Că sunt cu gândul mereu la călătorii nu este nici o noutate. Aş pleca oricând, oriunde. Nu întotdeauna am însă banii necesari şi , desigur, timpul este limitat. :) În plus de asta în fiecare an îmi este din ce în ce mai  greu să aleg din miile de posibile destinaţii pentru o evadare de câteva zile. Însă întotdeauna mă felicit pentru alegerile făcute.

Ştiţi cum se spune că ” o fotografie face cât o mie de cuvinte”?! Ei bine, eu aş spune că uneori face mai mult decât atât. Într-o zi, răsfoind un album  pe un site de fotografie,  am fost hipnotizată de peisajele  Muntenegrului, o ţară în care nu am mai fost. Evident că instant gândul mi-a zburat, într-acolo. Aşa că după binemeritatul suspin îndelung şi după ce am aşteptat să treacă câteva săptămâni bune, mă văd cu bagajele la usă pregătită să cunosc şi această zonă balcanică mai puţin bătătorită de turişti. La sfârşitul acestei escapade am fost recompensată din plin, pentru că am reuşit să cunosc, să văd şi să simt această parte a Europei, care m-a surprins într-un mod cât se poate de plăcut.

Croaţia cea mai pitorească regiune a fostei Iugoslavii!

Suntem la mijlocul verii – e timpul pentru haine lejere, piele bronzată, ochelari de soare şi, bineînţeles, vacanţe! Însă, de fiecare dată când mă gândesc către ce ţărm să mă îndrept în următoarea vacanţă, alegerea este tot mai dificilă. Caut locuri noi, locuri neconsacrate, oraşe pitoreşti încărcate de istorie, oameni cu o altă amprentă istorică şi bineînţeles acele peisaje unice ce fascinează turiştii care se aventurează în necunoscut.

Deşi cu patru ani în urmă am mai poposit pe aceste meleaguri, deci nu este o destinaţie chiar nouă pentru mine, am decis! Anul acesta îmi voi petrece o mare parte din vacanţa în Croaţia. Prin urmare nu îmi rămâne decât să vă prezint şi vouă motivele care m-au făcut să revin  aici. Nu sunt deloc puţine şi cred că imaginile ce vor insoţi rândurile  înşirate pe foaia virtuală vor fi mai grăitoare şi vă vor convinge.

"Perla Adricaticii" Dubrovnik

Culorile splendide din balcon!

Odată cu venirea verii, te poţi bucura cu uşurinţă de tot ceea ce are natura mai bun de oferit. Peisaje frumoase, soare din belşug şi, fără îndoială, flori minunate. Cu puţin efort poţi aduce  o parte din frumuseţea  şi culorile verii în locuinţa ta, decorându-ţi balconul cu cele mai frumoase flori de sezon. 

Praga - Oraşul de Aur

Turiştii vin aici pentru a se plimba pe bulevardele imense unde găseşti castele, biserici şi clădiri luate parcă din cărţile Fraţilor Grimm. Praga, capitala Cehiei , supranumită şi “Oraşul celor 100 de turnuri” sau “ Oraşul de aur”,este considerată una dintre cele mai frumoase capitale din Europa şi una dintre destinaţiile preferate ale turiştilor din întreaga lume. Deşi a suferit sub regimul comunist, Praga este astăzi un oraş renăscut unde turiştii se pot bucura de o atmosferă încântătoare şi de o arhitectură deosebită. Se află pe malurile Vltavei şi ne seduce cu minunatele sale clădiri, realizate în cele mai diverse stiluri: gotic, neogotic, renascentist, baroc, neoclasic, art nouveau şi ultramodern.

Oraşul vechi, numit în cehă Stare Mesto (inclus în patrimonial UNESCO), reprezintă zona spre care se îndreaptă cei mai mulţi vizitatori. Biserica Tyn domină zona unde se găsesc clădiri medieval pristine. Este puţin cam înghesuit , dar totuşi este uimitor. 

Centrul istoric al Oraşului Vechi este dominat de Biserica Tyn. Dacă rezistaţi să urcaţi cele 287 de trepte până în vârf,
veţi fi martorii unei vederi uluitoare asupra întregului oraş.

La baza turnurilor bisericii se află Şcoala Tyn, care găzduieşte diferite expoziţii.

Vizită la Mănăstirea Varlaam şi Mănăstirea Rousanou din complexul Meteora.

În scurta mea vacanţă din Grecia, am decis să aloc o zi pentru vizitarea mănăstirilor din complexul Meteora. Acesta fiind cu siguranţă unul dintre cele mai uimitoare locuri din Grecia. Un peisaj de o frumuseţe nepământeană, unic în lume, cel puţin ca fenomen geologic. Se spune că mănăstirile din ansamblu Meteora sunt echivalentul mănăstirii Montserrat din Spania. Am avut ocazia în 2009 să vizitez şi eu mănăstirea Monserrat, care mi s-a părut absolut superbă, însă nu se aseamana cu Meteorele. Acestea sunt mult mai spectaculoase ca şi amplasament.

Dacă ai avut vreodată curiozitetea să cauţi pe Internet sau să răsfoieşti broşurile turistice, atunci ai fost cu siguranţă inpresionat de mănăstirile din vârful stâncilor enorme ce se înalţă spre cer. Vă puteţi minuna numai gândindu-vă cât de mult le-a trebuit să ia piatră cu piatră, cărămidă cu cărămidă şi scândură cu scândură, ca să ajungă până la acele înălţimi, având doar un coş şi o scară de frânghie.

Kitzbuhel, un oraș colorat ( I )

În general, atunci când oamenii vorbesc despre un loc spunând că acesta ”pare desprins din basme” exagerează. Însă, de data aceasta nu este cazul. Imaginați-vă un vis devenit realitate, un loc de care să te îndrăgostești instantaneu. Cam așa este regiunea Tirol, una dintre cele mai populare din munții Alpi. Piscurile abrupte și stațiunile de schi din această provincie vestică a Austriei, atrag milioane de vizitatori în fiecare iarnă, dar vă puteți bucura de liniște și  peisaje alpine și în lunile de vară mai puțin aglomerate.

Grădinile şi Palatul Versailles – regalitate, splendoare, geometrie şi culoare...

Sau .... Aur, oglinzi şi putere absolută !

La începutul verii, oraşele capătă un farmec aparte, iar ochiul turistului însetat de frumos nu poate ignora bogăţia culturală sau cea a culorilor. Dacă nu demult, am hoinărit împreună prin cel mai romantic oraş din lume, azi vă propun să facem o incursiune la Versailles  - unul dintre cele mai populare atracţii din Franţa şi un loc pe care trebuie cu siguranţă să îl vizitaţi. De altfel a fost şi primul muzeu de istorie al Franţei deschis la 10 mai 1837 sub denumirea de Muzeul Gloriilor Franţei. Astăzi, faima lui atrage mulţimi de curioşi, care vor să vadă cum trăia şi se distra cel mai desfrânat rege al Franţei, Ludovic al XIV-lea.

De-a lungul Alpilor Bavarezi. Castelul Linderhorf (I)

Castelul Linderhorf

Cu prăpăstiile sale provocatoare, cu pajiştile verzi, cu râurile învolburate şi cu satele luminate de tablouri şi flori – Alpii bavarezi formează o superbă privelişte mereu schimbătoare. Există multe moduri de a ajunge în Alpi, şi în fiecare dintre acestea trebuie s-o luaţi înspre sud de Munchen şi veţi ajunge cu siguranţă într-un loc magnific; valea Graswang unde se află castelul Linderhorf, unul dintre cele trei castele celebre ale lui Ludovic al II-lea.

O iarnă ca-n poveşti!

Deşi meteorologii ne “ameninţaseră” că va fi cea mai grea iarnă din ultimii ani, cu ger şi zăpadă din belşug; iarna aceasta nu este atât de generoasă în ceea ce priveşte zăpada. Unii am aşteptat-o cu sufletul la gură, de la o săptămână la alta, dar zăpada s-a încăpăţânat să ajungă şi prin zonele noastre, cu toate că mulţi europeni se bucura de ea din plin. Suntem la sfârşitul lunii ianuarie şi  abia acum natura ne delectează  cu multă zăpadă şi soare. Încep să cred că iarna este ca o iubită capricioasă, care vine doar când are chef şi de cele mai multe ori după ce ţi-ai luat gândul de la ea. O aştepţi de sărbători cu sufletul la gură, şi dacă nu vine ea la tine, te duci tu să o cauţi la peste 3000 de metri altitudine; te pregăteşti intens pentru când o să te onoreze cu prezenţa, însă mai repede ajunge o molie la căciula ta decât un fulg de nea.

Aşadar, primii fulgi din această iarnă au fost aşteptaţi cu mare nerăbdare de toată lumea. După ce stratul de nea a fost suficient de bun am ieşit şi eu la plimbare prin natură, pentru că trebuia să găsesc  o modalitate plăcută de a-mi  încărca bateriile pentru anul care tocmai a început. Rezultatele le puteţi vedea mai departe.

Vraja iernii

Ca în fiecare an, vara a trecut din nou mult prea repede şi înainte de a ne da seama ne trezim în noiembrie. Pentru mulţi oameni, acum începe un anotimp pe care ar dori să-l petreacă de preferinţă hibernând, iar atunci când se trezesc să-l fi depăşit deja. Când  privim pe fereastră, ni se face imediat dor, mai mult ca niciodată, de primăvara cu florile ei colorate, cu verdele crud al frunzelor şi ciripitul vesel al păsărilor. Este adevărat că nu putem aduce aerul de primăvară în casă, însă trebuie să ştiţi că iarna are multe părţi frumoase.

A venit, a venit toamna....

Toamna şi-a intrat în drepturi! Zilele au devenit vizibil mult mai scurte şi în curând vom intra în anotimpul rece, iarna. Cu o tuşă puternică, natura îşi ia rămas bun pentru un timp. Razele blânde ale soarelui ne invită afară unde frunzele zboară însufleţite prin văzduh, iar natura se luminează de culori pe care numai sfârşitul toamnei le poate crea. Toamna este anotimpul în care natura ne farmecă pentru ultima oară cu o indescriptibilă splendoare de culori.

Kefalonia – Paradisul secret al Greciei! ( I )

Am ajuns acasă de aproape o lună şi încă parcă tot nu m-am obişnuit cu noul anotimp. Bronzul îmi aduce aminte de soarele Greciei, iar pozele, de garderoba sumară purtată toată vara. Mai este până la anul, însă parcă e plăcut să-ţi delectezi ochii cu asemenea poze într-o zi de toamnă.

Vrăjită de insula Zakynthos!

După o hoinăreală de colo colo prin Europa, am ajuns în sfârşit în locul care îmi mângâia retina de mult timp.  Un loc în care visam să stau pur şi simplu şi să nu fac nimic, decât să contemplez albastrul mării şi nisipul alb, într-un contrast perfect: Insula Zakynthos!

  Am plecat din Sibiu luni dimineaţă la ora 3 cu autocarul. Destinaţia...binemeritatul concediu. De câteva săptămâni aşteptam acest moment. Nu-mi doream decât un singur lucru, să stau pe plajă sub soarele Greciei şi să mă relaxez.

Transformă balconul într-o oază de relaxare!

Cu siguranţă foarte multe persoane, în special iubitorii de flori, visează să locuiască la casă şi să aibă o grădină sau un spaţiu verde. Orele petecute în grădina cu flori sunt cele mai preţioase. Un refugiu atrăgător, plin de flori în culorile preferate ajută la refacerea spiriului şi sufletului.  Totuşi, cu puţină creativitate o oază de linişte putem avea chiar şi în balconul apartamentului de la bloc.  Oricât de mic ar fi, balconul îţi oferă şansa de a petrece mai mult timp în aer liber. Este singurul mod în care te poţi bucura de aer curat, razele soarelui şi o bucăţică de cer albastru în intimitatea casei tale. Aduceţi culorile verii pe balcon şi terasă. Creaţi spaţii de relaxare în care să vă deconectaţi de grijile cotidiene şi în care să vă desfăşuraţi tabieturile în cel mai plăcut şi confortabil mod.

 Ghivecele pline de flori variate, sunt la modă vara şi atrag toate privirile. Însă e bine să ţinem cont că plantele de balcon trebuie să fie viu colorate şi să înflorească continuu. Ambele condiţii pot fi îndeplinite dacă alegeţi plantele potrivite.

Elveţia – Ca o carte poştală

Odată cu venirea verii, tot mai mult mă gândesc la vacanţă, la concediu, la odihnă. Însă în fiecare an, alegerea unei destinaţii de vacanţă, pentru mine devine tot mai dificilă. Şi asta pentru că există, fără îndoială, riscul de a reveni dintr-o asemenea escapadă turistică epuizată şi mai stresată decât am plecat. Poate, fie nemulţumită de serviciul hotelier, fie de ghidul care oferă puţine informaţii, fie de banalitatea destinaţiei alese. Tocmai din acest motiv am fost nevoiţi să alegem cu grijă destinaţia turistică. De la începutul anului ne-am tot gândit unde să mergem? După discuţii îndelungate şi dezbateri serioase, am decis – anul acesta vom vizita Elveţia. Următoarea întrebare care ne-a venit pe buze a fost: unde în Elveţia? Păi, toată Elveţia. Aha, deci asta înseamnă din nou o călătorie de tip circuit cu un program strict, cu alergare cât cuprinde, cu oboseală pe măsură, cu vizitarea multor locuri într-un timp relativ scurt şi, prin urmare, întâlnirea cu diverse situaţii. Ne-am zis: e ok. Şi aşa nu suntem genul de persoane care să lenevească o săptămână într-o capitală europeană. Ar fi mult prea plictisitor. Aşa că ne-am cumpărat biletele şi am aşteptat cuminţi ziua plecării.

Timpul a trecut destul de repede şi iată că a venit ziua mult aşteptată, ziua de 1 iulie. Afară ploua mocăneşte de parcă venea toamna, însă noi am plecat la drum optimişti, aveam de parcurs 5700 de km. Totul trebuia să fie perfect, mai ales că nu ne permitem nici o eroare, care să ne încurce planurile. După zece zile trebuie să ne întoarcem alţi oameni. Mai relaxaţi, cu cardurile pline de fotografii inedite şi amintiri bine întipărite în minte. E adevărat că mai obosiţi decât am plecat, dar mai bogaţi în experienţe frumoase.

Cascada Rinului ( Rheinfall )

Cine ajunge în  Elveţia în regiunea comunelor Neuhausen am Rheinfall în Cantonul Schaffhausen ( pe malul din dreapta ) şi Laufen – Uhwiesen în Cantonul Zurich ( pe malul din stânga ),  o face probabil cu gândul  să vadă o cădere de apă greu de descris în cuvinte.  Este vorba de cascada Rinului, considerată  una dintre cele mai spectaculoase frumuseţi ale naturii din ţară. Se află la 4 kilometri de oraşelul Schaffhausen din apropierea graniţei cu Germania şi este alături de Dettifoss ( de două ori mai înaltă, însă cu un debit de apă pe jumătate ) cea mai mare cascadă din Europa. 

O zi în Alpii Francezi : Chamonix - Mont Blanc

Cu ceva timp în urmă eram într-o dilemă. Mă întrebam unde să mergem anul acesta în vacanţă? La munte sau mare? O alegere dificilă atunci când iubeşti marea, soarele, peisajele exotice dar şi aerul curat de munte. Şi totuşi, anul acesta ne-am hotărât să schimbăm peisajul. Am renunţat la vizitarea catedralelor din marile oraşe europene şi a plimbărilor plictisitoare prin  muzee, şi am ales peisajele montane. Adică creste de munţi veşnic înzăpeziţi, lacuri alpine, văi şi crevase abrupte...cam asta am întâlnit noi în drumurile noastre prin Franţa, Austria şi Elveţia.

Pentru început , am aruncat o privire prin ghidurile turistice, să aflăm amănunte despre locurile de vizitat, apoi am făcut rezervările la o agenţie de turism, iar apoi, ne-am grăbit să ne facem bagajele - cea mai frumoasă etapă când vine vorba de vacanţă.

Cele două puncte de interes din lungul nostru itinerar au fost staţiunea Chamonix (cu urcare pe Aiguille du Midi – 3842 m de unde se zăreşte Masivul Mont Blanc – 4807m) şi staţiunea Zermatt  (cu urcare cu telecabina până la cel mai înalt punct de unde se poate admira Vârful Matterhorn – 4478 m).

Prima dată o să vă povestesc  despre Chamonix , oraşul situat în partea de nord a Alpilor, la poalele Masivului Mont Blanc, foarte aproape de punctul comun de frontieră dintre Franţa, Elveţia şi Italia. Foarte aproape însemnând 15 km de Elveţia, separat prin tunelul Col des Montets şi 15 km de Italia, separat prin tunelul Mont Blanc. Punctul unde se întâlnesc cele trei frontiere îl reprezintă vârful Mont Dolent - 3820 m .
Mont Blanc este un masiv de graniţă  al munţilor Alpi, care atinge pe teritoriul francez, înălţimea maximă de 4810 m ( la 4792 m este stânca, diferenţa până la 4810 m este dată de gheaţă, conform ultimelor măsurători din 2009), formând astfel o barieră teoretic aproape de netrecut, între valea franceză a râului Arve - unde este situată localitatea Chamonix şi valea înaltă a râului Aosta - unde este situată localitatea italiană Courmayeur. Vârful Mont Blanc apare ca un foişor pe întreaga regiune Savoia franceză şi domină, impozant, toate culmile înconjurătoare.
Masivul Mont Blanc a fost cucerit pentru prima dată în anul 1786 de 2 alpinişti amatori, doctorul Michel Paccard şi ghidul Jacques Balmat, ascensiunea fiind realizată la iniţiativa lui Horace Benedict de Saussaure, care a dat şi o recompensă pentru această primă reuşită. Prima femeie care a ajuns pe vârful Mont Blanc a fost Marie Paradis în anul 1808, iar primul român a fost geologul Radu Porumbaru la data de 2 octombrie 1877, fiind menţionat şi în vechea Carte de Aur, de la sediul Clubului Alpin Francez din Chamonix.

Am plecat într-o dimineaţă din Cran Gevrier, unde eram cazaţi, şi am ajuns pe la ora 10 la Chamonix (1035 m). Străbătusem un drum prin munţi destul de palpitant cu peisaje spectaculoase. Satele tradiţionale risipite de-a lungul văii de 20 km întregesc acest peisaj care ne-a cucerit întru totul. Din dreptul localităţii Sallanches apare o privelişte unică. În această dimineaţă însorită de iulie, cupola imensă a masivului Mont Blanc însoţită de vârfurile Dome du Gouter, Mont Maudit şi Mont Blanc du Tacul, pare să plutească, ireal, undeva la orizont. Mont Blancul este stăpânul acestor ţinuturi, podoaba Alpilor şi a Europei.

Descoperiţi pas cu pas Muzeul Satului din Sibiu

În urmă cu câteva zile, un amic din capitală, văzând câteva imagini cu morile de vânt, m-a întrebat dacă pozele sunt imortalizate la Muzeul Satului din Bucureşti. Când i-am spus că pozele sunt realizate în Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Sibiu, m-a întrebat vizibil surprins:” Aveţi aşa ceva?” Da, avem un astfel de muzeu, în care te poţi pierde fără probleme o zi întreagă, spre deosebire de cel din Bucureşti, pe care îl poţi străbate în 2-3 ore.

Ei bine dragilor, cu această ocazie am aruncat un ochi în albumul cu poze şi m-am hotărât să vă port virtual printr-un tur al muzeului.

În trecere prin Monaco - tărâmul viselor!!!

Era un început de toamnă, mai exact într-o zi de duminică pe 13 septembrie. Atunci când,  unul din visele mele urma să devină realitate. Visam de mult să ajung să văd Principatul Monaco, refugiul celor mai bogati oameni din lume, aşa cum îl percepeam eu. Foarte matinal am plecat la drum, aveam de parcurs în jur de 700 de km până la Barcelona, cu scurte opriri la Monaco, Nice şi Cannes. Eram curioasă şi dornică totodată, să văd Coasta de Azur, o fâşie de pământ care urmează ţărmul Mediteranei pe linia abruptă şi spectaculos trasată de Alpii francezi. Aşa că ochii îmi erau aţintiţi pe geam iar aparatul foto gata de treabă.